Pentru că rubrica mea din emisiunile matinale de la Vocea Basarabiei îmi îngăduie libertatea unei coji de nucă aruncate în ocean, nu am pretenția să realizez o radiografie, fie și subiectivă, sporadică, a celor mai relevante evenimente social-politice și culturale, care s-ar aduna neapărat într-un vitraliu exhaustiv sau măcar să se întrevadă coama de spumă a vremii pe care o trăim și oamenii care o încalecă. Dacă ați sesizat aluzia la SPUMA ZILELOR, titlul romanului fantasmagoric al legendarului poet, scriitor și muzician francez Boris Vian, supranumit copil teribil al literaturii franceze, să știți că am ales cu bună știință această evocare. Și asta pentru că țin neapărat să vă povestesc despre un alt copil teribil al contemporanietății, cu care au dialogat scriitorii Maria Pilchin și Dumitru Crudu, publicând stenograma convorbirii într-o carte, scoasă la Editura PRUT, carte ce poartă titlul „LIDIA KULIKOVSKI. Bibloteca de mâine”. Prin urmare, cartea are trei autori, pentru că cei doi literați și-au asumat rolul să o ghideze, cu întrebările lor, pe Lidia Kulikovski, spre descrierea unui fenomen emblematic, ce va rămâne încă multă vreme obiectul de cercetare filosofică, antropologică, literară și artistică. Cum, când și de unde a reușit Lidia Kulikovski, descendentă pe linia mamei din etnici ucraineni, iar pe ramura paternă având rădăcini rusești, să dobândească ceea ce Mihai Cimpoi numește, în prefața cărții, conștiința unității spațiului românesc și ce materiale a folosit la zidirea celor două calități definitorii, surprinse foarte exact de academicianul Cimpoi – vastitatea și universalitatea? Din această perspectivă am citit eu cartea-dialog, deși la fel de sau mult mai important este palierul științific al biblioteconomiei oferind răspuns la întrebarea ce rezultă din titlul cărții – cum arată biblioteca viitorului și ce are de făcut ca să își onoreze sarcina titanică de a procesa nonstop trecutul. Cea mai captivantă este totuși urzeala biografică a dialogului cu o mare personalitate, care a descoperit, încă din copilărie, că numele Ataman, moștenit de la părinți, înseamnă vocația, povara și responsabilitatea liderismului, virtuți pe care le-a probat pe durata carierei sale și le dovedește și astăzi cu lejeritatea, naturalețea și spontanietatea, provenite, fără îndoială din lecturi, multe, diverse și instructive. Dacă vă doriți să fiți un om interesant, multicolor, mereu tânăr, măcar pe aproape de performanța Lidiei Kulikovski, există o singură soluție – lectura. Asta ar fi concluzia spre care ne ghidează Dumitru Crudu și Maria Pulchin împreună cu protagonista cărții biografice și bibliologice, pe care vă recomand să o treceți pe lista de lecturi din anul care vine.
Minutul lui Vasile Botnaru- FENOMENUL LIDIA KULICOVSKI
