Bună dimineața, dragi prieteni ai Vocii Basarabiei! Sunt Iulian Ciocan, vă invit din nou la „Radiografia Săptămânii”, o emisiune în care chem oameni din zona artei și culturii pentru a discuta cu ei despre probleme social-politice, teme de actualitate, iar invitatul meu din această dimineață este unul cu totul special, este un faimos traducător de literatură română în limba cehă, Jiří Našinec, care este acum la Chișinău.
Vocea Basarabiei: Jiří, bine ai venit la noi!
Jiří Našinec: Bine te-am găsit!
Vocea Basarabiei: Nu ești pentru prima oară la Chișinău, ai mai fost de câteva ori.
Jiří Našinec: Pentru prima oară am fost prin anul 2000, odată cu lansarea Dicționarului nostru de literatură română, care era, într-un fel unic, pentru că noi pentru prima oară am pus acolo, am băgat acolo și scriitori din Basarabia.
Vocea Basarabiei: Vreau să te întreb - cum a fost această întâlnire a ta cu limba română? Vorbești foarte bine românește, ești traducător de literatură română. Deci, cum a fost acest contact și de ce limba română, și nu altă limbă?
Jiří Našinec: Eu am făcut un liceu comercial de comerț exterior, unde am studiat limba franceză. Atunci când m-am hotărât să dau examenul de admitere la facultate, franceza era pe primul plan, dar evenimentele din anul 1968, bine cunoscute, m-au făcut să adopt și limba română, datorită poziției României față de invazia de către armatele Pactului de la Varșovia în Cehoslovacia.
Vocea Basarabiei: România s-a abținut?
Jiří Našinec: România s-a abținut, da.
Vocea Basarabiei: Și tu cumva ai simțit un respect și atunci ai simțit nevoia să înveți limba română?
Jiří Našinec: Sigur că da! Doar se spune că prietenul la nevoie se cunoaște. Și de atunci, simpatiile reciproce erau foarte-foarte atât cu românii, cât și cu iugoslavii.
Vocea Basarabiei: Dar tu ca traducător ai și acest interes pentru scriitorii din Republica Moldova și, în general, pentru Republica Moldova?
Jiří Našinec: Da.
Vocea Basarabiei: Simplul fapt că ești acum aici deja deconspiră interesul tău.
Jiří Našinec: Păi nu prea se știa despre Moldova ca atare mare lucru în Cehia, în general, pe vremea ceea. Aveam niște broșurele scoase în Uniunea Sovietică, așa că știam sau un cetățean obișnuit știa că este cea mai mică republică din Uniunea Sovietică, care are un vin bun și capitala e orașul Chișinău. Cam atât. Și eu am făcut secția de romanistică la Facultatea de Litere din Praga, nici acolo nu s-a vorbit deloc despre Moldova, așa că pur și simplu mi-a trezit interesul și înainte nici nu se traducea literatura din Basarabia, singurul autor care a apărut în 3 volume era Ion Druță, dar aceste traduceri s-au făcut prin intermediul limbii ruse.
Vocea Basarabiei: Deci, din rusă în cehă?
Jiří Našinec: Da, exact așa. Prima traducere din română am făcut-o în anul 1986. E vorba de „Zbor frânt” de Vladimir Beșleagă.
Vocea Basarabiei: Încă era Uniunea Sovietică. Da, interesant. Tu ai pomenit de anul 1968, avem acum un război în Ucraina, care pur și simplu îți ridică părul măciucă în cap, dar au existat niște precedente și unul dintre ele e această invazie a Uniunii Sovietice în Cehoslovacia, care a avut loc în 1968. Tu aveai atunci 18 ani, ce îți amintești, cum a fost această invazie, cum ai trăit-o?
Jiří Našinec: Era în timpul vacanței, așa că eu eram la părinți, la țară, acolo nu am văzut niciun soldat rus.
Vocea Basarabiei: Deci, acolo nu au ajuns tancurile?
Jiří Našinec: Nu, nu, acolo nu au ajuns tancurile, dar după ce am aflat am fost șocat pur și simplu, fiindcă eu iubeam literatura rusă, pe Dostoievski, Sologub, Andreev, Alexei Barski ș.a.m.d. și-mi plăcea și limba, dar după asta am fost pur și simplu revoltat și mă certam cu familia în căutarea zadarnică a puștii de braconier a bunicului din timpul războiului, ca să plec la Praga, ca s-o apăr, dar până la urmă m-am potolit și am reacționat la apelul directoarei liceului nostru, care spunea că trebuie neapărat să mergem într-un sat din Cehia de Vest ca să salvăm recolta de hamei, unde mergeam în fiecare an. Și din vreo 400 câți eram la acel liceu am venit numai 40, fiindcă erau probleme cu deplasarea, m-a dus acolo tatăl meu cu motocicleta și am avut o impresie foarte ciudată când treceam printre coloanele de autocamioane rusești, conduși de niște tipi de origine de undeva de prin Asia Centrală. După 3 săptămâni, cât am stat acolo, m-am întors la țară și pe urmă la Praga, pe străzi nu mai vedeai niciun soldat rus, că s-au retras în fel de fel de garnizoane.
Vocea Basarabiei: Dar societatea cehoslovacă, atunci Cehia și Slovacia erau împreună, bănuiesc, adică cel puțin din ce am perceput eu ca și copil sovietic, așa, văzând meciurile acelea de hochei înverșunate dintre selecționatele Uniunii Sovietice și Cehoslovaciei, nu se împăcaseră cu ideea asta?
Jiří Našinec: Nu, nu, nu!
Vocea Basarabiei: Adică exista un soi de nemulțumire?
Jiří Našinec: Sigur că da. A fost așa, o recompensă morală, când cehoslovacii băteau la hochei Uniunea Sovietică.
Vocea Basarabiei: Ce crezi despre războiul din Ucraina? Iată durează mai mult de un an de zile, nu atât de sângeroasă a fost invazia în Cehoslovacia ca aceasta din Ucraina. Ai putea face o comparație?
Jiří Našinec: Nu, nu se poate face comparație. La noi nici pagubele materiale nu au fost atât de mari, nu se poate compara pur și simplu nici cât privește numărul victimelor, în total, la noi au fost cam 400.
Vocea Basarabiei: Și refugiați.
Jiří Našinec: Da, da, da.
Vocea Basarabiei: Cehia are acum refugiați ucraineni?
Jiří Našinec: Sigur că da. La început au venit cam 450 de mii și la ora actuală, asta știu precis, că am auzit un comunicat din partea Ministerului de Interne, sunt 325 de mii de refugiați, dintre care vreo 60 la sută și-au găsit deja câte un post și lucrează, așa că nu-i așa o povară pentru statul ceh ca înainte.
Vocea Basarabiei: Și în Moldova sunt în jur de 80 de mii de refugiați, mai puțini dintre ei și-au găsit niște joburi aici, deci avem și noi. Totuși, legat de acest război, cum crezi că se va termina? Cum e văzut acest război din Cehia, cum îl percepeți voi?
Jiří Našinec: Păi, cum îl percepem noi? Părerea generală este că trebuie să se intensifice ajutorul Ucrainei, mai ales din partea țărilor de vest, adică noi din centrul Europei am făcut ce am putut, dar nu prea mai putem.
Vocea Basarabiei: Dar Cehia știu că a dat niște ajutoare?
Jiří Našinec: Fabricăm muniție, dar de unde nu-i nici Dumnezeu nu ia, asta-i problema. În orice caz, după mine, ar trebui să se intensifice acest ajutor și să fie mai coordonat, adică pe planul european.
Vocea Basarabiei: Deci, e clar, cei din Vest au posibilități mai mari și ei ar trebui să ajute, în primul rând, dar și la ucraineni citisem că cele mai mari ajutoare, adică efortul cel mai mare îl depuneau țările baltice, Polonia, Cehia, țările acestea care au posibilități limitate în plan militar. Republica Moldova este în nemijlocita apropiere de acest război și chiar au fost niște rachete care au aterizat pe la noi, niște fragmente de rachete, care au căzut în nordul Republicii Moldova. Crezi că Rusia cumva are în vizor și Republica Moldova?
Jiří Našinec: Fără îndoială! Gosudariul niciodată n-a renunțat la planurile lui de a-și extinde teritoriul.
Vocea Basarabiei: Dar acest război din Ucraina în ce măsură afectează Cehia, care-i o țară puțin mai îndepărtată, doar prin faptul că sunt refugiați și trebuie să dea ajutoare?
Jiří Našinec: Da, desigur, ne afectează atât pe plan social, cât și pe plan material. S-au scumpit produsele foarte mult în ultima vreme, dar acesta-i pur și simplu tributul pe care trebuie să-l plătim.
Vocea Basarabiei: Guvernarea de la Chișinău a luat-o cumva foarte serios de la o vreme spre Europa, se integrează vertiginos și sunt în pregătire două evenimente importante, unul va fi pe 21 mai, la scurt timp după discuția noastră, se numește Adunarea Națională „Moldova Europeană”. Și pe 1 iunie la Chișinău va avea loc o reuniune foarte importantă, reuniunea Comunității Politice Europene, unde vor veni peste 40 de șefi de state și de guverne din diferite țări și va fi, probabil, și cineva din Republica Cehă.
Jiří Našinec: Va fi prim-ministrul Petr Fiala.
Vocea Basarabiei: Evenimente de asemenea anvergură în Republica Moldova nu au mai existat, 30 de ani de zile senzația a fost că Republica Moldova rămâne un soi de vasal al Rusiei, cumva rămâne în zona asta de influență și abia acum guvernarea dă semne că vrea cu adevărat să plece din brațele acestea uriașe, să zic așa, care face atâtea lucruri urâte și tragice în Ucraina. Crezi că Republica Moldova are șanse să scape din îmbrățișările Rusiei?
Jiří Našinec: În principiu, da, dar, după mine, ar trebui mai întâi să-și asigure independență energetică. Asta este. Fiindcă dacă e legată de Rusia în felul acesta, Rusia poate să vă șantajeze.
Vocea Basarabiei: Dar guvernanții au făcut chiar în această iarnă niște încercări, au cumpărat gaze naturale, e adevărat la un preț mai înalt din alte părți, ceea ce nu s-a făcut altă dată, dar acum avem un fel de relație ciudată cu Transnistria, adică această zonă necontrolată. Gazele care vin din Rusia se duc toate via Moldova înspre Transnistria, iar Transnistria, în schimb, ne dă energie electrică mai ieftină și mulți spun că asta-i o chestie bună, benefică, dar alții spun că cu un regim separatist nu ar trebui să avem asemenea relații și nu știu exact cum e. A fost pe 9 mai aici și o mare manifestație făcută de Partidul Socialiștilor din Republica Moldova, au ieșit cu steaguri, însemne sovietice, cu gheorghievskaia lentocika și nu-s atât de mulți ca în anii precedenți, dar oricum sunt proruși, vor să fie cu Rusia și tot ei, ăștia din PSRM și PCRM, au spus că vor boicota această adunare din 21 mai. Cum ți se par socialiștii și comuniștii? Voi mai aveți socialiști și comuniști în Cehia?
Jiří Našinec: Bineînțeles că avem, dar totuși își pierd puterea. La începutul anilor ‘90, adică după revoluție, aveau peste 11 la sută de voturi, erau prezenți în parlament, dar acum, după ultimele anchete nici nu ar intra în parlament, cam 3,5 la sută.
Vocea Basarabiei: Cifra aceasta după începerea război cumva se atestă?
Jiří Našinec: Da. Și e vorba mai ales despre nostalgici, tineretul nu prea are de gând să se angajeze în felul acesta.
Vocea Basarabiei: Există o dispută aici - în ce măsură, adică ar trebui sau nu ar trebui însemnele sovietice să fie interzise, pentru că cumva ele înseamnă o legătură cu trecutul acesta sovietic de care noi, de fapt, vrem să ne desprindem? În Cehia însemne sovietice mai există?
Jiří Našinec: Nu prea, dar dispar așa, cu încetul.
Vocea Basarabiei: Monumente nu mai există ale ostașilor sovietici? Știu că a fost o problemă la Praga.
Jiří Našinec: A fost când a fost demontată statuia mareșalului rus Ivan Konev.
Vocea Basarabiei: Rușii atunci au reacționat așa, nu știu cum, dar l-au scos până la urmă?
Jiří Našinec: L-au scos și l-au depozitat.
Vocea Basarabiei: Ai spus că ai fost în Moldova în câteva rânduri, observi vreo diferență între anul 2000 și anul acesta?
Jiří Našinec: Desigur, desigur se vede pe străzi, peste tot se vede o ameliorare.
Vocea Basarabiei: Ți se pare că trăim mai bine acum?
Jiří Našinec: Asta nu știu, nu-mi dau seama după două zile de stat la Chișinău.
Vocea Basarabiei: OK. Uite așa o știre a parvenit zilele acestea aici la noi. Deputații din Parlamentul Republicii Moldova care nu vorbesc limba română, avem asemenea deputați, ei vorbesc mai mult rusește, sunt îndemnați să se înscrie la programul de studiere a limbii române. În general, mie mi se pare ciudat că tu ești deputat într-un parlament și nu vorbești limba respectivă, asta e exact cum aș fi eu acum deputat în Parlamentul Cehiei și nu aș vorbi limba cehă, ceea ce mi se pare ciudat. Ai tu vreun sfat pentru acești deputați, cum ar putea ei să învețe mai ușor limba română? Ție ți-a reușit.
Jiří Našinec: În orice caz, ar trebui să se supună, fiindcă e bizar. Dacă te-ai născut aici și...
Vocea Basarabiei: Și, mai ales, dacă ești deputat...
Jiří Našinec: ...fiind deputat să nu cunoști limba de stat, limba oficială? Pur și simplu s-au dus vremurile când limba rusă era limba franca pentru o parte a Europei Centrale și pentru toată Europa de Răsărit.
Vocea Basarabiei: Așa o întrebare am. Noi vorbeam că Occidentul ar trebui să dea mai multe ajutoare Ucrainei. Crezi că acest ajutor totuși este suficient? Cehia am văzut că e una dintre țările care trimite multe ajutoare, echipamente ș.a.m.d.
Jiří Našinec: Da, cum am spus deja, suficient, dar, mă rog, ar trebui să fie mai coordonat, să se investească, fiindcă Ucraina duce lipsă de muniție, de exemplu. Deci, să se investească mai mult în acest domeniu.
Vocea Basarabiei: Dar am auzit așa o versiune, în acest an am călătorit în câteva țări europene și, de exemplu, câțiva francezi și italieni îmi spuneau despre o temere a lor: Dle, ziceau ei, dăm armament Ucrainei, dar s-ar putea noi să rămânem descoperiți, că dăm totul și rămânem noi fără arme. Vreau să te întreb iată ce - dinspre Moscova spre Chișinău vin mereu avertismente și amenințări de la o vreme. Ba că trebuie să vorbim limba moldovenească, a fost chiar și un speech al purtătoarei de cuvânt a Ministerului Afacerilor Externe al Federației Ruse, Maria Zaharova, poate ai auzit de ea...
Jiří Našinec: Sigur că da.
Vocea Basarabiei: Ea a avut o incursiune foarte lungă, a ajuns până la Școala Ardeleană și ne demonstra că noi nu vorbim limba română, ci limba moldovenească și era foarte mirată, se arăta stupefiată de faptul că moldovenii renunță la limba lor moldovenească în favoarea limbii române. Deci, rușii sunt nemulțumiți de faptul că Moldova se apropie de NATO și UE, ba că nu închidem piața pentru cerealele ucrainene și de asta sunt nemulțumiți, și aceste amenințări nu mai contenesc. Între timp, are loc acest război, cum ar trebui, în opinia ta, să procedeze Moldova? Și ce înseamnă, de fapt, aceste amenințări care vin mereu dinspre Moscova?
Jiří Našinec: Ce înseamnă? Că interesul este să se refacă imperiul, asta e. Vladimir Putin a declarat cândva că, după el, cea mai mare tragedie a secolului XX este destrămarea Uniunii Sovietice și el ar fi cel care s-o refacă.
Vocea Basarabiei: Impresia multora este că Rusia are această senzație că Moldova este teritoriul ei și de aceea nu-l lasă, tot ce a fost în Uniunea Sovietică este teritoriul ei, deci, ea vrea să-l revendice, să-l recupereze, dar atunci, ce șanse avem noi, ăștia din Republica Moldova, dacă Rusia are această convingere? Dacă Rusia are această convingere că e teritoriul ei, ea niciodată nu va renunța la el. Și atunci ne întrebăm - în ce măsură avem șanse să scăpăm?
Jiří Našinec: Depinde și de rezultatul conflictului dintre Rusia și Ucraina. Dacă învinge Ucraina, e clar.
Vocea Basarabiei: Vin peste noi aici...
Jiří Našinec: Nu, dacă Ucraina o să iasă victorioasă, ați scăpat.
Vocea Basarabiei: Deci, practic e singura noastră șansă Ucraina, pentru că dacă Ucraina pierde, nu știu cine ar putea să ne mai ajute nouă?
Jiří Našinec: Da, dacă Ucraina pierde, e clar că pofta vine mâncând.
Vocea Basarabiei: Și după Moldova ar mai putea să urmeze și alte state?
Jiří Našinec: Sigur, țările baltice.
Vocea Basarabiei: Țările baltice, chiar dacă sunt în NATO?
Jiří Našinec: Da.
Vocea Basarabiei: Vreau să te mai întreb iată ce - ai venit aici, pentru că ai primit o distincție la Președinția Republicii Moldova. Poți să-mi divulgi despre ce distincție este vorba?
Jiří Našinec: E vorba de Ordinul de Onoare pentru activitatea mea de traducător de cărți.
Vocea Basarabiei: Și în afară de acesta mai ai niște premii importante în Cehia, Premiul Național și...
Jiří Našinec: Da, Premiul de Stat pentru traduceri, Premiul „Josef Jungmann” pentru traduceri și Premiul „Magnesia Litera”, adică, de fapt, toate premiile care se acordă traducătorilor în Cehia. (...)
