După mai bine de un an de la începutul războiului pe care l-a declanșat în Ucraina, președintele rus Vladimir Putin se confruntă cu eșec. După luni de lupte grele și valuri de ofensive, mașina de război rusă a eșuat grav, nereușind să captureze Kievul și cedând pe alte fronturi din sudul și estul Ucrainei. Ceea ce Putin a prezentat în mod fals ca o misiune de „denazificare” a Ucrainei, s-a transformat într-un set de bătălii crâncene, de uzură, punctate de rapoarte despre atrocitățile și crimele de război rusești, scrie The Washington Post.
Între timp, numărul trupelor rusești ucise sau rănite în Ucraina ar putea ajunge la peste 200.000, economia sa a fost afectată de un regim de sancțiuni occidentale de amploare, iar societatea sa a căzut și mai mult în ghearele autocratice ale despotului de la Kremlin, scrie publicația americană.
Pentru Putin, condițiile pentru orice fel de victorie rămân evazive, dar nu există niciun indiciu că ar fi pregătit pentru discuții reale. În discursul său anual privind starea Uniunii de luna trecută, el a dat vina pentru conflict pe „regimul de la Kiev și pe stăpânii săi occidentali” și a invocat presupusa ineficiență a încercărilor occidentale de a izola economia Rusiei. Pe teren, Rusia nici măcar nu controlează pe deplin cele patru teritorii ucrainene pe care le-a anexat ilegal anul trecut, în timp ce oficialii americani și europeni continuă să insiste asupra faptului că o retragere completă a Rusiei este o condiție prealabilă pentru o soluție diplomatică.
„După părerea mea, este necesar ca Putin să înțeleagă că nu va reuși cu invazia și agresiunea sa imperialistă și că trebuie să își retragă trupele”, a declarat cancelarul german Olaf Scholz pentru CNN în acest weekend. „Aceasta este baza pentru discuții”.
Un articol din Financial Times a subliniat modul în care „toba constantă de propagandă în jurul războiului și cererile lui Putin de loialitate din partea elitei” care îl înconjoară nu au făcut decât să închidă și mai mult camera de ecou în care operează președintele rus. Acest lucru a jucat un rol cheie pe parcursul războiului, modelând propriile decizii ale lui Putin.
„Este sănătos la minte. Este rezonabil. Nu este nebun. Dar nimeni nu poate fi expert în toate. Trebuie să fie cinstiți cu el și nu sunt”, a declarat un confident de lungă durată al lui Putin pentru Financial Times, referindu-se la figurile din cercul intim al lui Putin. „Sistemul de management este o problemă uriașă. Creează mari lacune în cunoștințele sale, iar calitatea informațiilor pe care le primește este slabă”.
Publicația americană mai scrie că propriile iluzii ale lui Putin sunt greu de ignorat. Pare din ce în ce mai clar că războiul pe care l-a început a fost produsul mai puțin al unui calcul strategic, cât al orgoliului neoimperialist. Putin își manifestă nostalgia pentru un imperiu rusesc pierdut și nemulțumirea față de dezmembrarea Uniunii Sovietice. El a declarat în mod explicit că nu consideră Ucraina o națiune suverană legitimă. Și se vede pe sine însuși mărșăluind grandios pe urmele unei cohorte de țari ruși de mult decedați, în timp ce încearcă să destrame ordinea internațională.
Realitatea ar trebui să fie mai umilitoare: Armata rusă a pierdut jumătate din stocul de tancuri și trimite pe front echipamente sovietice vechi de zeci de ani. Relațiile Rusiei cu Europa au intrat într-un îngheț profund care ar putea dura ani, poate chiar decenii, pentru a se dezgheța. Dacă înainte de invazia de anul trecut, un NATO în expansiune reprezenta o amenințare teoretică pentru Kremlin, strategia lui Putin i-a dat mult mai multă putere, consolidând alianța transatlantică și împingând Finlanda și Suedia spre aderarea la NATO.
Acasă, Putin și aliații săi au dublat naționalismul dur, restrângând și mai mult spațiul pentru disidență și „folosind războiul pentru a distruge orice opoziție și pentru a crea o societate închisă, paranoică, ostilă liberalilor, hipsterilor, persoanelor LGBTQ și, mai ales, libertății și democrației de tip occidental”.
„Dacă s-ar fi mulțumit să construiască o națiune puternică în interiorul propriilor granițe, în loc să urmărească fantezii de imperiu, Putin ar fi fost probabil amintit ca un constructor de stat de succes”, a scris Mark Galeotti în noua sa carte, „Războaiele lui Putin: din Cecenia până în Ucraina”. „În schimb, timp de ani și poate chiar decenii… Rusia încă se va recupera de pe urma (…) cicatricilor adânci și dureroase ale războaielor lui Putin”.
Deocamdată, nu se întrevede niciun sfârșit. Oficialii americani au ridicat din umeri cu privire la valoarea strategică a campaniei îndelungate de capturare a acestuia. „Căderea orașului Bahmut nu va însemna neapărat că rușii au schimbat cursul acestei lupte”, a declarat secretarul apărării Lloyd Austin.
O contraofensivă ucraineană așteptată în primăvară ar putea inversa aceste pierderi și ar putea eroda și mai mult controlul teritorial rusesc în Donbas, regiunea uzată de luptă din sud-estul Ucrainei. În Crimeea, pe care Rusia a anexat-o în 2014, autoritățile locale se pregătesc, de asemenea, pentru un avans ucrainean. Este posibil ca Putin să fie nevoit să facă față și altor vești proaste, dacă cei din orbita sa vor reuși să i le transmită.
Unii analiști au avertizat că, pe măsură ce Putin se retrage tot mai mult într-un colț, ar putea recurge la măsuri mai extreme.
Printre acestea se numără, cel mai îngrijorător, desfășurarea de arme nucleare pe câmpurile de luptă din Ucraina. Cu toate acestea, consensul experților este că acesta este un „eveniment cu probabilitate scăzută”, după cum a spus recent Michael McFaul, fost ambasador al SUA în Rusia. Folosirea armelor nucleare nu ar face decât să galvanizeze rezistența ucraineană, a susținut el, să adâncească izolarea internațională a Rusiei și să deblocheze un val mult mai mare de transferuri de arme către guvernul de la Kiev.
„Nu știu ce va face Putin dacă va începe să piardă în Donbas sau în Crimeea. La fel și dumneavoastră”, a scris McFaul. „Dar cu toții ar trebui să recunoaștem că nu este sinucigaș, nu este nebun și că are opțiuni”.
Într-un nou eseu publicat în Foreign Affairs, Andrei Soldatov și Irina Borogan subliniază ceea ce pare a fi o abordare „la jumătatea drumului” a lui Putin în război, în care retorica „maximalistă” a Kremlinului nu a fost neapărat însoțită de acțiunile sale pe teren. Deși a tras fără discernământ cu rachete asupra orașelor ucrainene, observă ei, Rusia nu a folosit întregul spectru al arsenalului său conventional. De asemenea, nu s-a angajat în mobilizarea totală sau naționalizarea totală a economiei, la care unii se așteptau.
Strategia i-a permis lui Putin „să mențină stabilitatea politică printr-o combinație de intimidare și indiferență”, au scris Soldatov și Borogan. „Pe plan internațional și intern, l-a ajutat să pregătească Rusia pentru un război foarte lung, fără a face genul de sacrificii care ar putea, în cele din urmă, să determine populația să se revolte”.
Dar ei adaugă un avertisment: „Cât timp poate fi susținut acest război nu tocmai total? Cu cât războiul durează mai mult, cu atât mai mult Putin va trebui să ia unele dintre cele mai drastice măsuri cu care a amenințat. Și, la un moment dat, nu va mai avea spațiu de manevră”.
