Vocea Basarabiei: În cele ce urmează vorbim cu omul de la țară despre preocupările celor care locuiesc în mediul rural și i-am invitat tocmai din raionul Ungheni, din comuna Chirileni, să vină la Vocea Basarabiei pe soții Valentina și Nicolae Strungaru, antreprenori, din 1997 practică afaceri în agricultură. Bine ați ajuns la Vocea Basarabiei!
Valentina Strungaru: Bine v-am găsit!
Vocea Basarabiei: Mulțumim mult că ați dat curs invitației noastre să avem această discuție! Cum se trăiește în mediul rural, care sunt problemele care dau mari bătăi de cap cetățenilor, dar cum încearcă și să depășească aceste probleme, inclusiv omul, pe de o parte, el are cerințe de la cei care guvernează, dar pe de altă parte, ar trebui și el să fie implicat în soluționarea problemelor? Ce ne spuneți dvs. despre viața de la țară, dna Valentina?
Valentina Strungaru: În mediul rural, bunăoară, ca în toată țara se trăiește cu problemele noastre, cu grijile noastre și cu speranța într-o zi mai bună.
Vocea Basarabiei: Dar probleme, ce înseamnă probleme? Cine le creează?
Valentina Strungaru: Cuvântul „probleme”, să spunem așa, reprezintă un segment foarte larg, dar dacă e să luăm problemele în ceea ce ne privește pe noi ca antreprenori, avem probleme foarte multe, despre care cred că o să discutăm în continuare.
Vocea Basarabiei: Vreți să ne spuneți câteva din aceste probleme?
Valentina Strungaru: Cred că o să-i dau cuvântul soțului…
Vocea Basarabiei: Dl Nicolae, ce ne puteți spune despre traiul, în primul rând, în mediul rural?
Nicolae Strungaru: Nu cunosc momente sau perioade ale vieții când la sat s-a trăit ușor, desigur și acum se trăiește tot greu, dar ca să vorbim cât este de greu, eu cred că trebuie să facem niște comparații. Și comparațiile să le facem cu perioadele pe care le-am trăit, că am trăit pe timpul puterii sovietice 70 de ani, cât a durat puterea sovietică, am trăit în perioada de tranziție și trăim în perioada zilei de azi. Ca pentru o comparație, eu, bunăoară, privesc lucrurile într-un mod mai optimist și nu aș spune că la sat se trăiește chiar atât de greu, cum se încearcă să se vehiculeze prin mijloacele de informare și pe rețelele de socializare.
Nu știu de ce, probabil că așa-i tradiția moldoveanului, că de acei de la țară trebuie să-și bată joc, cum se zice, de la vlădică până la opincă. Poate am spus cam dur, dar, din păcate, așa și este…
Vocea Basarabiei: Dar e mult oftat, e mult necaz, e mult văicărit…
Nicolae Strungaru: Necaz este la sigur, pentru că necazurile la țară se încep, pentru că cineva le creează, nemaivorbind de faptul că o parte și le creează înșiși sătenii, dar mai sunt create și de cei care trebuie să le rezolve problemele sătenilor, nu să le creeze. Din păcate, ei le creează. Nu știu de ce, probabil că așa-i tradiția moldoveanului, că de acei de la țară trebuie să-și bată joc, cum se zice, de la vlădică până la opincă. Poate am spus cam dur, dar, din păcate, așa și este. Și pot să vă dau și niște exemple, dacă este nevoie.
Vocea Basarabiei: Vrem mai întâi să aflăm care sunt aceste probleme care provoacă nemulțumirea în societate.
Nicolae Strungaru: Nemulțumirea în societate la țară este că o bună parte din săteni au probleme, hai să zicem, chiar și cu aceleași facturi. Și ca să nu vă aduc vorbe în vânt, eu pot să vă aduc un singur exemplu. În legătură cu situația creată anul trecut cu criza energetică, țineți minte că s-au adoptat măsuri de către guvernare ca să fie compensații la electricitate, la gaz și cineva și-a adus aminte și de cei de la sate, că hai să-i ajutăm și pe aceștia de la țară, care toată viața au făcut focul cu ceea ce a dat Dumnezeu, să-i ajutăm acum, adică să nu scumpim lemnele de foc, „Moldsilva” trebuia să lase prețurile la lemne cum au fost mai înainte și o oarecare cantitate de lemn să fie livrată pentru familiile care au să le solicite. De exemplu, din primăria noastră din satul Chirileni, unde sunt 700 de gospodării, au fost procurate lemne de doi gospodari, dintre care unul sunt eu.
Vocea Basarabiei: Dar de ce doar de doi gospodari?
Nicolae Strungaru: Vă spun de ce. Pentru că orice lege creată acolo unde este creată, ca să funcționeze trebuie de făcut niște mecanisme de control asupra implementării acestei legi. Dar la noi cum se face? Haideți la sate să dăm câte 3 metri steri de lemn, așa s-a vorbit și s-au făcut liste, frumos la primărie s-au întocmit și au fost repartizate la anumite ocoluri silvice. Noi, având nevoie de lemn și pentru afacere, am căutat niște căi ca să procurăm o cantitate de lemn mai mare. Când te duci la pădure, nu știi de unde o să iei lemnul și normal că m-am dus în recunoaștere mai întâi să văd ce-i acolo. Și ce pot să spun? Acolo au fost create toate condițiile, absolut toate condițiile ca nimeni să nu poată procura lemn.
Vocea Basarabiei: Și care au fost acele condiții care au împiedicat procurarea masei lemnoase?
Nicolae Strungaru: Pădurile nu cresc în câmp deschis, pădurile cresc pe coline, pe râpi, adică unde acolo unde este accesul limitat. Păi, bine, fraților, dar ocolul silvic nu poate să procure o tehnică specială ca să poată să scoată lemnul acela din risipiturile și din râpile celea? Se vede că nu poate. În schimb, poate pădurarul să propună, pădurarul care gestionează ocolul silvic acolo, într-o localitate anumită, el poate să scoată orice lemn de acolo, el are cu ce îl scoate. Mi-am dat seama că acolo totul e organizat ca o mafie, ca o caracatiță mare. Din ce motive? Pentru că am încercat să le solicit serviciile, adică de scos lemnul din râpa ceea până la un anumit sector, unde se poate de venit cu un transport obișnuit. – „Nu, că eu așa servicii nu prestez și acum nu scot, am să scot când o să-mi fac busul”. Adică, totul e în lanț. Ei taie lemnul, șefii de la ocolul silvic, ca să-și ia grija de pe capul lor, dau în gestiunea pădurarului, pădurarul își procură un automobil de teren sau un tractor de felul acesta și ei scot lemnul, și tot ei îl vând la piață prin interpuși.
Vocea Basarabiei: Dar de anul trecut până anul acesta s-a schimbat situația?
Nicolae Strungaru: Nu, absolut! V-am spus că s-au procurat 6 metri steri de lemn dintr-o primărie. Și restul oamenilor cum să se ducă, pentru că ei nu au tehnica ceea specială care costă…
Săteanul se descurcă, pentru că așa-s oamenii de la țară, ei îs învățați să iasă din orice situație…
Vocea Basarabiei: Și atunci, cum se descurcă săteanul, dacă nu apelează la…
Valentina Strungaru: Nicicacum…
Nicolae Strungaru: Săteanul se descurcă, pentru că așa-s oamenii de la țară, ei îs învățați să iasă din orice situație. Marea majoritate a familiilor au persoane apropiate care lucrează peste graniță, le trimit bani, tot aceiași 1.500 de lei plătesc în continuare, cum au plătit și până acum…
Vocea Basarabiei: 1.500 de lei pentru un metru ster?
Nicolae Strungaru: Da. Și am rămas cu promisiunile, în schimb, acei care au fost toată viața favorizați chiar și cu același gaz, că aceasta-i o favoare, că gazul nu-l poate instala orișicine, gazul e o centrală puternică pe care poate să și-o instaleze familia care-i îndestulată financiar. Și tot aceștia au fost și de stat ajutați, adică oamenii înstăriți și pensionarii aceștia care-s cu pensii speciale…
Vocea Basarabiei: Dar satul e gazificat?
Nicolae Strungaru: Nu, din păcate, gazul…
Vocea Basarabiei: La Chirileni nu a ajuns flacăra albastră?
Nicolae Strungaru: A ajuns flacăra până la satul vecin, Bușila, dar numai flacăra și conducta, în rest, totul staționează.
Vocea Basarabiei: Și acolo s-a sfârșit?
Nicolae Strungaru: Acolo s-a sfârșit totul cu gazul.
Vocea Basarabiei: Dar ați spus că la vânzarea masei lemnoase sunt implicați intermediarii, interpușii, aveți dovezi?
Nicolae Strungaru: Dovezile sunt foarte simple, la piața de la Pârlița sau luați orice altă piață agricolă unde se vinde lemn unii și aceiași oameni vând lemn, unii și aceiași care au transport special, dar acolo ei… Vă spun că e foarte simplu făcută schema, toți refuză, că nu au acces, dar lemnul trebuie vândut până la urmă. Și îl cumpără unul pe tot la un preț rezonabil, dar îl vinde cu prețul de piață.
Am telefonat pe mai mulți oameni care se plâng de problema aceasta, dar nu s-a mai făcut niciun re-calcul, nu s-a mai dat niciun fel de ajutor și s-a mers așa până la sfârșitul perioadei de încălzire.
Vocea Basarabiei: Am înțeles. Cu excepția problemei asigurării cu de foc pentru sezonul rece, care alte probleme mai sunt la țară?
Valentina Strungaru: Iată chiar și cu lumina, „Ajutor la contor”. Unii consăteni au fost, să zic eu așa, disciplinați și când s-a anunțat că trebuie de scris cereri, fiecare s-a grăbit să scrie cererea, dar cred că programul ori site-ul nu era desăvârșit și acolo când completai cererea, numărul la contract trebuia să scrii o cifră, pe urmă tire (liniuță) și apoi să continui să scrii cifra mai departe, dar atunci calculatorul nu primea cratima aceasta, dar mai târziu s-a desăvârșit, deja primea și ni s-a spus că avem greșeli în completarea cererii și trebuie de revăzut. Am sunat la linia fierbinte și acolo ni s-a spus că de-acum programul merge și să scriem iarăși o cerere, să avem acces la cererea anterioară ca să scriem și ni s-a spus că pentru lunile anterioare se va face recalculare și ni se va plăti. Am telefonat pe mai mulți oameni care se plâng de problema aceasta, dar nu s-a mai făcut niciun re-calcul, nu s-a mai dat niciun fel de ajutor și s-a mers așa până la sfârșitul perioadei de încălzire.
Vocea Basarabiei: Și nu ați beneficiat de acest ajutor la contor?
Valentina Strungaru: Eu ca eu, dar sunt oameni care trebuiau să beneficieze, care sunt social vulnerabili, și nu au beneficiat. Asta tot este o problemă. Da, să spunem, nu este una majoră, la nivel de țară, dar sunt probleme mici care fac probleme mari.
Vocea Basarabiei: Și ele sunt generalizate…
Valentina Strungaru: Ele fac nemulțumiri în societate.
Vocea Basarabiei: Da, absolut!
Valentina Strungaru: Iată, lemn nu putem să procurăm, adică nu noi personal, dar din sat, cu toate că s-au scris foarte multe cereri, toți doritorii din sat au scris cereri pentru a procura lemne de 700 de lei metrul ster, dar, așa cum v-a spus soțul, foarte puțini au beneficiat, de fapt, nimeni, din cauză că acolo nu a fost acces și alte probleme. Iată așa trăiește lumea.
Nicolae Strungaru: Dar lemn la sigur nu mai este în pădure, el de mult îi vândut deja.
Vocea Basarabiei: De ce, sunt mașini care stau ca să vândă această masă lemnoasă, în multe localități văd chiar pe marginea drumului?
Nicolae Strungaru: Da, dar la ce preț?
Vocea Basarabiei: 1.500, asta văd că este afișat în foarte multe cazuri, când am ocazia să trec pe lângă asemenea mijloace de transport. Acum autoritățile insistă pe ideea că depun eforturi ca să găsească alternative și să existe această alternativă pentru asigurarea statului, cetățenilor cu resurse energetice. Ce părere aveți, cum se descurcă autoritățile la acest capitol?
Nicolae Strungaru: Cred că păreri o să avem atunci când o să simțim pe pielea proprie eforturile autorităților, dar până când nu simțim, până când alegerile stau în fața noastră, adică îs în vârful nasului, și să nu uităm că vine iarna.
Vocea Basarabiei: Dar eu vă întrebam, dacă Republica Moldova era dependentă doar de aceste resurse energetice din Federația Rusă, acum există și alternative, la asta mă refer.
Nicolae Strungaru: Dvs. vă referiți la nivel național?
Vocea Basarabiei: Da!
Nicolae Strungaru: Da, desigur năzuințele sunt binevenite și de mult trebuiau să fie măsurile acestea, pentru ca să nu apară surprizele care au apărut pe parcursul ultimilor ani ca să fim șantajați în cel mai obraznic mod.
Eu personal termenul „Uniunea Sovietică” îl înlocuiesc permanent cu Rusia, pentru că Uniunea Sovietică a fost creată de Rusia și a fost condusă de Moscova, adică tot de Rusia, și a fost condusă cum a fost condusă…
Vocea Basarabiei: Credeți că chiar Rusia a urmărit acest scop să aplice mecanisme de șantaj în relația cu Republica Moldova și de ce ar fi fost și mai rămâne acest interes ca să fie șantajată Republica Moldova din partea Rusiei?
Nicolae Strungaru: Eu personal termenul „Uniunea Sovietică” îl înlocuiesc permanent cu Rusia, pentru că Uniunea Sovietică a fost creată de Rusia și a fost condusă de Moscova, adică tot de Rusia, și a fost condusă cum a fost condusă, noi, aceștia care am fost născuți în anii ‘70 și puțin mai înainte, și puțin după cam știm cum a fost viața atunci și cel care privește lucrurile așa cum trebuie să fie privite, nu cum ni se spune la TV…
Vocea Basarabiei: Cum ați înțeles dvs. șantajul din partea Rusiei asupra Republicii Moldova?
Nicolae Strungaru: Dacă să luăm de când am încercat să devenim independenți, pentru că noi am încercat, dar nu suntem independenți, suntem numai la nivel declarativ, începând cu fructele și „vinul bun de vopsit gardurile”, și celelalte lucruri, și gastarbeiterii care lucrează în Rusia și au fost acolo hărțuiți de toate puterile care sunt în statul Rusia și fizic, și financiar, și moral, în toate modurile, și acum războiul din ‘92 nu-i printre ultimele probleme și dureri de cap pe care ni le-au făcut și ceea ce avem în ziua de astăzi, că mai găsesc timp și urmăresc rețelele de socializare și cum așa se întâmplă că sunt 4% de ruși și vreo 7% de ucraineni, dar în Chișinău mai mult se vorbește în limba rusă, nemaivorbind de Bălți sau alte orașe.
Vocea Basarabiei: Și la Ungheni se vorbește limba rusă?
Nicolae Strungaru: Da, se vorbește destul de mult și la Ungheni, chiar dacă este situat pe malul Prutului. Din păcate, asta-i educația, acestea-s urmările educației de câteva decenii, modul de viață dus și lipsa de poziție a autorităților față de acest fenomen pe care îl avem în ziua de azi și de care foarte greu o să ne debarasăm. Cu părere de rău, asta este, fiindcă le-am permis prea multe.
Vocea Basarabiei: Dar această relație pe care trebuie Republica Moldova s-o aibă în continuare cu Federația Rusă la ce ar trebui să se limiteze sau pe ce ar trebui să se bazeze?
Nicolae Strungaru: Cred că ar trebui să se axeze pe principii de egalitate, în primul rând. Dacă suntem parteneri, suntem parteneri egali, cu aceleași drepturi, dar noi asta nu vedem. Da, oamenii se plâng că nu au unde realiza merele și alte produse, mă rog, e o situație temporară, dar chiar acum când veneam încoace la emisiune am citit un articol pe un site de socializare, în care se arată dinamica vânzărilor merelor moldovenești în Uniunea Europeană și în Federația Rusă și, să mă iertați, dacă în Uniunea Europeană se vând până la 70% anual din merele vândute de Republica Moldova, în Rusia – până la 8%. Dar asta a fost în 2020, pe când în 2023 – numai 4% din cantitatea de mere. D-apoi asta e mizer, aici nu-i vorba de piață de desfacere, asta-i cum ar fi o piață de desfacere pe care ai contactat-o cu o lună-două în urmă și ai încercat s-o sondezi numai.
Vocea Basarabiei: Dvs. știți că acest război al Rusiei în Ucraina a făcut ca logistica să fie alta și dacă e altă logistică, atunci crește și prețul, și cheltuielile sunt mai mari.
Nicolae Strungaru: Ei bine, logistica din 2020 nu se compară cu logistica din 2022 sau 2023, e cu totul altă logistică, dar fenomenul și tendința există.
