„Există inițiative legislative inițiate pentru a deveni legi și operațiuni politice speciale menite să servească intereselor Federației Ruse”. Afirmația aparține analistului politic Mihai Isac, care subliniază că proiectul privind Unirea, promovat de partidul condus de Diana Șoșoacă, aparține celei de-a doua categorii.
El remarcat într-un material de opinie pentru deschide.md că formal, documentul nu este semnat de Șoșoacă, care este eurodeputată, ci de 14 deputați S.O.S. România și un senator neafiliat. „A trecut de Camera Deputaților nu printr-un vot politic, ci tacit, după expirarea termenului constituțional de 45 de zile, Senatul fiind camera decizională”, a menționat analistul politic.
Potrivit lui Mihai Isac, în războiul informațional, nuanța juridică moare prima. Rămâne titlul, distribuit fără context, tradus în rusă și transformat în dovada unei presupuse amenințări românești.
„Textul proiectului trădează, de altfel, scopul său real. El pretinde că Parlamentul de la București decide unirea și că Guvernul trebuie să înceapă imediat negocierile. Proiectul S.O.S. România nu facilitează o asemenea cale. El aruncă o frază explozivă în spațiul public și așteaptă reacția.
Cui folosește această explozie? În primul rând Moscovei.
Propaganda rusă încearcă de ani întregi să prezinte Unirea cu România drept un pas care urmărește anexarea Republicii Moldova, ignorând realitatea istorică, etnică, culturală și socială. Un document parlamentar românesc inspirat de un partid pro-rus care spune că Bucureștiul decide unirea este materia primă ideală pentru Zaharova și Co. Așa se întinează un obiectiv național, istoric.
Profilul politic al promotorului face imposibilă lectura naivă a inițiativei. La începutul lunii iunie, Diana Șoșoacă a participat la Forumul Economic Internațional de la Sankt Petersburg, unde i s-a adresat direct lui Vladimir Putin, a susținut că românii nu vor sprijinirea Ucrainei și că România ar fi condusă de Bruxelles. Tot acolo s-a întâlnit cu Igor Dodon și s-a afișat cu Ilan Șor și Marina Tauber.
Ministerul român de Externe a subliniat că asemenea participanți nu vorbesc în numele statelor lor și a descris forumul drept un exemplu de propagandă.
Aici se află cheia întregii contradicții. Șoșoacă se prezintă drept unionistă, dar legitimează exact centrul de putere care are nevoie să transforme unionismul într-o sperietoare”, a punctat Mihai Isac.
Analistul politic a mai remarcat că un unionism democratic apropie societățile, respectă alegerea cetățenilor și consolidează drumul Republicii Moldova către România. „Pseudo-unionismul provocator al S.O.S. oferă muniție celor care vor să rupă încrederea dintre Chișinău și București și să prezinte România drept pericol.
Igor Dodon este printre beneficiarii cei mai vizibili. El a participat la același forum de la Sankt Petersburg, a cerut renunțarea la sancțiunile împotriva Rusiei și a confirmat întâlnirea cu Șoșoacă. Înaintea episodului parlamentar, PSRM lansase deja o campanie națională împotriva unirii, construită pe apărarea statalității.
Proiectul S.O.S. îi livrează lui Dodon obiectul de recuzită de care avea nevoie, fiind vorba nu doar o declarație a unui politician român, ci un act cu antet parlamentar.
Reacția lui Ion Ceban este importantă nu pentru ceea ce afirmă, ci pentru ceea ce încearcă să inducă. Nimeni nu a pus în discuție voința cetățenilor Republicii Moldova. Cu toate acestea, primarul Chișinăului a simțit nevoia să vorbească despre apărarea statului, despre tentative de atentare la valorile constituționale și despre politicieni care urmăresc distrugerea statului. Este exact tipul de reacție pe care o urmăresc autorii unor asemenea provocări.
În acest punct, discursul lui Ceban și cel al lui Dodon încep să se întâlnească. Nu prin identitate de formulări, ci prin efectul politic produs, și anume consolidarea basmelor geopolitice ruse potrivit căreia principalul pericol pentru Republica Moldova ar veni de la București și nu de la actorii care încearcă de ani de zile să mențină țara în zona de influență a Federației Ruse. Reacția se înscrie în același ecosistem al fricii cultivat de serviciile federale de spionaj de la Moscova.
Să nu uită că autoritățile române i-au interzis lui Ceban accesul în România din motive de siguranță națională, iar MAE român a invocat existența unor legături complicate, documentate, cu reprezentanți ai Federației Ruse. Ceban a respins acuzațiile și a susținut că măsura ar fi fost politică, pierzând ulterior în instanță.
Exact acesta a fost și mecanismul Planului Belkovski din 2004. Nu unirea era obiectivul, ci provocarea unei reacții emoționale și mobilizarea reflexelor defensive ale taberei moldoveniste. Douăzeci și doi de ani mai târziu, scenariul pare identic, și anume o provocare lansată la București, urmată de reacții alarmiste la Chișinău și de exploatarea mediatică a subiectului de către actorii politici care și-au construit întreaga carieră pe frica de România.
Pentru cei care urmăresc de mai mult timp spațiul dintre Prut și Nistru, episodul provocat astăzi de proiectul S.O.S. România nu este o noutate. El amintește izbitor de așa-numitul Plan Belkovski, lansat în 2004 de politologul rus Stanislav Belkovski, apropiat cercurilor de putere de la Moscova.
La acea vreme, Belkovski propunea un scenariu aparent favorabil unirii României cu Republica Moldova. La prima vedere, ideea părea una unionistă. În realitate, numeroși observatori au remarcat că inițiativa nu urmărea apropierea celor două state românești, ci introducerea unui subiect exploziv în agenda publică a Republicii Moldova și testarea reacțiilor geopolitice din regiune. Nu este întâmplător că autorul ideii provenea din același spațiu intelectual care promova teoriile neo-eurasiatice ale lui Aleksandr Dughin, unul dintre principalii promotori ai conceptului de sfere de influență rusești în fostul spațiu sovietic.
Două decenii mai târziu, mecanismul pare identic. Se lansează o inițiativă aparent unionistă, dar într-o formă imposibil de aplicat juridic și politic. Ea generează reacții emoționale la Chișinău, este exploatată de forțele pro-ruse pentru a alimenta temerile privind dispariția statalității Republicii Moldova și oferă propagandei Kremlinului exact argumentele de care are nevoie.
Ținta nu este doar idealul Unirii. Ținta este încrederea în România, în Uniunea Europeană și în instituțiile democratice ale Republicii Moldova.
Contextul nu poate fi ignorat. Uniunea Europeană descrie Republica Moldova drept una dintre țintele operațiunilor rusești de manipulare informațională, finanțare politică și subminare a proceselor democratice. Chiar în iunie 2026, Consiliul UE a impus noi sancțiuni în legătură cu operațiuni finanțate de Rusia care au urmărit perturbarea alegerilor moldovenești”, a mai menționat Mihai Isac în editorialul său.
Astfel, analistul politic mai adăugă că nu analizăm acest episod într-un vid, ci într-un spațiu deja supus unui război hibrid persistent.
„Putem afirma că această acțiune concretă a fost coordonată direct de Moscova? Ar fi neprofesionist să ignorăm realitatea. Vorbim de aceiași actori se întâlnesc la forumul lui Putin, repetă mesaje compatibile cu propaganda Kremlinului, iar provocarea de la București este imediat exploatabilă de forțele care atacă orientarea europeană a Republicii Moldova.
Coordonarea modernă nu presupune întotdeauna o fotografie cu participanții în jurul aceleiași mese. Uneori este suficientă distribuirea rolurilor. Mai exact unul aprinde fitilul, altul strigă că arde casa, iar propaganda filmează incendiul.
Unirea celor două maluri de Prut este un ideal prea serios pentru a fi lăsat pe mâna celor care îl folosesc drept petardă geopolitică.
Proiectul S.O.S. nu apropie cele două maluri ale Prutului. Nu pregătește unirea, ci fabrică reacția împotriva ei. Iar când această reacție îi servește perfect lui Dodon, este preluată de politica fricii din jurul lui Ceban și vine la numai câteva săptămâni după reuniunea acestor lumi politice la Sankt Petersburg, suspiciunea de intoxicare nu este conspiraționism. Este o concluzie politică legitimă.
Moscova nu are nevoie ca Șoșoacă să unească România cu Republica Moldova. Are nevoie ca cetățenii R. Moldova să creadă că România îi amenință”, a conchis Mihai Isac.
