Minutul lui Vasile Botnaru- MITROPOLITUL VLADIMIR SE CEARTĂ CU SUPERIORII DE LA MOSCOVA! MĂI SĂ FIE!

Pare o versiune fantezistă, dar îmi place să cred că răbdăul mitropolitului Vladimir s-a rupt după ce a văzut secvența video cu episcopul de Tveri, cel care l-a probozit, în fața enoriașilor, pe un popă tinerel, pentru păcatul de a se pronunța, în timpul unei slujbe duminicale, împotriva războiului purtat de Rusia în Ucraina. Vă recomand să vă uitați la actul de flagelare publică, în stilul irepetabil al lui Ramzan Kadîrov – vă dau mai jos linkul de pe Youtub https://www.youtube.com/watch?v=kttW2bYi71M Ca să-l umilească, ca pe un dugleș, episcopul împopoțonat în straie de gală, cu canafuri aurii la buzunare și la toiag, l-a obligat pe preot să-și ceară iertare de la enoriași și de la nacialnik, în caz contrar ar fi fost alungat din preoție devenind un Iliușa neica-nimeni. Îl și văd pe bietul Vladimir cum și-o fi imaginat tabloul sinistru – ca în piesa lui Gogol, un episcop de Tambov e trimis la Chișinău de patriarhul Gundeayev, ca să-i tragă mâța pe spinare, în catedrala mitropolitană, plină ochi de enoriași evlavioși, pentru promovarea neîndestulătoare a directivelor de la Kremlin privind justificarea războiului împotriva ucrainenilor rătăciți. După care îi smulge crucea masivă de la gât și-i doboară de pe creștet mitra imaculată. Decât să fie umilit într-un asemenea hal, mai bine se dă cu românii, care, vorba lui Tândală, nu-s duși nici ei la biserică, dar l-ar lua sub oblăduire cu tot cu lăcașe, cu stocurile de lumânărele și cu hectarele puse deoparte pentru zile negre. Așa o fi judecat mitropolitul Cantarean, înainte să-i expedieze patriarhului Gundeayev epistola de adio, despre care zumzăie internetul. Oameni cu scaun la cap totuși ne povățuiesc să nu ne bucurăm înainte de vreme, deoarece, s-ar putea să fie o făcătură de-a Kremlinului, ca să iasă la suprafață, ca oloiul din candelă, preoțimea rebelă, pe care ulterior episcopul de Tveri să o ia în primire, ca să dea cu vărguța peste buricele degetelor neascultătoare. Celor dintre noi care suntem nerăbdători să aflăm posibilul deznodământ, ni se recomandă să fim cu ochii pe infatigabilul postelnic de la Bălți, cel care o fi având dezlegare să stea cu fundul pe scaun în prezența întâistătătorilor, ba chiar, la o adică, să șuiere în biserică, vorba lui Păcală, dacă ceva nu-i este pe plac.