Republica Moldova are mai multe cărți de vizită, cea mai vizibilă și importantă este o etichetă pe sticla de vin, cel puțin așa pretind producătorii de vinuri, care mai au aplicate acolo și o mulțime de medalii, ocazie cu care încercăm să vorbim astăzi cu doi connoisseurs, acesta e termenul venit, în primul rând, din producția și gustarea vinurilor. Și cine mai indicat decât Elizaveta Breahnă, directoarea, șefa Oficiului Național al Viei și Vinului, și fostul nostru coleg, jurnalist de meserie, care s-a recalificat și a devenit oenolog, degustător, prezentator, somelier, nu știu cum să-i mai spun, dar știutor, el e cunoscut mai ales pentru producția editorială pe care o scoate, trece în revistă cele mai cunoscute, cele mai bune vinuri din Moldova, care tocmai fac cartea de vizită, Andrei Cibotaru? Sigur că acum o să se supere alții, o să spună: „Dle, ce pretinzi cartea de vizită, pentru că, dacă o luăm pe partea inversă, cartea de vizită a Moldovei au făcut-o și traficanții, și cei care au furat miliardul?”. Noi încercăm să găsim o carte de vizită onorabilă.
Vocea Basarabiei: Pornesc cu următoarea întrebare: dna Breahnă, agricultura, în general, peste tot nu este rentabilă, este subvenționată. Iată, domeniul acesta al viticulturii, al producției de vin a devenit cumva rentabil, a ieșit ca pasărea Phoenix dintr-o criză dificilă atunci când până și cuptorul de făcut sticle s-a oprit și a înghețat sticla acolo în el? Cum ați reușit dvs., vinificatorii, să ieșiți din impasul acesta și, să zic așa, nu mai umblați chiar cu mâna întinsă deja?
Elizaveta Breahnă: Da, ați spus lucruri adevărate. Eu vreau să menționez că, într-adevăr, agricultura, iar viticultura face parte din aceeași agricultură, este un domeniu foarte dificil, dar pe de altă parte, agricultura este cea care-i hrănește pe toți care trăiesc pe acest pământ. Sectorul vitivinicol a avut și el mai multe perioade de dezvoltare, în sectorul vitivinicol permanent au fost urcușuri, coborâșuri și ca și în întreaga agricultură, viticultorii depind, în primul rând, de natură, de ceea ce ne dă Dumnezeu. Am avut și în vinificație vremuri foarte grele, mai ales atunci când depindeam de o singură piață, piața țărilor CSI, când în 2006 am fost puși în fața unui embargou și atunci s-au trezit toți vinificatorii că au producție, erau pline toate cramele și nu aveam unde să le exportăm, mai apoi al doilea embargou, în 2013, dar iată că tot ce nu ne omoară, ne face mai puternici.
Vocea Basarabiei: Dar a fost și un episod care mai să vă omoare, când Gorbaciov a zis că să nu mai producem…
Elizaveta Breahnă: Vreau să zic, că toți o iau din 2006, dar eu anume la aceasta mă gândeam, că în 1985, când a fost acel ucaz…
Vocea Basarabiei: Exact! Andrei e tânăr, nu ține minte, noi ținem minte.
Elizaveta Breahnă: Eu țin minte, deoarece la producere noi am fost nevoiți să exportăm tot vinul în Bașkiria la o fabrică unde din el se producea, cum ziceau ei, belok, adică proteine pentru hrana porcilor, la un preț de 1,5 copeici litrul. Vă închipuiți?
Vocea Basarabiei: Adică pe gratis practic.
Elizaveta Breahnă: Pe gratis. Bine că și noi am fost șmecheri, că cele mai calitative vinuri clar că le-am adăpostit, le-am conservat, dar cel mai drastic era că în acel 1985 în campania de recoltare trebuia să producem doar sucuri, suc alcoolizat, care mai apoi era dezalcoolizat, și la fabrica din Hâncești s-a introdus pe acele vremuri un milion de lei, lei erau, mi se pare că în ‘85, da? Pentru a reconstrui, pentru a înzestra o secție pentru producerea sucului, metoda aseptică, suc ce era predestinat pentru copii, deci, pasteurizare până la o anumită temperatură. Și mai apoi, când s-a terminat această perioadă, acest utilaj stătea sub un gard în fundul teritoriului și noi treceam și toți spuneau: „Uite, aici e milionul de lei”. E clar că a fost drastic. După 2006-2013, tot a fost greu, dar eu mulțumesc, în primul rând, la toată lumea din acest sector, sunt mulțumită faptului că în 2013, mai ales, dar s-a început după 2006 agresiv diversificarea piețelor, găsirea de alte piețe.
Vocea Basarabiei: Dar mă iertați, dacă ați deschis subiectul, totuși unii dintre dvs. au recunoscut că vinul exportat în vrac a dat motive pentru unele nemulțumiri, adică au existat mai târziu îmbunătățiri tehnologice ca să nu mai existe motive?
Elizaveta Breahnă: Păi, aici voiam să ajung, fiindcă nu se atrăgea atenția, cumpărătorul nostru, importatorul de pe piețele celea dorea, nu-l interesa ce este în sticlă, îl interesa exteriorul sticlei, eticheta, la fiecare 3 luni se schimba eticheta cu altă denumire și să fie prețul unei sticle de vin cât mai ieftin. Da, erau și vinuri seci, și vinuri tari, deja în 2006 erau și vinuri seci, demiseci, dar, vă zic, atunci clar că cel care vindea se străduia la acel preț de 70 de cenți sticla, dacă luăm că sinecostul unui litru de vin preponderent depinde de sinecostul unui kilogram de struguri, dacă un kilogram de struguri, să zicem, era 5 lei, mă rog, se întâmpla ce se întâmpla, și iată când au nimerit atunci pentru a diversifica alte piețe, în primul rând, era nevoie de făcut un salt, o revoluție în ridicarea calității vinului.
Vocea Basarabiei: Deci, răul cu binele lui?
Elizaveta Breahnă: Da, răul cu binele lui. Eu, sincer, în 2006, unii mă vor acuza, dar am fost, într-un fel, mulțumită de ceea ce s-a întâmplat, fiind și lucrând cu tehnologii, nu eram mulțumită de ceea ce se producea…
Vocea Basarabiei: Dvs. erați atunci la Fáutor?
Elizaveta Breahnă: Nu, eu eram la Vitis-Hâncești. În 2006 eram deja la Fautor, dar lucrurile care au mers spre 2006 eram la Vitis-Hâncești, clar că noi ne străduiam să ținem calitatea, deoarece produceam vinuri calitative, da, la Vinăria Hâncești, la Fautor eu am nimerit pentru a…
Vocea Basarabiei: Corect e Fautόr sau Fáutor?
Elizaveta Breahnă: Fáutor, autor, de la autor, familie-autor.
Vocea Basarabiei: Am înțeles.
Elizaveta Breahnă: Eu anume am fost acolo invitată să activez pentru a ridica calitatea vinurilor.
Vocea Basarabiei: OK. Deci, pe scurt, crizele, ca și în medicină, îl ajută pe pacient, dacă supraviețuiește, dar cum totuși ați supraviețuit? Răspundeți-mi la întrebarea asta, pentru că prin criză trec multe ramuri agricole, de ce piscicultorii continuă să se plângă și producătorii de miere ș.a.m.d.?
Elizaveta Breahnă: De ce noi am reușit? În primul rând, am avut mândrie, deoarece pentru a relua exportul vinului în Federația Rusă era nevoie ca să fie certificată fabrica, vinăria de către medicii sanitari de la Rospotrebnadzor din Rusia.
Vocea Basarabiei: Cel care-i cu boitul gardurilor…
Elizaveta Breahnă: Da. Și eu am fost acea persoană care am trecut cu brio această certificare, activând la Fáutor, clar că aceasta era o înjosire, omul nu înțelege nimic în vin, doar din punct de vedere igienic, igiena era la cel mai înalt nivel, s-au legat, de atunci au început determinări la diferiți componenți nocivi care s-ar putea de găsit în vinuri, dar după aceea n-am livrat, n-am exportat niciun litru de vin către Rusia, deoarece au înțeles producătorii că riscul este prea mare, riscul este că nu o să primești banii de pe acest produs și totuși este înjositor. Și atunci, noi am fost fermi, deși cei cu fructele au avut și ei, cu legumele, dar ei oricum s-au ținut de această piață, noi – nu. Vinificatorii au început a diversifica piețele de desfacere. Și aici am să aduc mulțumiri clar că și Guvernului Statelor Unite, USAID, care deja în 2013, când noi încă depindeam, atunci mulți încă mai exportau în Federația Rusă, Belarus, Ucraina, totuși era necesitatea de a crea un organ care să ia în mâinile sale și să gestioneze acest sector. Și iată în 2013 a fost creat Oficiul Național al Viei și Vinului, fiindcă producătorii noștri deja știau a produce, dar nu știau a vinde.
Vocea Basarabiei: Deci, asta, până la urmă, e o organizație de stat sau parteneriat?
Elizaveta Breahnă: Aceasta este o organizație public-privată, deoarece este creat un fond al viei și vinului din contribuțiile producătorilor și cu aceeași sumă contribuții din partea statului.
Vocea Basarabiei: Deci, e o vitrină de stat sau vitrină privată, cum e privită în exterior?
Elizaveta Breahnă: Uitați-vă, ce facilități a avut privatul, ei au fost scutiți de impozite.
Vocea Basarabiei: Dar trebuia să se cotizeze.
Elizaveta Breahnă: Trebuia să contribuie aici, dar dacă atunci impozitele erau, să zicem, 30 de bănuți la un litru de vin, contribuțiile în fond 10 bănuți la un litru de vin. Ei, pentru băuturile spirtoase, divin, cotizația este mai mare, la început a fost 1,6 lei pentru un litru de alcool absolut, mai apoi s-a micșorat până la 1,2 lei pentru un litru de alcool absolut. Dar la ce a adus aceasta? Aici contribuie, dar banii sunt folosiți de producători. Bine, și acum sunt cei cu o producere mai mare plătesc mai mult în fond, fiecare după productivitatea sa, dar acești bani sunt folosiți, anume 70% din acest fond merg la promovare.
Vocea Basarabiei: Cine urmărește, dvs. sau guvernul?
Andrei Cibotaru: Consiliul de administrație.
Elizaveta Breahnă: Nu, guvernul, aici banii sunt colectați prin Inspectoratul Fiscal, mai departe…
Vocea Basarabiei: Nu, dacă nu se dau pe ochi albaștri, eu pe cine trebuie să întreb?
Elizaveta Breahnă: Nu, nu, aici avem un Consiliu de coordonare, creat la moment din 15 membri ai consiliului, în consiliu intră reprezentanți de la toate asociațiile de producători de vinuri cu indicații…
Vocea Basarabiei: Adică e o chestiune certă?
Elizaveta Breahnă: E o chestiune certă.
Vocea Basarabiei: Eu am vrut să precizez, pentru că auzim istorii din astea care se falsifică rapoartele de daune și după asta se umblă după bani. Am să-l iscodesc un pic pe colegul meu. Uite, dna Breahnă a zis că aceștia cu legumicultura, pomicultura continuă să se uite la Răsărit și acești consumatori, când vor ei găsesc belaia amerikanskaia babocika, când nu – închid ochii, găsesc niște viermi, când le spune Kremlinul. Iată, ei de ce nu procedează la fel, să spună basta, nu ne mai interesează piața asta mofturoasă, haideți, într-adevăr, să excludem, eu știu, din tehnologia ambalării sau unde acolo, aceste omizi și să ne ducem la polonezi sau unde piața-i dificilă, ca și pentru producătorii de vinuri?
Andrei Cibotaru: Cred că nu e atât de univoc totul, adică nu suntem chiar în poziție, da, industria vitivinicolă a reușit să renască sau să nu moară în această criză, dar în același timp trebuie să spunem că am și pierdut o piață. Până la urmă, e vorba de bani, dacă excludem absolut toți factorii politici. Dacă nu greșesc, nici până în ziua de astăzi nu s-a ajuns, tehnic vorbind, ca valoare de bani, la sumele care existau până la livrare în Rusia. Am câștigat independența, și ea costă! Și vedem în jur și vecinii cât de aprig, nu doar cu bani își apără independența. Sectorul a câștigat această independență, nu a ajuns la volumele de producere și de export generate cândva, e altă discuție dacă cu apă și cu zahăr în două.
Vocea Basarabiei: Care se câștigau din cantități, nu din calitate?
Andrei Cibotaru: Da, dar a câștigat această independență, a înțeles că trebuie plătit un preț pentru orice, și acum eu îndemn…
Vocea Basarabiei: Cum spuneau vinificatorii că, în schimb, ai certitudinea, poți să prognozezi, tu, dacă intri pe piețe previzibile cu un produs de calitate, tu poți să-ți faci un business plan și mai bine ca mine știi ce înseamnă să ai previzibilitate.
Andrei Cibotaru: Dar trebuie să muncești, trebuie să muncești mult și să te bați în Occident, să fii mereu la zi cu tehnologiile, să concurezi cu Bordeaux, cu toate regiunile vinicole importante.
Vocea Basarabiei: De ce nu fac asta și legumicultorii, și aceștia care cu merele? Ai văzut știrea, că aceștia cu merele continuă să depindă de piața rusească în condițiile în care Rusia a devenit paria Europei și a lumii, producătorii de mere continuă să se uite acolo și atunci…
Andrei Cibotaru: Pentru că mai sunt monopoliști, mai sunt nostalgici, mai sunt oameni care se tem de securea falimentului și nu vor, se țin cu dinții de ultima piață pe care mai este și îs gata, din păcate, să plătească orice preț, dar chiar și la mere sunt exemple opuse de companii noi, inclusiv cu suportul fondurilor occidentale, care și-au modernizat producerea, care au înțeles că trebuie de investit în depozite frigorifice, de vândut merele în alt sezon decât imediat după recoltare.
Vocea Basarabiei: Am înțeles. Acum să trec la întrebarea de bază, în sfârșit mă apropii – ce factori contribuie la promovarea vinului moldovenesc pe o piață, pe piețe extrem de concurențiale, extrem de complicate și aici mă refer la ceea ce face Oficiul Vinului de fapt, prin diferite acțiuni de promovare, inclusiv ceea ce spuneam, medaliile, vă rog să ne spuneți, de exemplu, într-o ordine, facem topul factorilor, spuneți-ne ce contribuie la promovarea și la bunul renume?
Elizaveta Breahnă: Deci pentru a nimeri pe o piață cu produsul tău, clar că trebuie să vii cu un produs cu mult mai calitativ ca acel care deja este pe raft. De aceea, în primul și în primul rând, este ridicarea calității vinului.
Vocea Basarabiei: Dar nu e fantezist asta să te duci în Franța cu șampanie mai bună decât a lor?
Elizaveta Breahnă: Se duce mai bună ca a lor.
Vocea Basarabiei: Așa?
Elizaveta Breahnă: Acum, uitați-vă, și nu merge vorba să ajungem la volumele la care am fost, nici nu ne dorim, vrem și dorim să producem mai puțin, dar la un preț cu mult mai ridicat, or acesta ne este scopul, să vindem vin nu vrac, vin îmbuteliat și aceasta…
Vocea Basarabiei: Apropo, se mai duce vrac?
Elizaveta Breahnă: Se mai duce. Dacă după embargouri 70% mergea vinul vrac, 30 îmbuteliat, astăzi noi, deși am avut pandemia, iată că și din situațiile mai grele avem câte un plus, pe timpul acesta de pandemie lumea procură mai mult vin îmbuteliat. Astăzi noi avem undeva 43% îmbuteliat și 57% vrac, or noi ne propuneam, lucrând asupra unui program de dezvoltare a sectorului, să ajungem în 2030 la 50/50. Iată că noi vom ajunge mai rapid, deoarece vinul, produsul finit arată fața noastră, calitatea vinului, un vin îmbuteliat în altă țară, noi nu-l putem monitoriza cum el până la urmă va fi în sticlă și vinul îmbuteliat este acel care aduce valoare.
Vocea Basarabiei: Dar, scuzați-mă, vracul de ce se mai duce, pentru că trebuie eliberate capacitățile sau e mai comod?
Elizaveta Breahnă: Știți, vinul vrac mai mult clar că cel mai mare procent merge pe piața Belarusului, în Belarus, în Osetia, Georgia, acum s-a micșorat încă și volumul de vin exportat vrac, fiindcă nu poate fi exportat în Federația Rusă, în anul 2020 a intrat în vigoare Legea viei și vinului a Federației Ruse prin care se interzice, hai că nu se interzice, dar tot ce se importă vrac, îmbuteliat pe teritoriul Federației Ruse, pe etichetă deja nu apare produsul cu denumirea „vin”, dar „băutură din vin”. Și clar că importatorii de acolo nu mai importă vin materie primă ca să-l îmbutelieze din cauza aceasta, iată de aici și s-au mai micșorat exporturile.
Vocea Basarabiei: Iertați-mă, vă rog, o precizare, și atunci eu, de exemplu, produc vin, trebuie să eliberez beciurile și încarc în tren și mă duc la belaruși, dar dna Breahnă spune: „Nu, noi interzicem să trimiți vrac”. Care-i treaba dvs., a oficiului, dacă eu sunt antreprenorul, eu vreau să vând cu 13 bănuți un poloboc de aluminiu?
Elizaveta Breahnă: Bine, nici eu personal și nici oficiul nu putem face lucrul acesta, să interzicem, dar vă zic exemplul Georgiei, Saakașvili când a venit la putere, în primul rând, a interzis exportul vinurilor vrac și astăzi Georgia vinde doar vin îmbuteliat, și dacă noi vindem la un preț mediu de 1,57 cenți/dolari, la ei prețul mediu este de 2,5 dolari. Noi prin alte metode facem ca producătorii noștri să treacă de la vinul vrac la vinul îmbuteliat. (…)