Vocea Basarabiei: Invitata acestei ediții a „Punctelor de Reflecție” este Radmila Popovici, textieră, poetă și actriță. Mulțumim mult că ai găsit timp chiar în prima zi a noului an să ajungi aici, la Vocea Basarabiei! Totuși, pentru început ar fi bine să ne spună Radmila Popovici cum a rămas în istorie 2022. Cum a fost anul care ne-a părăsit?
Radmila Popovici: Bine v-am regăsit în acest an, stimată dna Ursu, și întregii lumi care ne ascultă și urmărește acest post de radio și TV, revitalizat grație dvs.!
Vocea Basarabiei: Mulțumesc!
Radmila Popovici: Și iată aceasta este una dintre bucuriile anului care a trecut, pentru că îmi era sete de o astfel de televiziune și mă bucur că ați făcut o echipă foarte frumoasă, prilej cu care vă felicit.
Vocea Basarabiei: Și cu acest prilej acum trebuie și noi să o felicităm pe Radmila Popovici, pentru că a avut un spectacol de excepție. Vocea Basarabiei va continua să pună pe post acel spectacol din 2022, deja ați putut să urmăriți cei care nu au urmărit acele frumoasetrăiri pe care le-a avut și Radmila Popovici, dar și cei care eram în sală, merită încă o dată și poate de două ori să urmăriți ceea ce s-a întâmplat la Teatrul Național „Mihai Eminescu”.
Radmila Popovici: Mulțumesc pentru felicitări! Consider că partea frumoasă a anului care a trecut este anume acest spectacol, pentru că este un oarecare bilanț al meseriei de textier, dacă tot m-ați prezentat și în calitate de textier.
Vocea Basarabiei: Da, și trebuie să mai fac o precizare, peste 1.000 de texte a scris Radmila Popovici pentru cântecele…
Radmila Popovici: Sunt multe, nu mai fac contabilitate, pentru că, da, chiar zilele trecute ascultam un post de radio și a răsunat un cântecel interpretat de o fetiță și-mi zic: „Ce cântecel frumos și parcă îmi sună cunoscut”… Era unul dintre cântecele pentru care am scris un text, deci, le-am pierdut șirul. Mă bucur că am ajuns la o astfel de etapă în care să nu mai țin cont pentru cine și cât, și cum, când mai am interviuri îi rog pe cei care vor să-mi pună întrebări: „Numai să nu mă întrebați care este numărul textelor, că nu-l mai știu”. Important este ca ele să rămână…
Vocea Basarabiei: Dar numărul artiștilor care interpretează melodii pe versuri de Radmila Popovici?
Radmila Popovici: Iarăși, sunt foarte mulți și am trecut și hotarul acestei țărișoare, hotarul pe care nu ar trebui să-l avem între noi și România. Mă bucur că am și cu artiștii din țară colaborări frumoase, cu artiști cu nume, cum este Gabriel Dorobanțu, Paula Seling, Mirabela Dauer și mulți alții, dar voiam să zic că timpul cerne și alege ceea ce din aceste sute și, hai să zic peste 1.000, este mai valoros. M-aș bucura să rămână câteva cântece, câteva poeme după mine, după ce nu voi mai fi în această existență, atunci pot considera că am lăsat ceva lumii.
Vocea Basarabiei: Au fost aplauze, au fost flori, a fost o atmosferă incendiară, să zic așa, dacă putem să spunem la acel spectacol, dar tocmai aceste eveniment se întâmpla când în imediata vecinătate a Republicii Moldova e război.
Radmila Popovici: Da, să știți, dragă dna Ursu, cât am ezitat să fac acest lucru sau nu. Ei bine, ideea vine din celălalt an, din ‘21, era pandemie. Ei, până la urmă, am zis noi că nu trebuie să mai amânăm, dacă e vorba de o vârstă care ar încununa o parte din opera pe care am realizat-o până acum, ar fi un an foarte potrivit, dar acest an a fost întunecat și este în continuare. Și, iată, urmează și în anul care a și sosit această urgie și această teroare care pe foarte mulți oameni i-a blocat, poate că i-a furat, chiar am scris această frază, nu știu, comentam ceva și am zic că ne-a furat pe noi nouă înșine, au fost luni întregi în care n-am știut cum să reacționez la ceea ce se întâmplă într-o realitate care depășea orice coșmar. Deși parcă toată lumea avea această presimțire că ceva se poate întâmpla, dar nimeni nu a crezut că într-un secol al atâtor realizări ale omenirii putem să revenim la un război primitiv, un război care n-ar trebui să existe în vocabularul omenirii în acest secol. Și totuși, nu numai în vocabular, dar se întâmplă. Dar modelul meu au fost tot cei care ne apără, ucrainenii, pentru că ei, dincolo de teroarea prin care și cu care se confruntă clipă de clipă, au rămas oameni – cântă, recită, cântă în tranșee, cântă având un fundal fioros, cu artilerie și cu bombe, au cântat la Eurovision atât de impresionant și cred că și anul acesta vor impresiona întreaga lume. Și speră. Și aceasta-i face invincibili, pentru că ei dincolo de marea durere nu sunt dezumanizați, sunt modele pentru noi. Ați văzut acei ostași care au în brațe pisicuțe și căței pe care-i salvează și îi poartă cu ei, și îi hrănesc, și îi îngrijesc? Eu zic că ar trebui probabil să nu dăm mâinile în jos, să contribuim la ceea ce este omenesc într-o lume care se dezumanizează pe zi ce trece, pentru că observăm că nu mai reacționăm atât de viu la știri, la acele știri care în primele zile pur și simplu ne dădeau peste cap și ne bulversau, acum avem un soi de calm și probabil e bine să ne impunem mințile, pentru că și creierul poate fi dresat și să nu-i permitem să se obișnuiască cu răul.
Vocea Basarabiei: Dar oare de ce suferința, necazul nu-i sensibilizează pe cei care au pornit această agresiune?
Radmila Popovici: Eu cred că ei demult s-au prefăcut în…, nu pot să spun fiare, pentru că sunt studii întregi în care se demonstrează că lupului alt lup om îi este, pe când omul omului îi este lup. Și e foarte straniu că atunci când animalele trăiesc în grup, ele nu procedează cum procedează oamenii cu semenii lor. Eu nu pot să-mi explic cum poate un om și oamenii care-l înconjoară să se prefacă în ceva mai rău decât demonii descriși în cele mai urâte povești, nu înțeleg de unde se ia această cruzime, mi se pare că mai crudă ființă pe planeta aceasta decât omul nu există.
Vocea Basarabiei: Ne amintim versurile lui Grigore Vieru: „…ecoul lui și-acum mai este viu”, tot despre război erau acele versuri, dar iată la o distanță mare de timp, pentru că el vorbea despre ceea ce s-a întâmplat în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, dar ecoul războiului ruso-ucrainean cât timp încă va fi auzit?
Radmila Popovici: Eu am impresia că foarte multe generații se vor schimba până se vor îndrepta privirile unii către alții ale acestor două popoare care până mai ieri erau considerate un singur popor. Mulți spuneau că ei sunt frați, acum vedem că nu sunt frați, acum am descoperit cum este poporul ucrainean în comparație, poate că această tragedie a făcut și poporul ucrainean să se redescopere.
Vocea Basarabiei: Ambele state sunt slave, ambele sunt ortodoxe, de aici nedumerirea unora – totuși, ce nu au putut să împartă?
Radmila Popovici: Atâta timp au vorbit aceeași limbă, da… Nu, este ambiția unui om, care nu este om, care a fost umflat, puterea lui este artificială, el este o ființă care nu ar avea dreptul, niciun fel de drept să conducă o țară, pentru că vine dintr-o lume criminală și continuă să facă aceste crime pe toate palierele, pentru că se știe foarte bine despre corupția care se întâmplă, despre tot ce Putin a pus la cale într-o țară atât de mare și care a degradat pe timpul stăpânirii acestei țări, pentru că el se consideră stăpân și el chiar a devenit stăpânul acestei țări.
Vocea Basarabiei: A devenit?…
Radmila Popovici: Da.
Vocea Basarabiei: Și ce urmează, ură, dușmănie, răzbunare?
Radmila Popovici: Cu siguranță se vor urî, ucrainenii nu-i vor mai apropia pe ruși după atâtea nelegiuiri pe care le-au făcut și continuă să le facă. Și (dacă, nu vreau să pun acest dacă în față) când va învinge Ucraina avem și noi șansa să ne dezlipim de acest monstru, care de fiecare dată și-a arătat colții și continuă să și-i arate și în raport cu noi.
Vocea Basarabiei: Și drumul pe care se va îndrepta Republica Moldova, iată, începând cu 2023 și în continuare?
Radmila Popovici: Este numai Vestul. Este România, este Vestul, este Europa, este tot ce ține de valorile europene.
Vocea Basarabiei: Această constatare tot mai mult este auzită aici, în capitala Republicii Moldova, iar când te îndepărtezi spre provincii, mai la nord, mai la sud, există și alte viziuni, și alte puncte de vedere.
Radmila Popovici: Da, dragă dna Ursu, știți foarte bine cât timp am fost și suntem în continuare manipulați, inclusiv pe partea informațională. De aceea am și zis că vă felicit pentru această deschidere spre o informație care merită să ajungă la urechile tuturor și care poate ar mai schimba mințile, pentru că ceea ce li se întâmplă și rușilor este tot această bombă informațională, care se numește propaganda, și care are agenți peste tot în lume. Ce să mai zicem de noi care suntem parte a fostei Uniuni Sovietice, a fostului imperiu?
Vocea Basarabiei: Mulți ani, inclusiv aici, în Republica Moldova, se zicea și se mai zice despre cultura rusă, despre literatura rusă, care a meritat și merită să fie citită, dar în ultimul timp se pare că totuși se îndepărtează lumea și de cultura rusă și de literatură.
Radmila Popovici: Da, își întoarce spatele. Și e de înțeles, cel puțin, această supărare, inclusiv pe cultura rusă, care, la rândul ei, deși noi tare mult îi lăudăm pe mulți autori arhicunoscuți în lume, ei tot au fost, au avut acel, hai să zic, acea genă imperialistă, inclusiv Pușkin, deși mulți spun să nu-l confundăm pe Putin cu Pușkin… Firește, ca literat, dar ca idei a avut și Pușkin idei imperialiste. Așa că sunt încă multe de redescoperit în acei mari autori cântați și aplaudați atâta timp cât ursul nu-i prinsese în gheare pe vecini în așa fel cum a făcut-o în acest an care a trecut și care a marcat întreaga omenire și a scindat-o, și a împărțit-o în două grupuri clare.
Vocea Basarabiei: Dar această îndepărtare ar însemna că se pot ridica ziduri?
Radmila Popovici: Ar fi bine să ridice ei de jur-împrejurul lor un zid, care să nu le mai permită să infesteze omenirea cu tot ce au acum scos la suprafață, tot ce au mai rău.
Vocea Basarabiei: Gândul meu era dacă va rămâne Rusia în izolare…
Radmila Popovici: Mă tem că s-ar putea și destrăma, dacă nu va fi ajutată de acele state care aparent sunt neutre, dar sunt state de-o mamă, să zic așa, cu aceeași gândire și cu aceeași dorință de a acapara și de a ucide.
