Astăzi se împlinesc 84 de ani de la unul dintre cele mai tragice evenimente din istoria modernă a României, masacrul de la Fântâna Albă, unde trupele sovietice au ucis mii de români bucovineni într-o singură zi, pe 1 aprilie 1941. În acea zi, o coloană de oameni, majoritatea bătrâni, femei și copii, au fost împușcați fără milă de poliția secretă sovietică, după ce au fost ademeniti cu promisiunea că vor putea trece frontiera și se vor adăposti în România. Oamenii, purtând icoane și steaguri bisericești, cântând cântece patriotice, au fost trași în plin, iar cadavrele lor au fost îngropate în gropi comune. Unii dintre ei, în stare gravă, au fost îngropați de vii.
Această tragedie a rămas mult timp un subiect tabu, fiind complet interzisă orice referire la masacru în perioada regimului sovietic și chiar în perioada ulterioară, sub autoritățile ucrainene. Abia în anul 2000, după căderea regimului comunist și deschiderea arhivelor, s-a putut vorbi despre acest masacru și s-a recunoscut amploarea crimei.
În memoria victimelor, 1 aprilie a fost decretată „Ziua Națională în memoria românilor, victime ale masacrelor, deportărilor, foametei și altor forme de represiune organizate de regimul sovietic în Bucovina, Ținutul Herța și Basarabia”. Această zi este dedicată comemorării celor care au avut de suferit din cauza regimului totalitar sovietic, precum și celor care au murit în urma acestor atrocități.
Evenimentele tragice de la Fântâna Albă rămân un simbol al suferinței și rezistenței românilor din regiunile istorice ale Basarabiei și Bucovinei, care au trecut prin multiple încercări și persecuții în fața regimurilor totalitare ale secolului XX.
