De când Frederic Beigbeder în anul 2000 și-a publicat romanul de mare succes (inclusiv comercial!!!) „99 de franci” încercând să întoarcă pe dos haina luxoasă a societății consumeriste, ca să i se vadă cusăturile hidoase, fariseice, discuția despre (ne)etica publicității nu mai contenește producându-se periodic mici cutremure inofensive sau vegetariene, cum se exprimă producătorii de spoturi agresive, penetrante. În spațiul nostru care a gravitat și mai gravitează din inerție pe orbita sovietică mai cunoscut a fost romanul lui Viktor Pelevin „Generation P” care la fel ca Beigbeder s-a scufundat fără scafandru în apele reziduale ale publicității manipulatorii. Nu-l putem bănui de plagierea subiectului pentru că Pelevin și-a scos romanul în anul 1999. Aceeași preocupare pentru mărul otrăvit al reclamei a avut-o și romanul de debut al scriitorului rus Serghei Minaiev, intitulat „DUHLESS” apărut în anul 2006. Lui Minaiev i-a reușit performanța să vândă mai bine de un milion de exemplare, inclusiv traduceri scoase în Marea Britanie, Germania, Austria, Elveția, Bulgaria și Vietnam.. Numai că accesele de dispreț public față de zgomotul produs de motoarele comerțului de fiecare dată nu au făcut altceva decât să salte tarifele agențiilor de publicitate forțându-i pe rechinii piețelor globalizate să aloce bugete astronomice pentru reclamă. Când felia de cașcaval e mai groasă decât pâinea, vedetele pospăite acceptă să facă publicitatea chiar și la prezervative. După ce ditamai Mihail Gorbaciov a acceptat să apară într-un spot publicitar de promovare a rețelei de pizzerii americane, de ce s-ar feri să ia niște bani din spoturi publicitare insipide cunoscutul regizor Fiodor Bondarciuk, fiul și mai cunoscutului regizor sovietic Serghei Bondarciuk, cel care a ecranizat romanul lui Lev Tolstoi „Voina i Mir”, titlu tradus în română dar și în limbile altor țări cu noțiunile antonime RĂZBOI ȘI PACE. Greșit! spun unii cercetători care consideră că Tolstoi ar fi avut în vedere celălalt sens al cuvântului MIR, adică LUMEA, deci „Războiul și lumea” ar fi traducerea adecvată. Ipoteză tot mai populară de când moșneguțul de la Kremlin și-a injectat în doze mortale/sinucigașe veninul naționalismului rusesc punându-se în poară cu LUMEA întreagă, amenințând-o cu apocalipsa nucleară. Dacă Stalin este un „manager eficient”, în terminologia actuală a lumii ruse, atunci Putin este un excelent agent publicitar al războiului. Evgheni Prigojin i-a cam încurcat ițele, dar i-a oferit în schimb prilejul să deconspire fără menajamente costurile invaziei militare în Ucraina. Dacă nici după asta rușii nu vor fi în stare să conștientizeze că Putin irosește în mod criminal banii publici, înseamnă că ei își merită soarta și laboratorul de expunere publicități mizantrope în care sunt închiși, laborator pe care lumea, în accepțiunea lui Tolstoi, adică omenirea ar fi în drept să-l acopere cu un sarcofag mai ermetic decât cel de la Cernobîl.
