Cei 26 de candidaţi la funcţia de comisar în noul executiv comunitar condus de politiciana germană Ursula von der Leyen se vor confrunta, în perioada 4-12 noiembrie, cu provocarea de a convinge Parlamentul European că sunt potriviţi să ocupe această funcţie, în cadrul unor audieri în care vor trebui să câştige favorurile unor aliaţi puţin probabili şi chiar ale rivalilor politici, comentează EFE.
Noile majorităţi dintr-un Parlament European orientat mai mult spre dreapta şi obligativitatea întrunirii unei majorităţi de două treimi a grupurilor politice pentru a trece acest „examen” creează riscul ca nu toţi candidaţii să primească undă verde din prima încercare şi ca procesul să se prelungească mai mult decât este de aşteptat, ajungându-se până acolo încât preluarea atribuţiilor de către noua Comisie Europeană să fie amânată.
Fiecare candidat va fi audiat timp de trei ore în comisiile parlamentare competente pentru portofoliul său, după care va avea loc o şedinţă cu uşile închise pentru a stabili dacă două treimi din grupurile politice validează fiecare candidat în parte pentru funcţia de comisar european.
În această fază, votează doar un reprezentant al fiecărui grup politic, aşa-numitul „coordonator”.
Dacă un candidat nu promovează „examenul” din prima încercare, atunci el sau ea trebuie să răspundă unor întrebări în scris, dar dacă răspunsurile nu îi conving pe europarlamentari, aceştia îl convoacă din nou pentru o nouă audiere, mai scurtă. Iar în cazul în care, de această dată, un candidat nu obţine majoritatea de două treimi, întreaga comisie parlamentară este convocată pentru un nou vot în care este necesară doar o majoritate simplă.
Dacă nici atunci candidatul la postul de comisar nu reuşeşte să treacă de acest filtru, ţara care l-a nominalizat trebuie să propună un alt candidat şi procesul se reia de la zero, ajungându-se inclusiv la o eventuală schimbare de portofoliu, la decizia lui Von der Leyen.
Mai multe surse parlamentare au declarat pentru EFE că cei 20 de candidaţi care sunt examinaţi primii – între 4 şi 8 noiembrie – nu ar trebui să aibă probleme în faţa eurodeputaţilor dacă îşi demonstrează competenţa şi cunosc portofoliul care le-a fost repartizat.
Mai complicate vor fi cele şase audieri finale stabilite pentru marţi, 12 noiembrie, în care se vor prezenta candidaţii la posturile de vicepreşedinţi executivi ai Comisiei Europene (între care şi candidata propusă de România, Roxana Mînzatu, aleasă pe listele PSD – n.r.) şi unde se poate produce un fel de „efect de domino” între partidele politice.
Primul moment cheie va avea loc odată cu audierea ultraconservatorului italian Raffaelle Fitto, la prima oră a dimineţii. Pentru a obţine majoritatea de două treimi, Fitto va avea nevoie de sprijinul a cel puţin unuia dintre grupurile care au criticat cel mai mult desemnarea sa pentru funcţia de vicepreşedinte: social-democraţi, liberali, verzi sau stânga.
Dacă niciunul dintre aceste grupuri nu-l susţine, Fitto va merge la „revalidare”, trebuind să răspundă întrebărilor în scris, dar cea mai importantă consecinţă va fi că Partidul Popular European (PPE) – care îl sprijină pe italian – s-ar putea „răzbuna” pe unul dintre candidaţii socialişti sau liberali care urmează să fie examinaţi mai târziu în aceeaşi zi.
Or, pe 12 noiembrie urmează să fie audiaţi, între alţii, socialista Teresa Ribera (propusă de Partidul Socialist Muncitoresc din Spania, PSOE – n.r.), social-democrata Roxana Mînzatu, liberalul francez Stephane Sejourne şi liberala estonă Kaja Kallas.
„Dacă pică Fitto, va pica şi Ribera”, a concluzionat o sursă din rândul popularilor europeni, care a apreciat totodată că politiciana spaniolă este cea mai puternică reprezentantă a social-democraţilor din noua Comisie şi l-a menţionat în acelaşi timp şi pe Stephane Sejourne, protejatul preşedintelui francez Emmanuel Macron.
În cazul Teresei Ribera, nici măcar cele patru grupuri ale majorităţii care au susţinut-o pe Ursula von der Leyen pentru un nou mandat de preşedintă a Comisiei Europene nu ar fi suficiente: popularii, social-democraţii, liberalii şi verzii nu ating o majoritate de două treimi în niciuna dintre cele trei comisii care urmează să o examineze (Comisia pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară – ENVI, Comisia pentru afaceri economice şi monetare – ECON, şi Comisia pentru industrie, cercetare şi energie – ITRE – n.r.)
Ribera va trebui să convingă fie grupul Stângii (la care sunt afiliate partidele spaniole Sumar şi Podemos – n.r.), fie grupul Conservatorilor şi Reformiştilor europeni (ECR), al premierului italian Giorgia Meloni şi din care partidul spaniol de extremă dreaptă Vox nu mai face parte.
Deputaţii europeni nu au posibilitatea de a se opune prin veto în mod individual în privinţa vreunui comisar, dar Parlamentul European va vota pentru a aproba sau respinge Comisia Europeană în ansamblul său, în cadrul unei sesiuni plenare, aşa că, dacă un candidat care ridică îndoieli nu este retras, europarlamentarii pot ameninţa că vor respinge întregul executiv comunitar.
Verzii sunt printre cei mai dispuşi să facă „să deraieze” întreaga Comisie Europeană, dar recunosc că este mai uşor să îndrăznească să recurgă la această opţiune pentru că ei nu au niciun comisar din partea grupului lor, în timp ce socialiştii şi liberalii reprezintă o treime din membrii noii Comisii.
„Dacă (grupurile progresiste) îndrăznesc să meargă atât de departe încât să pună la îndoială colegiul (comisarilor), atunci înseamnă că acestea vor pune în pericol însăşi funcţionarea UE”, a declarat o altă sursă din rândul popularilor europeni.
Iar dacă Fitto, Ribera şi alţi candidaţi sunt obligaţi să răspundă la întrebări în scris sau să participe la o nouă audiere, calendarul ar putea fi dat peste cap şi ar putea pune în pericol votul final din Parlamentul European asupra Colegiului Comisarilor din 27 noiembrie, aşa cum este planificat în prezent.
În fine, dacă actualul calendar nu este respectat, atunci Comisia Europeană va trebui să-şi preia atribuţiile mai târziu decât data preconizată, care este 1 decembrie.
