Continuăm campania lansată de Vocea Basarabiei „Istorii din azil” cu povestea lui Mihail Duca. Bărbatul are aproape 70 de ani, iar viața lui pare desprinsă dintr-o poveste în care bucuria și durerea s-au împletit mereu. Astăzi, își duce traiul într-un azil pentru bătrâni din Cocieri, aproape singur, cu amintirile care i-au rămas. A fost artist de circ, făcea trucuri cu motocicleta, timp în care și-a bucurat spectatorii. Astăzi, însă scena vieții lui este lipsită de aplauze, iar lacrimile îi curg mai mereu când este întrebat de trecut.
Copilăria și munca pe câmp
De-a lungul vieții, Mihail Duca a trecut prin încercări, dar și prin pierderi care, în timp, l-au lăsat aproape singur. „Am avut un frate și o soră. Sora trăiește, fratele a murit. Tata, mama tot au murit, am rămas singur”, spune Mihail Duca.
Își amintește de anii copilăriei și de munca de pe câmp, unde a învățat ce înseamnă responsabilitatea încă de tânăr. „La brigada școlărească, ne duceam, prășeam iarba pe dealuri. Era grâu, ca să nu se aprindă mergea tractorul și ara de jur împrejur. Pe urmă m-am dus la Cărpineni și am învățat de buldozerist și când am venit am lucrat pe tractor”, povestește bărbatul.
De la tractor la scena circului
Viața l-a purtat apoi pe drumuri mai puțin obișnuite. A fost câțiva ani artist de circ, iar împreună cu trupa a văzut orașe și a trăit experiențe de neuitat. A făcut trucuri cu motocicleta. „Ne duceam spre exemplu, la Chișinău, instalam totul, traseul pentru motocicletă. Și aranjam și mașinile unde erau animale, în litera P și stăteam acolo. Eu aveam un atlas pentru șoferi și măsuram fiecare oraș în care lucram, peste un an de zile începeam din nou”, își amintește el.
Boala, reîntoarcerea acasă și… singurătatea
Însă, destinul i-a schimbat cursul vieții într-o clipă. Departe de casă, la Moscova, a suferit un atac cerebral, care l-a lăsat paralizat.
„Când eram la Moscova m-a paralizat, la volan, încă bine că m-am oprit și mi-am pierdut cunoștința. Nu mă puteam da jos din mașină, mă țineau picioarele și, pe urmă, m-au adus în R. Moldova. Au vrut acolo să mă lase, dar eu am zis că vreau să mor acasă. Soția m-a luat și, pe urmă, când a văzut că sunt bolnav, s-a dus la altul”, spune Mihail Duca.
Bărbatul spune că are o fiică, însă de aproximativ 3 ani nu mai știe nimic despre ea. În azilul din Cocieri, Mihail Duca trăiește cu dorul familiei și cu amintirile unei vieți care a fost cândva plină de mișcare și speranță. Povestea lui este despre rezistența unui om care continuă să meargă mai departe, chiar și atunci când viața i-a luat aproape totul.
Află întreaga poveste a lui Mihail Duca în reportajul de mai jos:
Menționăm că, în preajma sărbătorilor pascale, Vocea Basarabiei a lansat campania socială „Istorii din Azil”. Aceasta este dedicată celor lăsați, poate prea des, în umbră, dar care au nevoie de sprijinul nostru.
Alte povești din cadrul campaniei pot fi descoperite AICI. Dacă v-au impresionat istoriile eroilor noștri, vă încurajăm să faceți o donație pentru a le aduce o bucurie de Paști. De asemenea, rămâneți alături de Vocea Basarabiei pentru a descoperi și ultima „Istorie din Azil”.
Împreună putem face diferența!
