Pe 20 decembrie 1989, Timișoara intra definitiv în istorie, declarându-se primul oraș liber de comunism din România. Scânteia protestelor izbucnite cu câteva zile înainte s-a transformat într-o revoluție deschisă, susținută de voința a peste 100.000 de oameni ieșiți în stradă pentru libertate, demisia lui Nicolae Ceaușescu și democratizarea țării.
După două zile de represiune sângeroasă, soldată cu 72 de morți și aproape 300 de răniți până la acea dată, demonstranții au reușit să se organizeze într-o amplă mișcare de rezistență. Greva angajaților s-a extins rapid în tot orașul, iar Armata s-a retras în cazărmi la ordinul comandanților militari.
În aceeași zi, tentativa autorităților de a organiza un miting proguvernamental a eșuat. Piața Operei a fost ocupată de zeci de mii de timișoreni, care au transformat spațiul într-un simbol al luptei împotriva dictaturii. Liderii mișcării revoluționare au înființat Frontul Democratic Român, o structură civică ce a cerut dialog cu Guvernul de la București și a proclamat oficial Timișoara oraș liber de comunism.
Exemplul Timișoarei a fost urmat rapid de Lugoj și Arad, extinzând revolta în vestul țării. În ciuda acestor evoluții, Nicolae Ceaușescu a condamnat public protestatarii, acuzând implicarea unor „cercuri reacționare imperialiste” și a serviciilor secrete străine în declanșarea evenimentelor.
La 36 de ani de la Revoluția din decembrie 1989, ziua de 20 decembrie rămâne un reper al curajului civic și al luptei pentru libertate, când Timișoara a deschis drumul căderii regimului comunist din România.
