10 bunici vorbitori de limba română stabiliți cu traiul în Irlanda, 10 povești de viață vor fi prezentate în Dublin în aceasta toamna în cadrul expoziției „Ca bunicii din povești”. Organizatorii evenimentului vor să promoveze bunicii care depun efort să transmită nepoților crescuți în străinătate respectul și dragostea față de rădăcini și valorile românești. Campania este la prima ediție, antrenând bunici din mai multe regiuni ale Irlandei, a declarat pentru Vocea Basarabiei, Natalia Luncaș Ionel, stabilită de mai mulți ani cu familia în această țară.
Natalia Luncaș Ionel: Într-adevăr, e un proiect deosebit, care vrea să prezinte partea asta frumoasă a dorului, așa se și numește campania de dor „Ca bunicii din povești”, prin care am adunat 10 bunici vorbitori de română stabiliți cu traiul în Irlanda, povestim sau scriem poveștile lor de viață, însoțite de 10 fotografii realizate de un alt moldovean stabilit aici, în Irlanda, ca într-un final prin aceste 10 povești, de fapt, să promovăm efortul depus de bunici pentru a păstra limba română, pentru a păstra valorile românești promovate aici, în Irlanda, în rândul nepoților crescuți în diasporă, pentru că, odată ajunși în diasporă, ei sunt expuși mai multor limbi, inclusiv limbii engleze, în cazul Irlandei, mai multor culturi, mai multor obiceiuri și e important să cunoască de unde au pornit, or, bunicii fiind principala conexiune cu rădăcinile, așa cum le spunem noi. În același timp, acest proiect este menit și să scoată bunicii din case, pentru că partea mai dură a acestui proiect, de fapt, scoate în evidență faptul că bunicii, din cauza barierei limbii engleze, din cauza sănătății precare, ei mai mult rămân la rolul de bonă, rămân în umbră, stau acasă și nu au propriile lor evenimente de socializare, mai rar ies din casă. Or, acești oameni sunt cei care au lăsat casă-masă acasă în Moldova și au venit aici pentru ca să-și ajute copiii să se dezvolte, fiind nevoiți să stea cu nepoții. Respectiv încercăm să adunăm și partea asta mai puțin frumoasă, s-o scoatem în lumină.
Vocea Basarabiei: Dar aici situația este un pic delicată, pentru că trebuie să țineți cont și de bunicii care au venit din Republica Moldova, și de cei care au venit din România sau cum ați identificat acele persoane care trebuie să devină eroii acestor 10 povești? În Irlanda de ceva vreme se vorbește că numărul celor care au ajuns acolo cu pașaport românesc este în creștere, citisem undeva, cam la 60 de mii neoficial ar ajunge numărul moldovenilor și românilor care și-au găsit rostul în acea țară.
Natalia Luncaș Ionel: Din contra, acesta este numărul oficial. Anul trecut în Irlanda a fost făcut un recensământ și oficial sunt peste 60 de mii de oameni care s-au declarat vorbitori de limba română, indiferent de cetățenie, pentru că vorbitori de română care, de exemplu, avem noi băiatul nostru născut în Irlanda, care deține cetățenia irlandeză, dar și el va fi vorbitor de română, chiar dacă acum are doar un an de zile. Cum am identificat? Pentru că suntem la prima ediție, pentru că a venit așa o idee născută din mult dor de părinții de acasă, de bunicii din Moldova și România…
Vocea Basarabiei: Dar câte persoane au acest statut de bunici acolo, în Irlanda, dacă cunoașteți numărul celor care se află?
Natalia Luncaș Ionel: Nu se știe și mi-ar plăcea ca prin acest proiect să ajungem la cât mai mulți bunici. Știu că sunt peste 60 de mii de vorbitori de română, nu se știe câți din ei sunt bunici, mi-ar plăcea ca prin acest proiect, pentru că ar fi frumos continuitatea acestuia să fie sub forma unor întâlniri măcar trimestriale să ne dăm seama cât de mulți sunt. Cu siguranță pentru a răspunde cum am identificat și români, și moldoveni bunicii suntem la prima ediție, noi doar am lansat apelul, primii 10 bunici veniți pe aceia i-am și înregistrat. Unicul criteriu important este ca ei să fie stabiliți aici cu traiul pentru a avea grijă de nepoți, pentru că avem cazuri când bunicii fac naveta, o dată la două-trei luni vin, stau câteva luni și după aia fac cu rândul, pentru că foarte mulți fac asta. Și am reușit foarte frumos, am 5 bunici din România și 5 bunici din Moldova, toți 10 vorbesc limba română și datorită celor 10 bunici din proiect și copiii sau nepoții cunosc despre mămăligă, horă, Ștefan cel Mare și multe tradiții venite din spațiul vorbitorilor de română.
E foarte promovat și e foarte prezent, observ, în comunitățile active de moldoveni și români educația bilingvă, educația rădăcinilor, încât sunt mulți care au și trei pașapoarte – irlandez, moldovenesc și românesc.
Vocea Basarabiei: Dar, interesant, cei care se nasc acolo se mai identifică cu cei din Republica Moldova sau cei din România, dacă ei au pașaportul irlandez?
Natalia Luncaș Ionel: Răspunsul este foarte individual și depinde foarte mult de educația primită acasă. Am întâlnit, din păcate, cazuri când s-au dezis din motivele lor personale de rădăcini și, da, ei cunosc că există undeva Moldova sau că bunicii lor sunt de acolo, dar nu au fost în Moldova de zeci de ani de zile. În același timp e foarte promovat și e foarte prezent, observ, în comunitățile active de moldoveni și români educația bilingvă, educația rădăcinilor, încât sunt mulți care au și trei pașapoarte – irlandez, moldovenesc și românesc.
Vocea Basarabiei: Exact. Dar e mai potrivit să folosești limba engleză sau totuși mulți cred că au nevoie și de limba română?
Natalia Luncaș Ionel: În comunicarea cu acești nepoți?
Vocea Basarabiei: În comunicare, în societate, în intenția de a nu se uita rădăcinile, deși mă gândesc că cei care se nasc acolo rădăcinile lor pornesc din Irlanda.
Natalia Luncaș Ionel: Mi-ar plăcea să răspund că mai mult se vorbește în limba română sau că se vorbește și în limba română, din păcate, însă, realitatea arată că totuși engleza este mai ușor de păstrat în casă. Până la urmă, chiar am o bunică în cadrul proiectului, care a și spus că dragostea de limba română sau dragostea de neam nu te naști cu ea, dar se educă în fiecare zi câte un pic, câte un pic și sunt foarte de acord. Băiatul meu de 8 ani a venit aici când avea mai puțin de 2 ani și acum visul lui e să se întoarcă în Moldova, nu ar fi avut acest vis, dacă nu am fi avut o comunicare deschisă și constantă despre tot ce înseamnă pentru noi Moldova. Însă realitatea oricum înseamnă că odată născut în Irlanda te identifici ori cu o singură țară și cu câteva rădăcini în alte țări, ori depinde de educația de acasă – cu două țări și două case.
În unul din recentele proiecte sau interviuri pe care l-am făcut, de fapt, bunicii au recunoscut că ei au venit în Irlanda, pentru că pensia de acasă le era mult prea mică, de 850 de lei pe lună, și nu ar fi avut posibilitatea să se întrețină.
Vocea Basarabiei: Dar acum bănuiesc că, dacă se află mult despre acest proiect al Nataliei Luncaș Ionel, atunci unii se vor întreba: dar de ce nu am știut și eu? Dar de ce nu am putut să ajung și eu să fiu poate unul din 20, nu numai 10?
Natalia Luncaș Ionel: Mi-ar plăcea dacă lumea și-ar pune o astfel de întrebare. De fapt, ecoul mai mare al acestui proiect se va întâmpla pe 29 septembrie, când vom avea o expoziție-fotoreportaj cu 10 fotografii și cu 10 povești ale bunicilor expuse chiar în centrul Dublinului, unde sunt așteptați chiar și 300 de oameni, pentru că sala e destul de încăpătoare. Mi-ar plăcea să continuăm cu o ediție nouă, dacă vom putea să adunăm poate și mai mulți susținători, și mai mulți bunici care să fie interesați, pentru că nu a fost ușor nici pe primii să-i găsim. E mai complicat să ajungem la bunicii care oricum suferă de dorul de casă, oricum sunt obișnuiți să nu iasă din zona de confort și e mai complicat să fie întrebați sau să își pună sufletul pe masă. În unul din recentele proiecte sau interviuri pe care l-am făcut, de fapt, bunicii au recunoscut că ei au venit în Irlanda, pentru că pensia de acasă le era mult prea mică, de 850 de lei pe lună, și nu ar fi avut posibilitatea să se întrețină. Da, ei stau aici, pentru că își iubesc nepoții foarte mult, dar în același timp realitatea financiară nu le-ar fi permis să se descurce acasă. Și iată este o altă parte mai puțin plăcută, mai dureroasă a proiectului, care, de fapt, ne-a făcut mai complicată găsirea acestor bunici și să-i convingem să ne povestească.
Vrem să povestim bunicilor și care sunt criteriile de a oferi transportul gratuit, pentru că de la 66 de ani aici în Irlanda se circulă gratuit cu transportul public, ori care sunt criteriile de eligibilitate pentru pensie și alte informații utile…
Vocea Basarabiei: Relația asta bunic-nepot e o relație frumoasă, pentru că mulți bunici trăiesc aici, au rămas aici, în Republica Moldova sau în România, departe de nepoții lor și mi se pare un proiect destul de ingenios. Cine sprijină acest proiect?
Natalia Luncaș Ionel: Sufletul nostru și o spun foarte clar că e un proiect pe bază de voluntariat, mi-a venit ideea în timp ce mama mea era venită într-o mică vacanță aici, pentru o lună, pentru a mă ajuta cu băiatul mai mic atunci când am revenit la muncă. Și în timp ce ea îi făcea masaj la ureche băiatului meu mai mare, mi-am dat seama că mi-ar plăcea foarte mult s-o pot convinge să rămână aici, dar nu ar avea posibilitate, pentru că asta ar însemna s-o rup de lumea ei de acasă. Așa am pornit proiectul, sunt în parteneriat cu alte 3 persoane sau echipe interesante care la fel muncesc pro bono. Ce înseamnă pro bono? Gratuit. De exemplu, Vlad, colegul meu fotograf, a dedicat aproape două luni dintr-un de fotograf pentru acest proiect, avem și suportul privind locația, pentru că în Irlanda e destul de complicat să găsești locații, săli gratuite, unde să încapă, de exemplu, cei 300 de oameni pe care îi așteptăm pe 29 septembrie. Și-i vorba de Ambasada României în Republica Moldova, ei ne oferă această locație gratuit, plus o organizație nonguvernamentală a diasporei de români din Irlanda, ei sunt deja de 25 de ani renumiți pentru suportul informațional pe care îl oferă gratuit, pentru că pe lângă aceste 10 povești vrem să povestim bunicilor și care sunt criteriile de a oferi transportul gratuit, pentru că de la 66 de ani aici în Irlanda se circulă gratuit cu transportul public, ori care sunt criteriile de eligibilitate pentru pensie și alte informații utile.
Istoria moldovenilor într-o mare parte este asemănătoare cu istoria irlandezilor și tocmai de asta integrarea în această țară este atât de frumoasă, încât nu se uită de unde s-a pornit…
Vocea Basarabiei: Dar în linii generale, ce putem spune despre diaspora Republicii Moldova din Irlanda, despre cetățenii Republicii Moldova care au ales Irlanda, care s-au integrat în Irlanda, care vor să-și continue șederea în această țară?
Natalia Luncaș Ionel: Că sunt activi, că nu au uitat de unde au pornit și respectă unde au ajuns, că istoria moldovenilor într-o mare parte este asemănătoare cu istoria irlandezilor și tocmai de asta integrarea în această țară este atât de frumoasă, încât nu se uită de unde s-a pornit. De aici este născut și acest proiect, de aici vine și ecoul foarte frumos pentru acest proiect dedicat bunicilor, pentru că din ce am văzut eu în spațiul online și virtual nu am mai întâlnit un astfel de proiect dedicat bunicilor de acasă stabiliți în diasporă nicăieri într-o altă comunitate.
