Inima Galinei e cât un purice. Ea nu s-a putut opune când soțul ei a decis să-i trimită pe ambii feciori la studii în Federația Rusă. Deși încuviințase tacit motivele, i-ar fi plăcut să-și vadă și ea copilașii undeva în Europa, alături de odraslele celor mai înverșunați susținători ai lui Putin. Dar nu a fost cu putință. Stai să vezi, studiile făcute în Rusia vor servi drept trambulină pentru carierele lor de succes, o îndupleca soțul ca pe o activistă de la Nisporeni. În realitate, el își făcea griji pentru propria carieră, intrată în derivă. După ce Kremlinul i-a întors spatele, ceilalți îngeri protectori s-au lepădat și ei peste noapte. Dacă și-ar fi rechemat feciorii acasă, ar fi însemnat un act fățiș de trădare. Echivalentul ruperii relațiilor diplomatice. La o adică, să-și țină copiii la Kazani înseamnă nici călare, nici pe jos – parcă de partea rușilor, dar și la adăpostul tătarilor iredentiști de când e lumea. Nelizea, Galina! Să arunc pe fereastră tot ce am investit cu migală, ca o rândunică?! Bine că nu i-a trimis la Moscova, ori la Leningrad! Acolo orice sergent în misiune de patrulare le poate cere actele în stradă, la cinema, în stația de metro. Exact ca pe vremea lui Andropov. Dacă ești tânăr, de ce nu ești la armată?! Dacă îl sprijini pe Putin, de ce nu ești pe câmpul de luptă din Ucraina?! Galina i-ar smulge limba din gâtlej celui care a spus că muierile vor naște alții în loc. Numai că tipul e din bronz. El străjuiește Piața Roșie încălecat pe cal. Mareșalul veghează somnul colonelului. Fost-au vremuri, când soțul ei era singurul șef de stat din alaiul lui Putin, care se plimba împărătește pe sub zidurile Kremlinului, în Grădina Aleksandru. Drept că Vladimir Vladimirovici mai făcea câte o poantă, nici prea umilitoare, dar nici prea respectuoasă, la adresa soțului. Deh, apucături de țar. Dar din mâna împăratului și pelinul e dulce. Pe atunci și Galina se simțea împărăteasă. Kirkorov era galeș, îi pupa mâna. Ortacii soțului o sorbeau din priviri. Era în zenit. Acum se simte ca o lupoacă alungată din haită. Să-și vadă copiii, e o întreagă poveste. Fiecare ședința foto e un spectacol de PR. Orice imagine, ce apare pe rețele de internet, e un episod în lupta geopolitică. Copiii înregimentați în această luptă (purtând șapcă rusească, cum altfel?) sunt ca dijma, ca zeciuala feudală.