Necazul ce a dat peste mahalagițele plătite de Șor ca să facă spectacol în fața judecătoriilor era inevitabil. Din banii de pleașcă trimiși de ghiavolii de la Moscova au ciupit mereu căpitanii rețelelor de protestatari prefăcuți, hojma și de peste tot unde era posibil.
Când i-a tămâiat oleacă poliția, șperțarii le-au cerut partizanilor clandestini datele din pașapoarte ca să le deschidă carduri bancare, în care să li se descarce banii promiși pentru trudozilele de proteste înscenate. Atunci încă nu se vedea lațul, funia în care trebuie să pună piciorul și să devină veșnic dependente, bietele mahalagițe, de băiețașul filantrop cu fața rumenă ca o clătită rusească de lăsatul secului, exact cum o pățesc și naivii consumatori de droguri când primesc prima doză. Ceasul adevărului nu a întârziat să vină – hodoronc-tronc, ele află că banca rusească, căreia i s-a încredințat marea păcăleală, îi declară beneficiari de împrumuturi bancare și de la 1 noiembrie trebuie să înceapă a întoarce înapoi creditul, în caz contrar se pornește mecanismul de penalizare pentru întârzieri. Frumoasă păcăleală, nu-i așa?! Și după asta inginerii piramidei înșelătoare, auzi matale, mai au nas să reproșeze guvernării că ia bani cu împrumut de la partenerii occidentali!
Curat murdar! Victimele matrapazlâcurilor, deconspirate cu contribuția Ziarului de Gardă, sunt folosite, cinic, obraznic și mișelește, drept manechine și portavoci, de către politicienii care răcnesc în gura mare că guvernul s-a încărcat cu datorii peste capacitatea de rambursare și că ei, adevărații politicieni patrioți, trebuie să fie lăsați la butoane ca să demonstreze, ei și numai ei, cum se poate face zeamă din coada de topor – știți voi snoava rusească despre un Ivan Turbincă al lor. Eu unul, nu am ochi să-i văd pentru că, nu se deosebesc de țeparii lui Șor.
Roșcatul rumen cu avion personal și o haită de bodyguarzi, cel care vrea să dea senzația că este putred de bogat, de ar putea să umple cu bani albia râului Bîc, nu știe ce înseamnă să te împrumuți, când te prinde toamna ploioasă cu acoperișul neînvelit cu țiglă. El habar nu are ce înseamnă să iei cu împrumut teascul de la mahalagiul de peste drum, ca nu cumva să prindă mucegai tescovina lăsată în cadă. Șorul rumen ca o clătită habar nu are cum e să te omoare sentimentul că sugrumi talentul propriului copil, doar pentru că nu ai bani ca să-i cumperi la vreme un cel mai modest pian ori vopsele și pânze sau un acordeon.
Apropo, urcușul lui Radu Rațoi spre titlul de Campion mondial la Acordeon, în versiunea anului 2018, ar fi fost, probabil, ceva mai lent, dacă Stela Moldovanu, cunoscuta animatoare a mișcării de renaștere a tradiției cusutului de port național, nu ar fi avut inspirația, dar mai curând intuiția, să-și convoace prietenii – sunt 11 ani de atunci – la o seară de binefacere ca să adune banii necesari pentru cumpărarea unui acordeon, de marcă bună, pe care tocmai avea de gând să-l vândă un celebru acordeonist de la Chișinău.
Stela Moldovanu a jucat atunci rolul Ursulei von der Leyen, cea care a venit mai deunăzi la Chișinău cu o nouă donație bănească de la europeni de sute de milioane de euro, pe care Republica Moldova le va restitui când își va pune pe picioare economia, când va asigura definitiv securitatea energetică și va funcționa ca ceasul infrastructura de transporturi.
Ce urmărește Ursula e la vedere, lista sa de priorități e afișată pe Internet, din ziua de 18 iulie 2024, când i s-a încredințat al doilea mandat de președinte al Comisiei Europene. https://www.csreurope.org/newsbundle-articles/europes-choice-von-der-leyens-political-guidelines-for-next-term Ursula nu procedează ca șperțarii lui Șor și ai celorlalți cămătari politici, care varsă lacrimi de crocodil mimând jale și compasiune pentru oamenii nevoiași, în realitate fiindu-le convenabile sărăcia și umilința cetățenilor, care pot fi prinși foarte lesne în capcană și obligați să-și amaneteze mintea și sufletul, dar mai ales șansa copiilor și nepoților de a avea în viitorul apropiat un trai civilizat.
