Să contabilizezi minciunile și manevrele oratorice ale lui Igor Dodon este o ocupație ingrată, dacă nu chiar dezgustătoare. E ca si cum ai da de un tăciune scârbos, în loc de un știulete de porumb copt – la minte, nu doar la trup. Or, ne așteptăm să descoperim sub pănuși, cocoloșit în mătase, un fost președinte, lider de partid de opoziție, care se angajează să revină la putere, apărând interesul național. Apropo, cele două bannere de pe fațada sediului partinic anunță pietonii și automobiliștii, care circulă pe alături, că formațiunea țintește interesul național, numai că nu găsește de cuviință și nici loc pe mușamalele enorme ca să-l și formuleze – laconic, explicit, scos implacabil la vedere.
Nici liderul steluțarilor nu e mai îndrăzneț decât partidul. În cel mai recent interviu, acordat Irinei Ramaliyska de la canalul american de televiziune, CURRENT TIME (Настоящее время), Dodon intră, ca de obicei, pe panta salvatoare (din punctul său de vedere) a demagogiei și prestidigitației propagandistice, ca să scape de chestiunile încuietoare. Întrebat de jurnalista originară din Ucraina cine a pornit războiul în ziua de 24 februarie 2022, Dodon o ia pe coclaurile cuvântelnice ale Kremlinului, ca nu cumva să sloboadă ceva deranjant pentru păpușarii de la Moscova. Nu-l voi urma. Cum vă spuneam mai sus, nu-mi face nicio plăcere să scormonesc în pulberea scârboasă a tăciunelor.
Minciunile și afirmațiile contradictorii ale căpeteniei socialiștilor le-a trecut în revistă portalul Stop Fals, dar și alte câteva surse media. Mie mi s-a părut și mai important să descriem cercul vicios în care Igarinikalaici bagă perspectiva europeană a Republicii Moldova. Dodon zice că va insista, atunci când partidul său va reveni la putere, să negocieze cu europenii câteva condiții vizând în special statutul neutru al RM. Copilul de suflet al lui Voronin își dă seama că nu ar da bine la electoratul mai parfumat, dacă ar respinge categoric, à la Șor, perspectiva europeană a Moldovei.
Prin urmare el alege să se dea drept un fel de Orban, care încearcă să îndiguiască mersul firesc al lucrurilor, minimalizând însă daunele de imagine. Și aici trebui să despănușăm șmecheria lui Dodon, care spune pe un ton grav de descoperitor al gravitației, că Republica Moldova nu poate intra în Uniunea Europeană decât cu tot cu Transnistria, contrar declarației ambasadorului UE, care afirmase, insistă Dodon, că deocamdată teritoriul de pe malul stâng al Nistrului poate fi detașat. Și tocmai aici e gunoiul de sub preș. Socoteala lui Dodon e simplă. În postura de președinte sau în ce funcție s-o mai fi visând el, (gâdilat la orgoliu de baba de la Etulia) el va pune piciorul în prag zicând – DOAR CU TRANSNISTRIA! În timp ce Moscova, firește, are să țină Tiraspolul în lesă și va curma orice dorințe economice sau turistice ale liderilor secesioniști să cocheteze cu UE, peste capul Chișinăului sau de mână cu autoritățile moldovene.
În consecință, Dodon va putea împinge, motivat, bine-merci, negocierile până spre sfântul-așteaptă, fără să-și mânjască mantaua de apărător al interesului național și lider responsabil, în serviciul poporului și nu al Kremlinului. Acesta ar putea fi o posibilă explicație pentru paradoxul surprins de Irina Romaliyska, care se întreba de ce Moscova îl iubește mai mult pe Șor, decât pe Dodon. La care Igarinikalaici, îmbrăcase pe fața-i rumeoară un zâmbet giocondic (vedeți minutul 57.44) sugerându-i corespondentei să nu tragă concluzii pripite, deoarece mai e loc de surprize-surprize. Ba chiar l-a citat aluziv pe Putin, care făcuse uz de zicala rusească «нравится, не нравится – терпи, моя красавица» (Rabdă, cadână, chiar de nu-ți place!). De unde am fi în drept să deducem că Dodon nu renunță la statutul de KRASAVIȚA și nutrește speranța să-l dezlocuiască totuși pe Șor din postura de cea mai îndrăgită cadână a lui Putin.
