Interviu cu Vitali Gavrouc, deputat PAS
Vocea Basarabiei: Astăzi discutăm cu deputatul Partidului Acțiune și Solidaritate, Vitali Gavrouc. Mulțumim mult că ați dat curs invitației noastre, să punem în discuție mai multe subiecte de actualitate: de la politică la cultură, de la diasporă la ceea ce intenționează să facă partidul de guvernare în următorii ani; de la situația social-politică din Republica Moldova la ceea ce se întâmplă în imediata vecinătate a țării, acolo unde de 8 luni de zile se duce acest război între Rusia și Ucraina. Dvs. ați cochetat mult cu politica ca să ajungeți ales al poporului în Parlamentul Republicii Moldova?
Vitali Gavrouc: În primul rând, bine v-am găsit și vă mulțumesc pentru invitație!
Vocea Basarabiei: Bine ați venit!
Vitali Gavrouc: Ca să răspund la întrebare, eu nu cred că am cochetat cu politica și cred că este pertinent pentru un om de artă să rămână permanent om de artă, mai puțin politician. Mai mult ca atât, eu cred că politica modernă nu este ceea ce era cândva, un stereotip, că politicienii vorbesc frumos, se fotografiază, pozează și atât. Eu cred că politica modernă este despre politici, despre implementarea proiectelor și ideilor și despre implicare. Și atunci, fiecare om cumva este politician, fiecare om al acestui stat.
Vocea Basarabiei: Să mai fac o precizare: Vitali Gavrouc este pianist, un pianist deja bine-cunoscut, a avut o ședere de lungă durată în Federația Rusă, 15 ani a făcut parte din această mare armată a moldovenilor aflați peste hotare, diaspora. Să ne povestiți cum ați început cariera artistică, ca să ajungeți la cariera politică.
Vitali Gavrouc: Când vorbim de muzicieni, cariera artistică a multora dintre ei începe încă din copilărie, vorbim de wunderkinds, de copii talentați, de asta cariera artistică a început aici, în Moldova, când eram mic, participam la concerte. Primul concert l-am susținut la Filarmonică la vârsta de 8 ani, după aceea am cântat și ca solist, și cu orchestrele de cameră ale Filarmonicii, deci acesta-i domeniul nostru. Pentru a-mi urma studiile universitare am plecat la Conservatoriul din Moscova în 2006 și în 2011 l-am absolvit. Oportunitățile care erau acolo m-au făcut să rămân pentru o perioadă, dar, iarăși, în domeniul nostru mai puțin ai o reședință, pentru că, dacă ești consacrat în domeniu, lumea te caută.
Vocea Basarabiei: Și ești mereu pregătit cu valiza ca să ajungi acolo unde ești așteptat de către public?
Vitali Gavrouc: Da, valiza era mereu pregătită și aveam zboruri permanente peste continente, am fost în multe țări cu concerte și îmi place să călătoresc. Deci, este o ședere în diasporă în permanentă mișcare și cu reveniri acasă, pentru că am avut proiecte frumoase în Moldova, am avut și un festival propriu pe care l-am finanțat din mijloacele pe care le-am câștigat; am avut proiecte, am ținut cursuri, masterclass-uri și aici în Moldova, și în Statele Unite, și în România. Și aflându-mă acolo, am fost mereu parte a societății moldovenești, pentru că am fost la curent și cu actualitatea, am fost mereu în legătură cu rudele apropiate, am venit cu concerte, inclusiv m-am implicat, așa cum cred eu, ceea ce înseamnă politică, în sensul pe care tocmai l-am notificat.
Vocea Basarabiei: Dar ce înseamnă să finanțezi un festival din bani proprii?
Vitali Gavrouc: Așa era situația, nu a fost prea mult interes din partea sponsorilor față de anumite idei și pentru că am vrut să realizez ceva, am vrut să-mi aduc contribuția, să avem un schimb de experiență, pentru că noi, toți muzicienii din diasporă, am învățat lucruri frumoase. Și nu vorbesc numai de mine, vorbesc de o generație întreagă de muzicieni de prin toată lumea. Din banii făcuți din concerte, din munca la Conservatoriul din Moscova am achitat drumul pentru muzicieni, am adus muzicieni din diasporă aici acasă, am adus expoziții inedite, am adus lucrări noi, au fost mai multe ediții și eu cred că asta fac mulți. Acum aceste proiecte sunt într-un număr mai mare, toți compatrioții noștri care au o carieră frumoasă peste hotare încearcă să se implice și să aducă experiența lor aici, acasă.
Vocea Basarabiei: Să vorbim și despre soarta diasporei, mai întâi despre soarta diasporei din Federația Rusă. Eu acum îmi dau seama că cu 15 ani în urmă era o situație, astăzi e cu totul altă situație, dar, de fapt, ce înseamnă un număr mare de moldoveni din Republica Moldova să se stabilească fie cu traiul acolo, fie să-și găsească bucata de pâine pe care o câștigă, fie că și-au reîntregit familiile și deja acolo au și casă, au și masă, dar sunt și foarte mulți sezonieri, care veneau pe 2-3 luni, după asta veneau acasă, apoi iar să întorceau acolo. Ce ne puteți spune despre diaspora Republicii Moldova din Rusia – cea de atunci și cea de azi?
Vitali Gavrouc: Așa cum ați menționat, diaspora atât din alte țări, cât și din Federația Rusă este diversă. Într-adevăr sunt oameni care și-au întemeiat familii, au pierdut într-o oarecare măsură legătura cu Republica Moldova, sunt muncitori sezonieri, dar sunt și mulți tineri care și-au făcut studiile acolo. Pentru ultimele două categorii a fost poate mai ușor acum să vină sau să-și schimbe locația, pentru primii a fost mai complicat, dar din ceea ce vedem din activitatea ambasadei noastre de la Moscova ne bucură, într-un fel, dar e și un motiv de tristețe, pentru că foarte multă lume își aduce aminte de cetățenia Republicii Moldova.
Vocea Basarabiei: Mulți au renunțat la cetățenia Republicii Moldova în favoarea pașaportului rusesc.
Vitali Gavrouc: Unii au renunțat, alții au menținut două cetățenii, dar problema era că deja nu se mai perfectau pașapoartele și acum ne confruntăm cu un val sporit de cetățeni care vor să-și restabilească actele ori chiar cetățenia. Este un pic complicat, pentru că în condiții de război inclusiv activitatea ambasadei e mai complicată, dar în ultimii 3-4 ani în genere numărul cetățenilor moldoveni din Federația Rusă a scăzut, mulți au optat pentru alte țări din diverse motive, inclusiv oportunități economice, dar și deziderate de ordinul valorilor. Pentru că am fost implicat și în campanie, dar și în călătorii am discutat cu mulți conaționali de peste hotare, foarte mulți din Germania, din Israel, din România, din Franța sunt veniți sau s-au mutat din Rusia.
Vocea Basarabiei: Aveți pașaport rusesc?
Vitali Gavrouc: Da. Am 4 cetățenii și este poate un caz mai neordinar, dar știu persoane din domeniul public care au mai multe cetățenii. Deci, ca să activezi într-o țară și să nu ai impedimente de ordinul încadrării în câmpul muncii, ai dreptul să obții cetățenia statului respectiv.
Vocea Basarabiei: Câte limbi cunoașteți?
Vitali Gavrouc: (Râde.) Vă referiți la articolul care tocmai a apărut? Bine, limbile sunt o veche pasiune a mea, cunosc 7 limbi și orice timp liber îl dedic cunoașterii unei limbi noi, dar și perfecționării limbilor pe care le cunosc. Nici nu știam câte, pentru că nivelul cunoștințelor este diferit și depinde și de nivelul de comunicare, și de călătorii. La momentul actual, în afară de aceste limbi studiez încă 3 noi, dar iarăși…
Vocea Basarabiei: Dar spuneți-le cele pe care deja le vorbiți.
Vitali Gavrouc: În afară de limba maternă, limba română, este vorba de: rusă, engleză, spaniolă, germană, italiană și franceză. Și acum studiez așa, un pic, portugheza și turca, am încercat chineza, dar merge foarte greu și voi persevera în continuare, pentru că, în primul rând, este un instrument de a valorifica culturile țărilor pe care le vizitezi, în al doilea rând, îți oferă mai multă flexibilitate și mobilitate atunci când ești într-un teritoriu mai puțin civilizat, să spunem, mai departe de civilizație, dar se zice că Regele Carol cel Mare spunea că câte limbi cunoști de atâtea ori ești om. Și îmi place chestia asta…
Vocea Basarabiei: Șederea în Federația Rusă și felul cum ați ajuns în politică, cum ați ajuns pe lista unui partid, ca să candidați și să obțineți mandatul de deputat? Cum s-a întâmplat acest lucru? Ați avut dvs. această ambiție că trebuie să ajung parlamentar sau cineva din partide s-a gândit că e bine să avem inclus pe lista noastră și un reprezentant al diasporei din Federația Rusă?
Vitali Gavrouc: E mult mai simplu și un pic departe de momentul ambiție. Precum spuneam, activitatea politică nu m-a interesat niciodată în sensul în care ne-am deprins noi, ce înseamnă un politician și sfera asta publică, ești mereu expus public, eu cumva sunt mai deprins cu ea în sensul că un artist este mereu în public, dar, în același timp, un artist are nevoie să aibă ore cu sine însuși, ca să lucreze asupra sa. În cazul dat, eu am vrut să mă implic, desigur că nu-mi plăcea întorsătura lucrurilor care se întâmplau în Republica Moldova, practic eram pe cale să intrăm într-un regim dictatorial și de câte ori am putut am venit în țară la proteste, am abordat eu însumi partidele care îmi plăceau, adică îmi plăcea ceea ce fac, am mers prin țară, mergeam prin glod până la porțile oamenilor și discutam, dar inclusiv în Federația Rusă trebuia cineva să se ocupe de birourile electorale. Acolo mai puțin este vorba să faci campanie, dar, cel puțin, să te organizezi și să ai observatori. Eu chestia asta am făcut-o ori de câte ori a fost nevoie și am fost abordat în sensul ca să fiu parte a acestei echipe. Poziția mea a fost că eu oricum sunt parte a echipei și pot să mă implic, indiferent dacă am o activitate politică, însă echipa cumva a insistat și eu am încercat fără mari speranțe că voi reuși, dar din moment ce am luat mandatul, am simțit foarte multe pârghii în domeniul pe care îl reprezint și am simțit că pot face ceva pentru comunitatea noastră, simt și un suport enorm de la oamenii noștri de artă, pentru că noi ne înțelegem din jumătate de frază.
Vocea Basarabiei: Ați fost pe listă al câtelea?
Vitali Gavrouc: Am rugat să fiu al 103-lea, am fost ceva de genul 70 sau 60 și ceva, nu mai contează. Știu că a fost o decizie asumată, pentru că chiar trebuia să fac anumite sacrificii, am limitat un pic activitatea artistică, pentru că sunt alte priorități, parlamentar ești 3-4 ani, iar muzician ești toată viața și pentru a deveni muzician înveți 20-25 de ani și este o formare continuă, deci nu-mi pot permite să-mi întrerup activitatea. Acum sacrificiile pe care le fac nu sunt mare treabă, ceva ce vreau să fac acum e să reușesc pentru comunitatea noastră cu toți împreună. Și atunci mă voi considera un om împlinit și mândru că nu m-am gândit numai la cariera proprie, dar m-am gândit că ar fi o continuitate pentru tinerii muzicieni, pentru generațiile următoare de muzicieni, oameni de artă, oameni de teatru etc.
Vocea Basarabiei: De obicei despre diaspora din Federația Rusă se vorbea că ei sunt alegători cu viziuni pro-ruse și că ei mai degrabă susțin partidele care îmbrățișează valorile din Federația Rusă și care cred că doar o apropiere a Republicii Moldova mai mare de Federația Rusă este viitorul Republicii Moldova. Totuși ați simpatizat și ați ajuns pe lista unui partid proeuropean și astăzi reprezentanți un partid prooccidental în Parlamentul Republicii Moldova. De ce s-a vorbit ani la rând că diaspora din Rusia este pro-Moscova?
Vitali Gavrouc: Repet, diaspora este foarte diversă. Dacă vă aduceți aminte, a fost și în presă vehiculat cazul în care un fost președinte a venit la Moscova și a fost pus la punct de unii studenți care își făceau studiile acolo…
Vocea Basarabiei: Erați chiar printre acei studenți?
Vitali Gavrouc: Eu nu eram printre acei studenți, fiindcă asta s-a întâmplat la Universitatea de Relații Internaționale și era vorba de Dorin Frăsineanu… Depinde desigur de educația și cultura oamenilor. Evident, oamenii care au plecat în Federația Rusă sunt mai tentați să fie atrași de valorile estice, să spunem așa.
Vocea Basarabiei: De ce?
Vitali Gavrouc: Păi de asta au și ales, probabil, să meargă în Rusia.
Vocea Basarabiei: Pentru că ei cunosc limba rusă și asta îi ajută să se descurce în acel mediu?
Vitali Gavrouc: Este vorba și de origini, este backgroundul acesta; este vorba și de un anumit stereotip de educație care există; este vorba și de mulți oameni din familiile mixte, inclusiv propaganda își are rolul ei. Nu vreau să intru în detalii științifice, pentru că este vorba, într-adevăr, de cercetări în domeniul acesta, dar omul dacă este educat să-și iubească țara, el vrea ca țara sa să iasă din greutățile prin care trece și moralitatea lui, valorile lui se uită în direcția dezvoltării, iar aceste valori sunt în direcția europeană. Un exemplu elocvent ar fi că oligarhii ruși stau toți în Europa, la Londra, în Statele Unite și acolo își duc copiii la învățătură. Deci, aici nu este o alegere de simpatie față de cultură, pentru că eu am însușit mai multe culturi, inclusiv am însușit foarte bine cultura rusă și când spun „cultura rusă”, eu chiar știu despre ce vorbesc, nu mă ascund după nume. Eu știu ce înseamnă Tolstoi, Dostoievski, Bulgakov, Rahmaninov, Scriabin ș.a.m.d. Cultura asta am însușit-o și eu cumva mă simt purtător și al acestei culturi. Noi vorbim de regimuri politice și valori și vorbim de cultură. Cum spuneam, la fel ca limbile, omul poate să însușească și culturile țărilor în care stă, dar nicidecum când vorbim de niște valori negative sau valori care duc lumea spre războaie și pierzanie. (…)
