VOCEA CARE NE UNEȘTE

Vocea Basarabiei în vizită la Căușeni: La cei 31 de ani de independență, dorim să lăsăm în urma noastră un stat mai bun

Doamnelor și domnilor, bine v-am găsit! În ajunul celor 31 de ani de la proclamarea independenței, Republica Moldova a obținut statutul de candidat la aderarea la Uniunea Europeană. După invazia Rusiei în Ucraina, autoritățile de la Chișinău au solicitat aderarea la UE, după Georgia și Ucraina. În doar o lună, chestionarul UE a fost completat, acum relațiile dintre Chișinău și Bruxelles trebuie să treacă de la o politică de vecinătate la o politică de extindere. Despre prezentul și viitorul țării vorbim la acest sfârșit de săptămână.

Odată cu primirea statutului de candidat, asistența și sprijinul Uniunii Europene pentru Republica Moldova vor crește, va fi posibil de accesat fonduri care vor ajuta țara să atingă standardele europene minime. De asemenea, statutul de candidat va schimba percepția asupra statului în întreaga lume. Vocea Basarabiei a discutat cu mai mulți locuitori din Tocuz, Căușeni, despre ziua de azi și cea de mâine a satului și a statului lor.

Elena Daranuta profesoară din Tocuz, Căuşeni

Valentina Ursu, Vocea Basarabiei, astăzi am venit în vizită aici, la Tocuz, Căușeni, și vorbim cu cetățenii despre prezentul și viitorul țării lor. Încotro, Moldova?

– Spre Europa! Părerea mea e că numai în comunitatea statelor europene are Moldova un viitor, pentru că 31 de ani am tot fost sub papucul rușilor și am învățat limba rusă de nevoie.

Vocea Basarabiei: Dar această geopolitică acum nu mai e la ordinea zilei?

– Societatea nu e unită, nu toți acceptă Uniunea Europeană. Chiar dimineață discutam cu cineva, are doi copii în Europa, dar a zis că „dă-i naibii, că noi am fost educați și crescuți de ruși și toți copiii erau lângă părinți, dar acum cui am rămas noi...” Și cred că ne împăcăm și cu cei din Uniunea Europeană, și cu cei din Rusia.

Vocea Basarabiei: Cum se împacă?

– Asta o fac diplomații, guvernarea, președinția, că foarte mulți, iată, din sat sunt plecați în Europa, foarte mult tineret și foarte mult tineret îi plecat în Rusia și lucrează. Chiar adineaori discutam despre asta: „Mai stați acolo, în Rusia?” – „Da, pentru că de-acum ne-am deprins, acolo au învățat copiii limba rusă, copiii fac studii”.

Vocea Basarabiei: Dar acest război ucrainean decide și el soarta Republicii Moldova?

– Noi sperăm că o să câștige Ucraina. Noi suntem pentru ei, pentru că Rusia a încălcat toate tratatele internaționale, pentru că au încălcat hotarele unei țări care nu-i a lor.

Așa cum avem și noi Transnistria și Găgăuzia ș.a.m.d., ei au finanțat fosta guvernare a lui Dodon bine, ca s-o aibă mulți ani la putere, dar poporul s-a trezit.

Vocea Basarabiei: Problema transnistreană poate să fie o prioritate pentru cetățean și pentru guvernare astfel încât să se identifice o soluție durabilă?

– Problema transnistreană va fi rezolvată pașnic, cu bună înțelegere, cu schimb de experiență.

Vocea Basarabiei: Dar cum ați vrea să fie soluționată, ce statut ar merita această regiune?

– Această regiune, după ce istorie știu eu, trebuie să fie în componența Moldovei.

Vocea Basarabiei: Iată aici, la piața din Tocuz, multă lume vine de la Tighina, din imediata vecinătate, chiar de la Tiraspol, vinde/cumpără. Ce vă spun acești oameni?

– Că și lor le este foarte greu. Pentru ei mulți ani de zile a fost bun faptul că ei au plătit foarte puțin pentru gaze, pentru energie, dar acum trăiesc și ei mai greu. Și chiar cunosc pe cineva din Transnistria care și-a făcut pașaport românesc și a zis: „să plec odată de aici”. Din Transnistria să plece odată, pentru că-i greu de trăit.

Vocea Basarabiei: Ce statut merită această regiune?

– Să fie în componența Republicii Moldova.

Ia ziceți și dvs., sunt Valentina Ursu, de la Vocea Basarabiei. Despre prezentul și viitorul Republicii Moldova discutăm astăzi. Cum ați descrie situația pe moment și cum vreți să vedeți această țară?

– Țara noastră vrem s-o vedem, în primul rând, integrată, cu Transnistria la un loc, fiindcă această despărțire nu ne permite să intrăm în Uniunea Europeană.

Noi tindem și vrem ca Moldova noastră să prospere, să aibă un viitor, fiindcă suntem cea mai săracă țară.

Vocea Basarabiei: Cine face acest viitor?

– Nu avem independență totală, majoritatea, un milion și ceva de populație au luat cetățenia română și sper ca automat să intrăm în Uniunea Europeană.

Vocea Basarabiei: Părerile sunt împărțite, o parte din cetățeni cred că doar calea integrării europene ar fi un colac de salvare, alții mai cred că doar o apropiere de Federația Rusă ar putea să facă viitorul mai bun.

– Fiecare are dreptul la părerea lui și fiecare are dreptul la cuvânt, dar se vede că majoritatea doresc integrare în Uniunea Europeană, fiindcă au posibilitate de a se duce în alte țări să lucreze și să câștige, că aici, la noi în țară, e imposibil de trăit, chiar și dacă lucrezi. Am fost profesoară 33 de ani și am ajuns la o vârstă că am luat căile prin străini, ultimii ani, iată, îs prin străinătate.

Vocea Basarabiei: Unde ați muncit sau mai munciți?

– Am muncit în Italia. Sunt profesoară și cu grad, și cu tot, și la urmă nu aveam absolut nimic. Nimic!

Vocea Basarabiei: Dar ca să ajungă Republica Moldova la acele standarde din Uniunea Europeană ce trebuie să facă și cei de la putere, și simplii cetățeni?

– Trebuie să accepte toate legile în privința pensiei, în privința salariilor, în privința infrastructurii prin sate. La noi satele mor... La noi satele mor! Tinerii nu au posturi de lucru și ei își iau copiii și pleacă în țări străine. Asta-i cea mai mare durere sufletească a noastră.

Vocea Basarabiei: Și atunci, tot necazul se varsă asupra celor care guvernează?

– Da, da, așa este.

Vocea Basarabiei: Dvs. ce așteptări aveți de la cei care și-au asumat puterea?

– Să le dea Dumnezeu sănătate și răbdare și să meargă pe calea de integrare cu Uniunea Europeană.

Vocea Basarabiei: Reforme trebuie făcute...

– Reforme, drumuri, posturi de lucru, să atragă investiții străine, justiția, în primul rând trebuie, că de la justiție merge totul. Dacă justiția nu apără drepturile omului, despre ce mai vorbim? Nu vorbim de nimic.

Vocea Basarabiei: S-au încălcat aceste drepturi ale omului?

– Foarte mult, foarte mult.

Vocea Basarabiei: Pentru dvs. o luptă aprigă împotriva corupției de unde începe, cine trebuie s-o ducă?

– În primul rând, justiția, statul și, totodată, organele competente în asta, că la noi nu se lucrează.

Vocea Basarabiei: Iată în parlament acum se mai ridică imunitatea deputaților, se trimit pe banca acuzaților. Acest lucru cetățeanul cum îl înțelege?

– Trebuie să fie tras la răspundere chiar și după 10-20 de ani, dacă a încălcat legile. Și oamenii au fost furați, și statul a fost furat, și absolut toți.

Vocea Basarabiei: Și mai credeți că poate fi găsit miliardul dispărut?

– Cred că da, dacă le-ar ajuta Uniunea Europeană. Sperăm să ajute, că s-a furat tot de la oameni, tot din buzunarul oamenilor.

Vocea Basarabiei: Cine din politicieni vă insuflă încredere?

– În primul rând, Maia Sandu, în al doilea rând, dna Gavrilița, în al treilea rând, echipa ei, sunt tineri, PAS-ul. Eu am încredere în ei și noi, majoritatea din străinătate, i-am votat pe ei, ca să ne întoarcem acasă și să fie cât de cât ordine.

Vocea Basarabiei: Dar, apropo, știți că sunt și politicieni care spun că diaspora nu ar fi trebuit să decidă soarta Republicii Moldova, pentru că ei au plecat peste hotare, s-au integrat acolo, o duc bine mersi?

– Aceștia s-au dus tot din cauza sărăciei, ca să-și hrănească copiii, să le facă o casă și ei tot speră să se întoarcă. Dacă ar fi la noi locuri de muncă, majoritatea s-ar întoarce înapoi și ei greșesc foarte mult spunând că nu are dreptul diaspora să voteze pe cine vor ei.

Vocea Basarabiei: Cum s-ar fi dezvoltat Republica Moldova fără banii veniți din străinătate?

– Foarte greu s-ar fi dezvoltat.

Vocea Basarabiei: Vine iarna, vă strânge în spate?

– Da, puțin mă strânge, dar iernile nu sunt așa de friguroase cum erau înainte și o să rezistăm.

Vocea Basarabiei: Dar pentru dvs. e clar de ce cresc tarifele?

– Peste tot au crescut, s-au mărit nu numai la noi, s-au mărit prețurile peste tot în legătură cu războiul, în legătură cu toate sancțiunile acestea împotriva Rusiei, fiindcă ea ca răzbunare ridică prețurile la astea. Și atât.

Vocea Basarabiei: Se mai insistă ca Maia Sandu să meargă la Moscova și să ceară reduceri de preț la gaze.

– Da, dacă ar fi dl prezident al Rusiei cât de cât, ar micșora oleacă prețul la gaz pentru Moldova. Știe tare bine că Moldova este ultimul stat pe lista de sărăcie, dar dacă el nu decide așa, cam ne doare sufletul, dar se răzbună că nu vrem să fim cu ei, de atâta. Dar noi am trăit 50 de ani sub jugul rusesc și nu s-a schimbat nimic absolut, nu s-a schimbat nimic.

Vocea Basarabiei: Cum vedeți Moldova de peste cinci ani? Moldova din 2027 cum ați vrea să arate?

– Fără corupție, fără sărăcie, să rămână tinerii acasă și să fie omul apărat de lege.

Valentina Ursu, Vocea Basarabiei, astăzi am venit în vizită aici, la Tocuz, Căușeni, și vorbim cu cetățenii despre prezentul și viitorul Republicii Moldova. Încotro se îndreaptă țara?

– Of! Îi greu de spus, doamnă, îi greu. Nu-i unire și dacă nu-i unire, ce putem să facem? Fiecare trage în diferite părți.

Vocea Basarabiei: Care ar fi ideea națională care ar putea consolida o societate dezbinată?

– În primul rând se începe de sus, de la conducere. Dacă ar fi acolo pace și liniște, și poporul s-ar gândi altfel, dar așa, dacă te târâie unul într-o parte, unul în alta și unul nu știu ce, asta-i grav.

Vocea Basarabiei: Și dacă puterea și opoziția nu găsesc compromis, consens?

– Cetățeanul o să fie rătăcit până la un timp, dar o să i se rupă răbdăul, cum se spune în popor, și o să iasă cu tot cu ce poate și o să facă ceva, că altfel nu-i chip.

Vocea Basarabiei: Dar cum se iese din rătăcire?

– Trebuie fiecare să începem de la sine, să ne gândim încotro ne trebuie nouă să mergem și nu numai nouă, dar să ne gândim și pentru generațiile tinere care vin, că părăsesc țara, se duc, dar asta nu-i bine.

Vocea Basarabiei: Dacă dvs. ați conduce Republica Moldova, ce ați face prioritar, iată, ce probleme s-ar regăsi în agenda dvs. ca șef de stat?

– Îi greu de spus, dar m-aș strădui să-i consolidez pe toți, să găsim o limbă comună.

Vocea Basarabiei: Cum?

– Prin diferite metode, poate...

Vocea Basarabiei: Iată, reformele pot consolida societatea?

– Pot, dar ele nu se fac. Slab de tot, dacă ar fi dus vreun dosar, două-trei, zece până la capăt, lumea s-ar mai gândi, dar așa, mâine-poimâine o să-i dea drumul și gata, așa că...

Vocea Basarabiei: Asta vă referiți la ceea ce se întâmplă în justiție?

– Da, și în justiție, și peste tot locul.

Vocea Basarabiei: Dar în alte domenii?

– Și în educație, și în sănătate tot ar trebui de depus efort, ca să fim în rând cu lumea.

Vocea Basarabiei: Acum pentru cetățean contează geopolitica, Moldova mai aproape de Est sau de Vest?

– Contează, dar lumea-i tulbură. Lumea-i tulbură, pentru că fiecare duce propaganda într-un fel și altul și lumea îi dezamăgită. Și plus la asta, dacă opoziția îi euroasiatică, dar conducerea de azi îi cu Uniunea Europeană și aici a mai venit și pandemia, și războiul, și criza economică, îi dezastru.

Vocea Basarabiei: Dvs. unde ați vrea să meargă Moldova, mai aproape de UE sau mai aproape de Rusia?

– Desigur că mai aproape de UE! UE e nădejdea, cum se spune, colacul de salvare, dar Euroasiatica îi numai minciuni, așa.

Vocea Basarabiei: Dar Moldova rămâne dependentă de importul resurselor energetice din Rusia...

– E foarte-foarte dependentă.

Vocea Basarabiei: Și acest lucru totuși creează percepția cetățenilor?

– E clar, că mulți spun că mai bine era înainte. D-apoi nu erau așa circumstanțe care sunt azi, haideți să reieșim din împrejurările de azi, războiul e alături, pandemia iar vine înapoi, pandemia se întoarce, așa că noi trebuie să muncim.

Vocea Basarabiei: Dar aceste tarife majorate la resursele energetice îl fac pe cetățean să piardă încrederea?

– Desigur, desigur! Asta-i politica, politic le-au ridicat acum și lumea îi dezamăgită, dar de ce eu mă uit pe televizor și ne spun că prețurile s-au ridicat, pentru că motorina s-a scumpit, d-apoi un skladometru (metru stern), cum se spune, de lemn îl pun că e 1.500, că motorina... D-apoi ce el a crescut cu motorină? Ca și într-o familie, dacă copiii nu-i ascută pe tata și pe mama, înseamnă că acolo îi haos. Așa-i și în țară, dacă ei au văzut că totul se mărește, de ce și ei să nu mărească? Și măresc toți.

Vocea Basarabiei: Cine decide totuși viitorul Republicii Moldova?

– Cam toți împreună ar trebui să fim, să chibzuim, să cântărim ce e bine și ce e rău și așa, numai în unire, dar dacă nu-i unire, nu, n-o să căpătăm nimic.

Vocea Basarabiei: Sunteți aici, în imediata vecinătate a regiunii transnistrene, credeți că apar șanse să fie soluționată această problemă?

– Să vedem cum se va termina războiul în Ucraina, totul depinde de asta. Dacă nu, noi o să fim ca o bombă cu efect întârziat.

Vocea Basarabiei: Ce statut ar merita această regiune?

– Dar ce statut? Să fie în Moldova.

Vocea Basarabiei: Iată aici, la piață, văd foarte multă lume venită de la Tighina, de la Tiraspol...

– Lumea este tot nevoiașă, de-alde noi, ce credeți că...

Vocea Basarabiei: Dar recent liderul de la Tiraspol Krasnoselski a zis că ei vor independență pentru regiunea transnistreană, ca ulterior să se alipească Federației Ruse.

– Asta-i politica rusă, asta-i propaganda rusească, nu-i nimic aici de mirare, dar ei toți, inclusiv Krasnoselski are și cetățenie ucraineană, are și moldovenească, dacă nu și rusă. Fiecare își apără pielea lui, pentru că au interese și malul drept, și malul stâng, au acolo businessul lor format și ei nu-s controlați de nimeni. Dacă o să biruie Ucraina, cred că o să se schimbe foarte mult în Moldova, o să dispară și Transnistria, o să dispară și multe politici care nu ne sunt prielnice nici nouă și nici Transnistriei.

Vocea Basarabiei: Și pentru că suntem în ajunul Zilei Independenței, 31 de ani de la proclamarea independenței Republicii Moldova, cu ce vă mândriți ca cetățean al acestei țări?

– Îi greu de spus. Nu avem cu ce ne mândri, pentru că șade focarul alături de noi. Atunci eram tineri, am vrut independență, dar n-o avem. Aș fi bucuros să fie, dar nu suntem independenți, pentru că oriunde te duci toți spun că rusul îi puternic, dar ei duc propagandă, ei cheltuie sume mari de bani pentru propagandă, dar lumea, mai ales când mai vin și crizele acestea, ea îi...

Vocea Basarabiei: Dar dvs. în cine aveți încredere, cine vă insuflă încredere din rândul clasei politice?

– Eu vreau în Uniunea Europeană, că eu am fost acolo.

Vocea Basarabiei: Un politician aveți care vă insuflă încredere?

– Dar știți că unul să lupte singur e tare greu, pentru că rădăcinile îs adânci, așa că e greu de spus.

Vocea Basarabiei: Și rămâneți cu oftatul, cu văicăratul, cu necazul sau trăiți cu speranța?

– Trăim cu speranța, că am copii prin Italia, am și prin Anglia și am fost, și am văzut cum e, și lumea îi cu totul diferită, pe când nouă pe timpuri ni se spunea că noi suntem cei mai buni, dar nu-i așa.

Vocea Basarabiei: Câți ani i-ar trebui Moldovei să ajungă la acele standarde din Italia, din Marea Britanie?

– Nu ne trebuie mult, aici într-un an-doi s-ar schimba totul, numai să fie respectată legea, vama să lucreze și să fie vamă, poliția să fie poliție și să apere cetățeanul, dar așa, dacă numai spunem povești, nu.

Vocea Basarabiei: Dar deputații rămân a fi slugile poporului, trăiesc cu interesul cetățenilor?

– Rămân a fi, dar ei se străduie numai să nimerească acolo, dar pe urmă ei uită de noi și-apoi la patru ani își aduc aminte iar. Iaca, asta-i cea mai mare problemă, că el spune că acela a făcut așa și eu așa, dar nu...

Vocea Basarabiei: Ce vă doriți cel mai mult acum?

– Dar ce ne dorim? Să fie pace, sănătate și să fim toți într-o direcție.

Vocea Basarabiei: Dar există frică, trăiesc oamenii cu frică?

– Dar de ce să nu trăiască, dacă el e aproape de noi? Iaca-s 10 kilometri și-i Ucraina și ce să facem noi? Și Transnistria încă-i altă problemă, dar să sperăm că va fi bine, nu știu când și cum.

Vocea Basarabiei: Răul trebuie să fie învins.

– Da, desigur că trebuie să fie învins, trebuie. Târziu, cu greu, dar cred că o să fie bine.

Valentina Ursu, Vocea Basarabiei...

– Dar eu vă cunosc....

Vocea Basarabiei: Astăzi am făcut un popas aici, la Tocuz, Căușeni, și vorbim cu cetățenii despre prezentul și viitorul Republicii Moldova. Sunteți tineri, ce ne spuneți despre ziua de azi și despre ziua de mâine?

– Ziua de azi și ziua de mâine de aici, de la noi din țară? Eu am venit duminică seara din Germania și am ajuns marți dimineață și voiam să mă duc înapoi. Mă simt străin în țara mea, cred că m-am acomodat acolo sau încep să mă acomodez din ce în ce mai bine și vin acasă doar să-mi văd părinții și ei să-și vadă nepoții.

Vocea Basarabiei: Și chiar nu vă pasă de ceea ce se întâmplă acasă, aici, în Moldova?

– Îți pasă, oricum urmărești tot ce se întâmplă când ai timp, dar dacă nu s-a schimbat în acești 30 de ani de când avem independența Republicii Moldova, e foarte greu, mai ales când poți să faci o diferență sau să vezi cum merg lucrurile acolo și cum se întâmplă, e foarte greu, mai ales după ce se schimbă două-trei guvernări și parcă îți pare că o să fie bine și-o să fie bine, te mai duci și la alegeri să votezi și stai câte 5-6 ore cu doi copii în brațe, stai și te gândești că poate o să fie bine.

Vocea Basarabiei: Cine trebuie să fie agentul schimbării aici, în Republica Moldova?

– Noi, tineretul, trebuie să fim, asta e, dar...

Vocea Basarabiei: Și dvs., tineretul, ați făcut valizele, ați plecat peste hotare și ați lăsat soarta țării pe mâinile cui?

– Pe mâinile nimănui. Dar și să stai aici în țară, nu că e greu, dar cred că acum e imposibil.

– Oricum, noi suntem informați și vedem situația din țară, și tindem să ajutăm și noi, să susținem țara să fie bine, că suntem peste hotare, ducem un mod de viață normal, adică și același salariu, și prețurile totul te aranjează și de lucru este.

Vocea Basarabiei: De ce acolo, peste hotare, se poate și de ce aici, în Republica Moldova, nu se poate?

– Pentru că acolo deja sistemul este construit, acolo se lucrează; la noi, din păcate, nu au mers toți pe aceeași cale. Cred că să fi mers pe aceeași cale, erau ceva schimbări și pentru societate. Acolo se face și pentru sat, și pentru oraș, nu contează.

Vocea Basarabiei: Și acolo sunt legi, și aici sunt legi.

– Sunt. Și funcționează, dar și societatea le respectă, adică trebuie și societatea să se adapteze legilor, că altfel... La noi nu știu când o să se termine cumătrismul, așa și-i spune în popor. Acolo nu există așa ceva, noi, cel puțin, n-am întâlnit în cinci ani acolo, dar la noi lumea trebuie să termine cu corupția, cu mita asta, lumea trebuie să înțeleagă, că de la lume se pornește.

Vocea Basarabiei: Dar vă este clar cine sunt cei mai mari corupți în Moldova?

– De sus, de la cap, dar și lumea ar trebui să se mai oprească. De acolo se începe, dar lumea este nevoită, însă trebuie căutate și alte căi, dar depinde de acolo de sus ce se întâmplă în Republica Moldova.

Vocea Basarabiei: Cu ce vă mândriți, când spuneți că sunteți cetățean al Republicii Moldova?

– Cu legea asta nouă pe care au făcut-o, că eu am făcut permis german și s-a simplificat un pic procedura, dar când spui Republica Moldova, te gândești la oameni, în primul rând, care sunt aici, că sunt oameni buni și-s foarte răbdători, sunt și cumsecade. E clar că nu-i pădure fără uscături, dar când spui Moldova ajungi la părinți și la satul natal.

Vocea Basarabiei: O să vă întoarceți acasă?

– Cred că nu...

– Dacă s-ar crea locuri de muncă și am câștiga un salariu mai mare, noi toți cred că ne-am întoarce acasă, pentru că vrem să trăim acolo unde ne-am născut, pe palma noastră de pământ, dar...

Vocea Basarabiei: Ce salariu ar trebui să ridice un tânăr aici, în Moldova, ca el să nu se gândească la străinătate?

– Ca în Europa, dacă prețurile-s ca în Europa...

Vocea Basarabiei: Cât?

– La 1.000 de euro să fie.

– 20.000 de lei trebuie să primească, în medie.

Vocea Basarabiei: S-ar mulțumi lumea și ar spune că totul e bine?

– E clar că o să vrea mai mult, dar pe o perioadă totuși schimbarea este și lumea când vede schimbări spre bine, desigur că o să aibă încredere și o să meargă mai departe și o să aștepte, o să lupte pentru o viață pe care și-o doresc.

Valentina Ursu, Vocea Basarabiei, astăzi am poposit aici, la Tocuz, Căușeni...

– La Tokio...

Vocea Basarabiei: ...și vorbim cu localnicii despre prezentul și viitorul Republicii Moldova. Cum definiți prezentul și cum vreți să arate Moldova peste zece ani?

– Off!

Vocea Basarabiei: De ce cu oftatul începeți?

– Da’ de ce începem cu oftatul?... Parcă îmi părea că am scăpat de urgie și n-am mai scăpat nici atunci și nici acum. Toate astea se întâmplă tot din cauza minții noastre, pentru că nu gândim cine ne-a adus, cine ne-a făcut să ajungem noi la ceea ce am ajuns.

-Trăgeam nădejde că se vor corecta lucrurile, dar cei din opoziția de astăzi s-au unit toți și fac ce pot numai ca să fie mai rău.

– S-au schimbat niște hoți pe alții la noi, alți hoți noi i-au schimbat pe cei vechi.

– Vasile, dar dacă Dodon acum ne amenință că...

– Dar de ce Dodon, de ce nu spui de Maia Sandu?

– Dar ce să spun eu despre dânsa?

– Dar ce a făcut ea într-un an de zile?

– Dar ce vrei tu să facă într-un an de zile, aceia în tot...

– Dar de ce nu se duce la Moscova cu gazul să vadă?

– Sunt miniștri care răspund pentru asta ca să aprovizioneze țara cu toate acestea, dar nu președintele, asta nu-i treaba președintelui să se ducă să negocieze.

– Dar ce treabă are ea?

– Ce are? Are ale ei funcții. Nu-i așa, Vasile, dacă tu...

– Dar de ce? La acela nu-i de competența lui, la Gavrilița nu-i de competența ei, apoi de-a cui competență dară e?

– Este ministrul, ministrul trebuie să se ducă.

– Nu face treabă, las’ să-l schimbe.

– Nu face, nu face, dar nu-i treaba președintelui.

– Dar de ce îl ține? Tu acasă, când ai copii, te uiți care lucrează și care nu lucrează și-l pui la lucru, așa-i, dacă ai mai mulți? El la ce mai trebuie, dacă nu se uită nici după unul, nici după altul?

Vocea Basarabiei: Aveți o explicație de ce au crescut tarifele la resursele energetice?

– Pentru că nu vrea să se ducă la Moscova să se închine.

Vocea Basarabiei: Cine?

– Doamna președinte trebuie să se ducă, cum se duceau înainte toți președinții. Îl trimite pe aista, pe Spînu, el îi tânăr, la Moscova îs bătrâni și știu cum să negocieze.

– Ce grăiești tu, măi? Iaca l-am trimis atunci pe Dodon și a negociat. Și ce a făcut? A negociat cu un preț, dar a venit și ne-a adus cu altul și ne-a...

– El n-a fost atunci.

– Cum n-a fost? Și ministrul economiei a fost.

– D-apoi nu era 22 de lei ca amu, iaca, de la 1 august o să fie 22 de lei.

– El 120 de milioane a pus în buzunar.

– Cine?

– Dodon.

– Le-ai văzut?

– Le-ai văzut... Ai plătit tu, nu aista, și eu, și alții.

– O să te dea pe televizor, măi...

– Da’ pot să mă dea, ce-i mare treabă... Iaca o să vând usturoi, o să vadă oamenii că vând usturoi și au să vină să cumpere mai departe (râde). D-apoi ce?

– Și iaca vinde-l, dă-l cu 20 și ridică prețurile.

– Eu am muncit. Prețurile nu depind de mine și de tine, și de alții.

– De ce, iaca, în Vengria (Ungaria) s-a dus prezidentul și-i mai ieftin, în alte țări, dar a noastră nu vrea să se ducă, se duce de 10 ori pe an la America, dar...

Vocea Basarabiei: Pentru dvs. contează demnitatea sau se poate și cu umilință? Capul plecat sabia nu-l taie, dar nici soarele nu-l vede.

– Oleacă și cu umilință. Dacă ești așa de gordîi (mândru) și ești flămând, totuna n-ai niciun ban în buzunar. Ce fel de gordîi poți să fii?

Vocea Basarabiei: Dar care ar fi garanția? Dacă merge șeful statului la Moscova, dl Putin coboară prețul?

– Trebuie să negociezi, ca să obții ceva. Iaca de la mine când cumpără vreunul un kil de usturoi, negociază. Îi spun prețul, el dacă nu-i de acord, eu îl dau mai jos, dacă grăiești cu omul. Dacă vine și nu poate grăi, cum să-l dai?

Tocuz, Căușeni

Vocea Basarabiei: Dvs. v-ați convins, economia e dominată de politic.

– Da! Și energia, gazul, lumina electrică, transportul – toate acestea influențează asupra sine-costului produselor. Și chiar să luăm același Șor și aceeași Tauber cu concertul cela pe care au vrut să-l arate pe Piața Marii Adunări Naționale, le-au plătit 260.000 de euro pentru ce lui Kirkorov și lui Morgenstern acela?

– De ce nu spui despre cei care guvernează acum ce fac, măi?

– Pentru ce le-au plătit? Nici concert n-a fost și încă le-au plătit bani din miliardul cela furat, dar Șor s-a dus, Plahotniuc s-a dus, Platon s-a dus...

– În baza la asta nu te supăra... El primește vreo 3.000 de lei pensie, asta îi zasluga (meritul) lui, dar omul care primește 1.500 acela nu-i dovolinîi (mulțumit), dar el îi dovolinîi, că el primește 3.000 de lei și el îi dovolinîi.

Vocea Basarabiei: Dvs., dacă ați avea 3.000 de lei pensie, ați fi mulțumit?

– Amu, cu prețurile astea, cam nu prea mulțumit, că, iaca, mi-a venit acum pe svet (lumină) 400 și ceva de lei, numai pe svet.

– Nu-s mulțumit nici eu, că am lucrat și în școala serală, și prin corespondență și când la pensie...

– Și eu am lucrat 40 de ani pe tractor, dar pe tractor încă îi mai greu ca la școală.

– ...și când la pensie, documentele nu-s, dar unde-s documentele celea? Am lucrat aici, dar au zis că arhiva e la Tiraspol. Cum să mă duc eu la Tiraspol să le iau acum?

Vocea Basarabiei: Probleme multe...

– Da.

– O să vedeți la iarnă ce probleme, că la noi poate sunt, la sate mai facem focul cu bețe, cu tizic, dar acei de la oraș, pensionarilor când le vine factura, trebuie să mai ia și tablete... Puțin ce au să compenseze, dar să vedeți cât o să coste, dacă amu de la 1 august o să coste 22 de lei și niște copeici, dar la iarnă? Și când o să vină căldura, o să vină gazul, o să vină și apa... O să vedem, o să ajungem și o să vedem, dar o să fie o iarnă grea la toți.

Vocea Basarabiei: Dar dvs. cum vedeți viitorul Moldovei?

– Viitorul îl văd cam prost. Când au fost socialiștii, trăgeau înspre Rusia, acum deja trag înspre America toți, nu știu care și încotro s-o ia.

Vocea Basarabiei: Dar cetățenii ce-și doresc?

– O zarplată (leafă) mai bună și un viitor, să aibă ce mânca, că tare nu trebuie de băgat în politică, că asta totuna ei fac pentru dânșii, dar să ne dea ce-i al nostru măcar, înțelegeți? Iaca, eu să am măcar 3.000 de lei, măcar femeia să aibă 3.000 și eu 3.000 și cu 6.000 poate te mai învârtești, așa.

Valentina Ursu, Vocea Basarabiei, discutăm cu locuitorii din Tocuz, Căușeni, despre prezentul și viitorul Republicii Moldova. Ce e bine, ce e mai puțin bine, ce așteptări aveți ca să se îmbunătățească lucrurile în țară, pentru că se vorbește despre 31 de ani de independență și despre o tranziție interminabilă?

– Ne așteptăm la o viață mai bună. În primul rând, să se TERMINE războiul din Ucraina că ne afectează foarte mult. starea economică e foarte grea în legătură cu războiul ACESTA și, dacă se va încheia războiul, eu cred că poate și noi vom avea o viață mai bună.

Și poate ne va mai da Dumnezeu și o ploaie, că noi, acești de la sat, tare mai așteptăm o ploaie, că păpușoii s-au uscat, răsărita acum din băț se ține. Anul acesta-i fatal, anul trecut am avut roadă bună, anul acesta îi foarte secetos. Iată se vede, la noi văd că merge vorba cu irigarea, văd politica asta că unde-i irigație se face mai bine. De unde, că noi degrabă n-o să avem apă băut, Nistrul scade, Prutul scade, iazurile de prin sate toate scad? La noi, în Tocuz, irigare nu poate să fie.

Vocea Basarabiei: Ca să se producă aceste schimbări, e nevoie de implementat reforme. Despre reforme se vorbește pe parcursul acestor trei decenii, omul mai are răbdare, mai poate face sacrificiu în numele reformei?

– Of! La om de-amu răbdarea s-a rupt. De când s-a început independența, omul de la sat n-a mai simțit nimic, nicio independență. La conducere au ajuns cei care vând țara și se vând, banu-i la putere, când se vinde, banu-i la putere.

Vocea Basarabiei: Pentru dvs. contează încotro Moldova – cu Estul, cu Vestul?

– Contează. Numai când o să fie o unire, atunci o să fie bine.

Vocea Basarabiei: O unire cu cine?

– Cu România. Numai atunci eu văd că o să fie ceva, o să fie și o pensie mai bună, dar până când nu, dar eu cred că rusul n-are să dea voie lucru ista să se întâmple. Rusul, după cum văd eu din ceea ce mai citesc, ca și când ar vrea să refacă Uniunea Sovietică, toate țările acestea să le întoarcă, că la dânșii tot îi foarte greu acolo.

Vocea Basarabiei: Dar ar putea Vladimir Putin să refacă URSS-ul fără voința cetățenilor din aceste state?

– Știți, locuitorii din Republica Moldova nu contează, noi nu avem armată, nu avem cum sta în fața lor. Dacă au să ajungă să înfrângă Ucraina, au să mute granița la Prut și n-o să zică nimeni nimic, dar noi depindem tare mult de Ucraina. Ea-i o țară tare puternică și cu armată, și cu ajutor, și îi mare... Dacă va fi, toată susținerea noi o avem de la Ucraina.

Vocea Basarabiei: Ce vă doriți la acești 31 de ani de independență ai țării?

– O viață mai bună și pace. În primul rând, dă, Doamne, pace.

* * *

Opinii adunate la întâmplare la Tocuz, Căușeni, localitate situată în imediata vecinătate a regiunii transnistrene și a Ucrainei. Republica Moldova trăiește într-o realitate destul de dificilă. În cei 31 de ani de la proclamarea independenței s-a vorbit mult despre reformarea clasei politice, despre apariția unor oameni noi cu o altă viziune, cu un alt suflu, care să aducă în societate cinstea, onestitatea și munca în folosul cetățenilor și al țării. Nicolae Tudoreanu, care de 18 ani este primar de Feștelița, localitate din raionul Ștefan Vodă, și-a propus și a reușit să schimbe aspectul localității, dar consideră că cea mai mare realizare ține de schimbarea mentalității oamenilor. Iată ce crede el despre cele trei decenii de independență a Republicii Moldova.

Nicolae Tudoreanu, primar de Feștelița, localitate din raionul Ștefan Vodă

Vocea Basarabiei: Cum au fost acești 31 de ani pentru statul Republica Moldova?

Nicolae Tudoreanu: Păi, în primul rând, un zbucium; un zbucium în găsirea locului de aflare pe această hartă a Europei din considerentul că pentru prima dată ne-am declarat ca stat în istoria acestui teritoriu, un stat recunoscut de organismele internaționale și, în al doilea rând, venit cu o populație nepregătită pe alocuri de noile provocări și, totodată, fiind și ea într-un zbucium de găsire a soluțiilor pentru ridicarea bunăstării sociale, pentru că ne dăm bine seama, în special satele au moștenit o structură socială destul de precară în raport cu civilizațiile de dincolo de granițele noastre spre Occident. Și mai ales acest lucru s-a simțit atunci când oamenii au putut să plece și au făcut comparația că ceea ce am trăit noi a fost, de fapt, o minciună, iar lucrurile pot fi mai bune și mai benefice pentru viața unui om.

Vocea Basarabiei: Dar trei decenii sunt suficiente totuși ca statul să aducă prosperitate în casele și buzunarele cetățenilor sau e o perioadă mică pentru istorie și o perioadă mare pentru om?

Nicolae Tudoreanu: Este destul de puțin pentru a se manifesta. Cu atât mai mult că n-am avut o tradiție de țară, noi n-am avut dinastii în politica moldovenească sovietică, care să fi perpetuat niște deprinderi de a face politică în perioada interbelică, toți cei care au fost buni pentru acest lucru au emigrat în ‘40 în România sau în alte țări. Noi am educat o elită care era pregătită să răspundă la indicațiile cuiva și să facă lucruri pe care uneori le făceau contra voinței lor.

Vocea Basarabiei: La indicațiile cui?

Nicolae Tudoreanu: La indicația partidului de guvernământ, un singur partid, care de multe ori era un partid pentru statistici false.

Vocea Basarabiei: Vă referiți la timpurile sovietice?

Nicolae Tudoreanu: Sovietice, evident. Și nu putea o elită formată într-o perioadă sovietică să aducă mare bunăstare în condiții de democrație, pentru că erau două lucruri incompatibile. Atunci când vorbim de o țară, vorbim de o națiune și un pământ. Fiind parte a națiunii române, eu cred că mult mai complicat este să construim o țară după principiul baltic, pentru că apare problema asta de zbucium al gândirii asupra identității personale, asupra denumirii limbii.

- Noi ne-am ocupat mai mult de promovarea identității și valorilor care ne definesc și mai puțin ne-am ocupat de construirea statului.

Vocea Basarabiei: Și calitatea clasei politice cum a fost și cum este?

Nicolae Tudoreanu: Păi este după o inerție a elitelor sovietice, dacă nu sunt părinții lor, sunt...

Vocea Basarabiei: Și după 31 de ani, tot după acele timpuri?

Nicolae Tudoreanu: Bineînțeles, se păstrează. Ridicați CV-urile multor deputați și o să vedeți că sunt ori fii de secretari de partid de prin gospodăriile agricole, ori sunt fii de directori de școli, care au fost și ei obedienți în perioada sovietică și, în special cei care au mari probleme cu justiția moldovenească, o să vedeți că nu vin din țărănime, vin din elitele foste sovietice, din familii de medici, din familii de învățători, în special din nomenclatura sovietică din gospodăriile agricole, adică este o perpetuare. Și atunci când spun că ei și-au construit singuri destinul, să nu uităm startul cu care au pornit ei după destrămarea Uniunii Sovietice, pentru că, oricum, cămările le erau cât de cât asigurate cu bunăstare și cei care urmau să construiască statul, poporul simplu care avea alte năzuințe decât îmbuibarea și acumularea de fonduri pentru ca ulterior să meargă cu copiii lor în orașele mari occidentale, pentru că aici a fost problema Moldovei. Nu și-a legat nimeni destinul de viața de aici, dar încercau să apară la o funcție, să-și facă cunoștințe, prin fel de fel de relații internaționale să-și ducă copii în afară, să le asigure acolo bunăstarea, dar poporul a rămas doar cu ceea ce a rămas.

Vocea Basarabiei: Politicienii sunt oglinda societății, ei vin în campania electorală, fac promisiuni, cetățeanul atunci trebuie să aibă discernământ, să pună pe cântar unde e adevăr, unde e dreptate, unde e nedreptate. De ce atât de greu s-a orientat și cetățeanul cui trebuie să-i dea votul, votul pe care îl merită politicianul nu în baza promisiunilor false, dar în baza promisiunilor realiste?

Nicolae Tudoreanu: Foarte bine, pentru că și politicianul este un cetățean și noi știm foarte bine care este traiectoria prin care politicienii de forță astăzi sunt ajunși acolo unde au ajuns. Probabil, o foarte bună parte din cetățeni cunosc mecanismele prin care se ajunge la funcțiile de stat și ar dori și ei...

Vocea Basarabiei: Și dacă le cunosc, le acceptă?

Nicolae Tudoreanu: Le acceptă, pentru că au și ei rude, au prieteni, copiii lor, la rândul lor, uneori ajung prin aceleași instrumente și se observă de foarte multe ori că sunt două vieți – una pentru stat și una între oameni. Cea dintre oameni reușește mult mai bine să se manifeste și să ajungă acolo unde-i trebuie, decât cea care merge după legile pe care le-am copiat din Occident și le-am adus aici la noi, care sunt departe de felul de manifestare a conștiinței noastre asupra procesului legislativ. Legile sunt aplicate doar atunci când ne convine nouă, iar atât timp cât nu mă atinge pe mine, eu mă simt confortabil în zona în care lucrează legile dintre oameni și acolo să știți că mult mai bine se simt foarte mulți oameni decât în contextul legal, statal, așa cum ar trebui să fie într-o societate civilizată.

Vocea Basarabiei: În acești 31 de ani de independență, peste un milion de cetățeni au ales calea pribegiei, au ales să muncească în străinătate, vărsând acolo impozite, taxe. Ei întăresc construcția altor state și au uitat de ceea ce se întâmplă în țara lor?

Nicolae Tudoreanu: Bineînțeles că au uitat. Este mai ușor să te aliniezi unui sistem social creat deja de sute de ani, să beneficiezi de serviciile publice funcționale decât să le creezi la tine acasă. Însă paradoxul este că cei care se întorc chiar într-o mică vacanță în Republica Moldova – observ eu, după experiența mea de aproape 20 de ani în funcția de primar –, aici nu aduc cu ei, în special, regulile de acolo, dar revin la năravurile care sunt prezente aici.

Vocea Basarabiei: De a nu respecta legea, ordinea?

Nicolae Tudoreanu: De a nu respecta legea, de a arunca deșeuri oriunde, de a urla toată noaptea în curte, de a pune muzică și de a se veseli în voie, adică trece foarte ușor și-i place libertatea de aici mult mai mult decât constrângerea de acolo asupra a tot ce este legat de ființa umană.

Vocea Basarabiei: Dar în evoluție, dvs. cum ați văzut schimbarea mentalității?

Nicolae Tudoreanu: Schimbarea mentalității s-a produs la nivel de îmbrățișare a bunăstării materiale pronunțat. Dacă e să ne referim la tot ce este legat de sistemul educațional, protecția mediului, nu prea au adus cu ei valorile acestea la noi, adică nu încearcă să preia altceva decât materialul. Asta au adus, pentru că s-a observat, lumea, după destrămarea Uniunii Sovietice, mergând în afară, a conștientizat că a pierdut anii și nu a trăit după bunăstarea pe care au trăit-o cei din afară. Și ei încearcă să alerge, să-și aducă, să-și recupereze anii, să-și recupereze confortul acesta material, dar uită de cel intelectual și, odată făcând această ruptură, nu s-a schimbat nimic. Ne-am îmbuibat, avem de toate, dar parcă ceva nu ne ajunge, nu mai ținem la educație, nu mai ținem la tot ce este mult mai departe decât ceea ce ține de consum.

Vocea Basarabiei: O să vorbim și despre valorile adevărate care trebuie să fie prezente în societate, dar până atunci să vorbim despre viața la țară. Satele au rămas cele mai depopulate, satele rămânând depopulate au un lanț de probleme care trebuie să fie rezolvate. Dvs. o să ne spuneți mai bine: cum se simte această depopulare în mediul rural, ce impact are?

Nicolae Tudoreanu: Spre fericirea noastră, localitatea în care stau eu și sunt primar nu a fost depopulată pe motivul că nivelul de bunăstare a fost unul destul de jos în perioada sovietică, iar noi, în acești 30 de ani de independență, să știți că ne-am dezvoltat mult mai mult decât s-a dezvoltat localitatea în perioada în care era gospodăria agricolă în forță. Am moștenit doar un kilometru de apeduct, niciun metru pătrat de asfalt, instituții sociale într-o stare deplorabilă, cu mobilier din anii ‘60-‘70, o grădiniță care nu lucra de 15 ani... Până la urmă, tot ce au făcut toate guvernele din acești 31 de ani, relațiile pe care le-au făcut cu partenerii de dezvoltare pentru Feștelița unele au fost o mană cerească în dezvoltare, pentru că am accesat practic tot ce a fost posibil în acest domeniu.

Vocea Basarabiei: Dar vă urmăresc și alți primari, de ce la Feștelița s-a putut și de ce în alte localități sau în cele 897 alte primării lucrurile uneori nu chiar atât de repede și bine s-au mișcat?

Nicolae Tudoreanu: A fost un sacrificiu mare ceea ce s-a produs la Feștelița, cu toată modestia pe care o am. Nu mi-am construit niciun business personal, să știți, tot ce am avut, toate energia și toată priceperea pe care am avut-o am dat-o acestei instituții, primăriei. Adică, folosind util timpul, dacă nu mai ai ceva în paralel și tot timpul îl folosești în ceea ce se numește administrare publică, reușita este una de mare amploare.

Mai critică alții instrumentele pe care le au administrațiile locale în tot ceea ce se numește administrare publică, dar avem un sistem de administrare publică nu rău, iar cunoscând mecanismele și componentele cum lucrează, poți să realizezi multe lucruri.

Vocea Basarabiei: În acești 18 ani de mandat de primar, culoarea politică v-a fost de folos?

Nicolae Tudoreanu: Mai degrabă culoarea politică a avut nevoie de mine, nu am avut eu nevoie de culorile politice, dar să știți că nici fără echipe nu poți să faci nimic de unul singur. Unde am considerat că este o echipă bună și sunt productivi, acolo am mers și eu, pentru că altfel puteam să pierd multe oportunități.

Vocea Basarabiei: Ce formațiuni politice ați reprezentat?

Nicolae Tudoreanu: În 2004 am venit cu Partidul Popular Creștin-Democrat, care a dezamăgit. Știți foarte bine, sunt un pro-român desăvârșit, oricând și oriunde pronunț aceste expresii. După asta, evident că o bună parte au mers în Partidul Liberal, pe urmă în Partidul Liberal-Reformator, adică acolo m-am copt puțin și, după ce partidele respective n-au mai avut nicio putere, priză în societate, am mers la Partidul Democrat, pentru că Partidul Democrat la acea perioadă avea o echipă foarte bună, am respectat foarte mulți oameni din Partidul Democrat, iar acum stau tot acolo, la Partidul Democrat.

Vocea Basarabiei: Dar, în general, pentru ca un primar să aibă sorți de izbândă, să implementeze proiecte, să obțină finanțări, are nevoie de această apartenență politică?

Nicolae Tudoreanu: Nu întotdeauna. Părerea mea este că, dacă primarul știe ce vrea, cunoaște mecanismul, poate dobândi oricând și cu orice guvern.

Vocea Basarabiei: În general, despre relația administrație publică locală - administrație publică centrală, ce ne puteți spune? Cum ar trebui să se clădească această cooperare între aceste două entități?

Nicolae Tudoreanu: Ea este strict reflectată în legislația națională și, dacă ar fi respectată, nu trebuie inventat nimic, pentru că, până la urmă, cei care activează în administrația centrală sunt și ei locuitori ai unor comunități de unde depinde dezvoltarea acelor comunități, pentru că serviciile publice sunt la nivel local, tot ce este legat de condiții de grădiniță, școală sunt la nivel local, pentru că bugetul de stat asigură doar întreținerea. Iarăși depinde de omul care este învestit la funcția care depinde de el în mare parte tot ce vrea să realizeze. Eu vă zic că am găsit limbaj comun, uneori poate și cu un ton mai ridicat, dar tot ce mi-am propus, practic nu cunosc o idee pe care am gândit-o și n-am materializat-o. Absolut tot, uneori legată de milioane de lei venea ideea și între timp găseam și soluția. 

Vocea Basarabiei: Dar fără proiecte, comunitățile ar fi avut ceea ce au astăzi, pornind de la infrastructură și terminând cu înfățișarea pe care au căpătat-o?

Nicolae Tudoreanu: Bineînțeles că n-ar fi fost nimic, pentru că veniturile proprii în autoritățile publice locale sunt foarte și foarte mici. Cu regret, statul întârzie să facă regulă la acest capitol.

Vocea Basarabiei: Ce înseamnă această întârziere?

Nicolae Tudoreanu: Este un populism social exagerat prin care încearcă să manifeste milă asupra cetățenilor, că cetățenii sunt săraci. Niciodată n-o să colectăm venituri suficiente, dacă o să încercăm să exagerăm cu politicile sociale. Oamenii trebuie să prioritizeze cheltuielile lor de familie și să înțeleagă că cheltuielile fiscale sunt și ele cheltuieli obligatorii într-un stat, după care urmează și nivelul de bunăstare pe care trebuie să-l construim. Asta am făcut-o în 2005, când am colectat și am avut Premiul Mare acordat de Consiliul Europei pe „Programul bunelor practici”, pentru că am avut o restanță de vreo 200.000 de lei la buget și am colectat-o în trei luni de zile după ce am luat mandatul de primar. Lucru care ne-a și adus astăzi să majorăm partea de venituri proprii la impozitul pe bunuri imobiliare de 12 ori, adică să știți că la Feștelița se colectează impozit pe bunuri imobiliare de 12 ori mai mult decât în alte localități rurale.

Vocea Basarabiei: Adică, cât ar fi impozitul pentru o gospodărie?

Nicolae Tudoreanu: Adică, dacă ar fi 10 lei azi în multe localități impozitul pe bunuri imobiliare pe o casă, la noi este de 130-150 de lei.

Vocea Basarabiei: Și toată lumea achită?

Nicolae Tudoreanu: Toată lumea plătește deja de șase ani, pentru că le-am explicat cetățenilor că, în cazul în care nu asigurăm 20 la sută venituri proprii în bugetul local, nu putem accesa nici un împrumut de la bancă pentru a asigura contribuția la alte proiecte, dar acest indicator ne-a dat posibilitate să accesăm și împrumuturi internaționale legate de eficiența energetică...

Vocea Basarabiei: Apropo, cum ați obținut aceste rezultate pe această dimensiune?

Nicolae Tudoreanu: E o istorie mai veche, adică am semnat Convenția primarilor pentru eficiență energetică de la Bruxelles în 2013, chiar în Palatul European de la Bruxelles, iar între timp am actualizat și am întocmit Planul de acțiuni privind emisiile de CO2 în atmosferă, reguli care ne-au admis în proiectele de eficiență energetică anunțate de Comisia Europeană pentru țările Parteneriatului Estic.

Vocea Basarabiei: Ați avut o intenție bună, pentru că atunci când v-ați gândit la aceste proiecte nu știați că vine criza energetică.

Nicolae Tudoreanu: Nu m-am gândit la criză, dar atunci când le-am pus în funcțiune, chiar au fost testate pe viu care sunt rezultatele...

Vocea Basarabiei: Și unde ați ajuns astăzi cu acest proiect?

Nicolae Tudoreanu: Azi am ajuns să avem o dependență minimă față de resursele tradiționale, adică dacă n-am fi avut parc fotovoltaic, spre exemplu, am fi deconectat sistemul de iluminat public, întrucât n-am avea cu ce să-l plătim, pentru că am construit 19 kilometri de iluminat public și vă dați seama că cheltuielile la consumul de energie electrică au crescut, iar parcul fotovoltaic ne aduce niște venituri din care achităm consumul de energie electrică. Plus la aceasta avem cazangerii pe biomasă la toate instituțiile publice și iarna trecută am minimalizat cheltuielile publice foarte și foarte consistent. Cu panouri solare la grădiniță încălzim apa menajeră și toate clădirile sunt termoizolate, iar consumul de energie termică pe timp de iarnă este unul mai redus și vara creează un climat mai răcoros în clădiri.

Vocea Basarabiei: Dar ar fi posibil ca această experiență s-o împrumute toate primăriile din Republica Moldova?

Nicolae Tudoreanu: Bineînțeles. După asta am avut foarte mulți primari care au venit în studiu, au preluat experiența noastră și sper eu să mai fie multe primării care să ajungă la aceasta.

Vocea Basarabiei: Dar astăzi vindeți energie?

Nicolae Tudoreanu: Da, vindem energie la distribuitorul Premier Energy și lunar încasăm la tariful care astăzi este stabilit de 83 de bani, un tarif destul de mic, încasăm cam 60.000 de lei lunar, dar am înțeles că ANRE-ul ne-a aprobat să fim producători eligibili și crește prețul la 1,83 lei. Cred că de luna viitoare vom dubla veniturile și aici vreau foarte mult să-i mulțumesc deputatei Larisei Voloh că a organizat o dezbatere publică. Ea este președinta Comisiei parlamentare administrație publică și a organizat o dezbatere publică cu toți factorii de decizie prin care, iată, am ajuns să fim recunoscuți ca producători eligibili. Plus la asta, noi avem panouri fotovoltaice și producem energia proprie pentru grădiniță, școală și primărie și facturile vin cu cota zero. Este un confort bugetar destul de bun, dar critica mea este asupra faptului că grădinița și școala sunt finanțate din bugetul de stat, din mijloace speciale, iar statul, dacă am economisit pe energie, nu ne dă banii, adică nu ne încurajează la acest capitol. Ar fi foarte bine ca legea să fie modificată și banii economisiți să fie lăsați în școli sau grădinițe.

Vocea Basarabiei: Ați aplicat pentru „Satul European”, pentru acest program?

Nicolae Tudoreanu: Bineînțeles, cu două proiecte. Unul legat de rețele edilitare și unul pe măsura doi, infrastructura socială. 

Vocea Basarabiei: V-a schimba acest program „Satul European” situația în mediul rural, în general?

Nicolae Tudoreanu: Depinde de ce au prioritizat primăriile, în primul rând, și depinde de oameni, până la urmă. Nu depinde totul de lege, de bani, depinde de omul care lucrează acolo, de ce a prioritizat, de specificul localității respective, de oamenii de acolo.

Vocea Basarabiei: Dar pentru dvs. a fost un mare efort să convingeți lumea să se adapteze acestor rigori, acestor cerințe, pentru că nu sunt doar mofturi ale primarului?

Nicolae Tudoreanu: Mai degrabă au fost impuși oamenii pe alocuri...

Vocea Basarabiei: Adică impuși, constrânși?

Nicolae Tudoreanu: Păi nu cunoșteau. Credeți că ei cunoșteau ce fac eu pe la Bruxelles? Până la urmă au văzut beneficiile acestei influențe majore pe care am avut-o, adică s-a muncit enorm de mult, pentru că zece tipologii cu proiecte tehnice, cu avize, cu aprobări, cu fel de fel de... În Republica Moldova asta costă foarte mult.

Vocea Basarabiei: Ce populație are satul Feștelița?

Nicolae Tudoreanu: 2.750 de locuitori, după ultimul recensământ.

Vocea Basarabiei: Dar în realitate îs toți 2.750?

Nicolae Tudoreanu: Cred că sunt, fiindcă avem, acum vreo trei familii își construiesc case.

Vocea Basarabiei: Și plecați peste hotare nu aveți?

Nicolae Tudoreanu: Se întorc. Merge procesul de delimitare a terenurilor pentru construcții și nu putem asigura cu terenuri de construcție, pentru că nu sunt delimitate și am ceartă cu cetățenii. Dar se simte o dorință de revenire, am simțit, la câteva nunți am fost, că ascult și când se închină daruri, adică lumea într-un fel vrea să revină la mai multă libertate. Pentru mulți graficul acesta din țările Uniunii Europene este unul prea dur, pentru că ritmul este unul destul de alert și când vin să se odihnească acasă, ar vrea să revină la baștină.

Vocea Basarabiei: Și totuși, câtă lume e plecată din sat?

Nicolae Tudoreanu: Bănuiesc că vreo 500 de oameni sunt plecați.

Vocea Basarabiei: Și în Est, și în Vest?

Nicolae Tudoreanu: În mare parte în Vest deja, în Est nu prea avem.

Vocea Basarabiei: Până nu de mult, majoritatea munceau în Federația Rusă?

Nicolae Tudoreanu: Da, și la Odesa.

Vocea Basarabiei: Despre reforma administrativ-teritorială sau despre reforma administrației publice să discutăm în cele ce urmează, pentru că în ultimul timp s-au întețit discuțiile, dar nu există deocamdată o continuitate și o finalitate.

Nicolae Tudoreanu: În primul rând, nu trebuie atât de mult politizată. Ea trebuie gândită și realizată în contextul eficienței banului public, al numărului de persoane care sunt deservite, evident și al puterii de întreținere a administrațiilor locale, pentru că sunt localități mici care se pot întreține și sunt localități mari care sunt dotate mai mult din bugetul de stat. Trebuie să devină un proiect de țară, în primul rând, nu politic.

Vocea Basarabiei: Dar cum vedeți dvs. implementarea acestei reforme?

Nicolae Tudoreanu: Implementarea să se facă de oameni competenți.

Vocea Basarabiei: Nu, pentru că în societate se discută despre mai multe scenarii, unul dintre care prevede la prima etapă lichidarea raioanelor, consiliilor raionale.

Nicolae Tudoreanu: Vorbim de niște scenarii elaborate de oameni care nu au idee cum lucrează sistemul de administrare publică.

Vocea Basarabiei: Inclusiv CALM-ul, care e Congresul Autorităților Locale?

Nicolae Tudoreanu: Dar ce, CALM-ul au elaborat ceva în contextul respectiv, că nu au un studiu referitor la cum ar arăta o eventuală reformă?

Vocea Basarabiei: Ei spun că au.

Nicolae Tudoreanu: Au?!

Vocea Basarabiei: Dvs. nu sunteți membru CALM?

Nicolae Tudoreanu: Nu sunt membru CALM.

Vocea Basarabiei: Dar de ce? Acolo am înțeles că sunt majoritatea primarilor.

Nicolae Tudoreanu: Nu știu cine mai sunt majoritatea primarilor, pentru că membrii CALM sunt unitățile administrativ-teritoriale, nu primarii.

Vocea Basarabiei: Dar ați fost membru CALM?

Nicolae Tudoreanu: Bineînțeles că am fost, și am fost membru activ.

Vocea Basarabiei: Și v-ați retras?

Nicolae Tudoreanu: Mi-am retras calitatea de membru.

Vocea Basarabiei: De ce?

Nicolae Tudoreanu: Pentru că am observat că CALM-ul nu este departe de un partid politic, adică aceleași principii, aceleași năravuri, adică îi criticăm pe toți...

Vocea Basarabiei: Adică îl comparați cu o formațiune politică?

Nicolae Tudoreanu: Fără îndoială!

Vocea Basarabiei: Ei zic că sunt apolitici.

Nicolae Tudoreanu: Dar n-am fi tot moldoveni atunci, dacă ar fi CALM-ul apolitic, atunci n-ar fi ei moldoveni, cred că ar fi nemți, ar fi elvețieni.

Vocea Basarabiei: Totuși, cum vedeți această reformă administrativ-teritorială?

Nicolae Tudoreanu: Văd, în primul rând, amalgamarea benevolă.

- Într-un scrutin electoral să se permită amalgamarea prin stimulente financiare, pentru că sunt primării prea mici, avem primării și cu 300 de oameni.

Vocea Basarabiei: Adică la dorința locuitorilor?

Nicolae Tudoreanu: Primul în 2023, pentru că foarte mulți oameni și-au dat seama că nu mai are primarul treabă în satul lor cu nimic, decât vine o dată acolo la o lună de zile și dă salarii, dar acum dacă avem semnătură electronică, în genere, poate și să nu vină. Amalgamarea benevolă la scrutinul următor prin stimulente financiare...

Vocea Basarabiei: Deci, scrutinul următor este în 2023?

Nicolae Tudoreanu: Da, în 2023. După mine, ar fi bine să fie introdusă amalgamarea benevolă, foarte bine mediatizată și pe înțelesul tuturor, și la scrutinul din 2027 deja cred că vreo 300-400 de primării pentru Moldova ar fi suficiente.

Vocea Basarabiei: Despre raioane ce părere aveți?

Nicolae Tudoreanu: Raioanele se autodesființează, pentru că nu au politici locale pentru localitățile din cadrul raionului, nu sunt interesați de dezvoltarea serviciilor publice de interes regional sau local, s-au transformat nu știu în ce. Dacă primăria are legătura directă cu cetățeanul, ei deservesc...

Vocea Basarabiei: Dar dvs., cei de la nivelul întâi, interacționați cu cei de la nivelul doi?

Nicolae Tudoreanu: Să știți că pandemia de Covid-19 ne-a arătat că nu avem nevoie de ei, căci nu am mers, pentru că în pandemie au fost restricțiile...

Vocea Basarabiei: Și nu ați fost la raion niciodată?

Nicolae Tudoreanu: N-am fost niciodată și nici nu țin minte de când nu am fost. Nu avem interacțiune, mai ales de atunci de când avem bugetele formate direct și prezentate Ministerului Finanțelor, formula este clară pentru transferuri și influența raionului este una destul de mică. Eu mă gândeam că raioanele prin contextul lor și prin ale lor competențe urmau să dezvolte servicii, precum cel legat de deservirea drumurilor locale, că nu avem un greder. Când vin zăpezile iarna, avem două gredere pe tot raionul și așteaptă satele la coadă. Păi, aici ar trebui să se concentreze: pe servicii de colectare a deșeurilor, pe platforme de depozitare a deșeurilor, pe dezvoltarea turismului, pentru că avem locuri foarte multe și nu știu dacă are vreun raion o strategie de asemenea anvergură, ca să cuprindă niște lucruri care să apropie satele de raion. Dar acum avem o administrație care este una amorfă, după mine, și nu produce nimic.

Vocea Basarabiei: Dar când ultima dată ați fost la Consiliul raional?

Nicolae Tudoreanu: Săptămâna trecută am fost, să ne invite la un festival al persicului, dar în condiții de secetă noi nici nu producem piersic, dar cred că nici n-o să mergem, pentru că trebuie să mă duc să procur piersicul de la Căușeni și să-l duc la Ștefan Vodă și să-l pun la expoziție. Eu lucrurile acestea n-o să le fac niciodată.

Vocea Basarabiei: Eventual, dacă se ajunge la această decizie că trebuie să fie lichidate consiliile raionale, cum vedeți dvs. continuarea acestei reforme?

Nicolae Tudoreanu: În primul rând, m-am mai pronunțat.

Vocea Basarabiei: Unii spun că ar fi bine să se înființeze municipalități...

Nicolae Tudoreanu: Nu, eu cred că ar fi bine să fie o prefectură la prima etapă, o prefectură să rămână în raion care să dirijeze cu serviciile de educație, medicină și alte servicii desconcentrate, un prefect, un jurist și un specialist în administrare publică, ca ulterior, în câțiva ani să fie asimilate și aceste atribute de către ministerele respective și nici nu s-ar observa că nu este treaba asta, vă asigur. Și s-ar ridica și nivelul de calitate, pentru că fondator ar fi la instituțiile medico-sanitar- publice Consiliul raional, finanțator este Casa Națională de Asigurări Medicale și când dai calitatea serviciilor este una proastă, dau vina unul pe altul – eu finanțez, tu dirijez cu patrimoniul, iar această avalanșă de împingere a mingii de la unul la altul duce la aceea ca serviciile să fie de o calitate foarte proastă în medicină și educație și se cheltuie, cu regret, o sumedenie de resurse financiare care nu aduc eficiența respectivă.

Vocea Basarabiei: Dar scopul unei reforme veritabile este ca să aducă serviciile publice de calitate mai aproape de cetățean? E ușor acest lucru?

Nicolae Tudoreanu: Ele sunt aproape, doar trebuie îmbunătățite.

Vocea Basarabiei: În ce sens îmbunătățite?

Nicolae Tudoreanu: Îmbunătățite la nivel de responsabilitate și calitate, pentru că stăm prost cu calitatea, cheltuim bani. Nu ajută banii, să știți că banii nu ar ajuta, nici salariile mari, doar atitudinea și omul.

Articole similare

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

spot_img

cele mai populare