Auzim mereu că un popor autentic are nevoie de o idee călăuzitoare care să-l scoată din deșert și deșertăciune, are nevoie de șleahul care să-l ajute să supraviețuiască urcând apoi treptele dificile ale prosperării și dăinuirii. Uitați-vă în jur ! Care ne este ideea națională călăuzitoare? Nemulțumirea! Cârcoteala. Mereu bombănim. Nimic nu merge cum trebuie.
Totul este nasol. Nemulțumire stârnește până și modul în care își exprimă nemulțumirea cei nemulțumiți. Mai cu seamă ne înfurie cel mulțumit, nesolidarizat, cel care nu împărtășește starea incandescentă de frustrare. Ne dăm de-a curu-n cap ca să dovedim unii altora că suntem niște neisprăviți. Că nu știm să ne alegem conducătorii și suntem sortiți să orbecăim în deșert. Și asta ne ia tot timpul, singura unitate de măsură a ceea ce contează cu adevărat.
Odată l-am auzit pe Aureliu Busuioc exprimându-și nemulțumirea că nu pricepem sensul proverbului despre nemulțumitul căruia i se ia darul. E vorba despre darul înțelepciunii, și nu despre mărgeluțe și oglinjoare, insista bătrânul poet stăpânindu-și mulțumirea că a aflat încotro țintește proverbul.
