Fostul prim-ministru olandez Mark Rutte preia pe 1 octombrie funcția de șef al NATO, dar liderul celei mai puternice alianțe militare de pe planetă are puțină putere pentru a schimba situația în profunzime, comentează AFP.
La NATO, „totul, și într-adevăr absolut totul, de la cel mai banal lucru la cel mai strategic, este decis prin consens”, spune Ian Lesser de la German Marshall Fund, un think tank cu sediul la Bruxelles.
„Domeniul de aplicare al posibilităților secretarilor generali de a schimba în profunzime ceea ce face NATO este, prin urmare, în mod evident foarte limitat”, adaugă el. „Secgen”, așa cum este supranumit la Bruxelles, lucrează „în culise” la stabilirea deciziilor, care apoi trebuie aprobate de cele 32 de țări membre.
„În calitate de secretar general al NATO, ai puterea de a stabili agenda, ești cel care prezidează Consiliul Nord-Atlantic”, explică pentru AFP Jamie Shea, fost purtător de cuvânt al alianței și cercetător la think tank-ul britanic Chatam House. Dar nu secretarul general al NATO este cel care decide singur intrarea în război și cu atât mai puțin cel care apasă butonul nuclear. Numai țările membre, și în special Statele Unite, au această competență.
Șeful Alianței Nord-Atlantice nu este însă lipsit de influență. Fostul secretar general Lord Robertson a jucat un rol semnificativ în declanșarea articolului 5 după atacurile din 11 septembrie 2001, își amintește Ian Lesser.
Mark Rutte nu este străin de coridoarele NATO şi UE după 14 ani în fruntea guvernului olandez.
Prin urmare, se aşteaptă ca el să se concentreze în special pe coordonarea dintre NATO şi Uniunea Europeană, într-un moment în care aceasta din urmă este din ce în ce mai implicată în probleme de securitate. Acest dosar nu este exploatat suficient, din cauza diferendelor dintre Turcia, membră a NATO, dar nu şi membră a UE, şi Grecia în ceea ce priveşte problema Ciprului.
Iar în cazul revenirii lui Donald Trump la Casa Albă, aliaţii europeni mizează mai ales pe abilităţile de negociere ale lui Rutte pentru a menţine unitatea Alianţei.
Jens Stoltenberg a refuzat public să-i dea vreun sfat, subliniind doar că va fi „excelent”. Dar el a rezumat totuşi într-o singură formulă ceea ce se aşteaptă mai ales de la un şef NATO: „Cea mai importantă sarcină a sa va fi, desigur, să-i ţină pe cei 32 de aliaţi împreună”.
