VOCEA CARE NE UNEȘTE.

Ooops ! You forgot to enter a stream url ! Please check Radio Player configuration

LIVE

VIDEO/ Igor Furtună: Moldova a făcut pași înainte dar încă nu este ceea ce găsim peste hotare – sistem social dezvoltat, sistem sanitar asigurat, salariu decent

Vocea Basarabiei: Astăzi vom vorbi despre cei rămași și cei plecați, despre cei care au fost în străinătate, dar au revenit acasă, despre cât de ușor e să inițiezi o afacere, dar și cât de ușor este ca această afacere să devină una prosperă, despre prezentul și viitorul Republicii Moldova, discutăm astăzi cu dl Igor Furtună. Mulțumim mult că ați găsit timp să ajungeți la Vocea Basarabiei!

Igor Furtună: Mulțumesc pentru invitație!

Vocea Basarabiei: Igor Furtună este unul din acel milion de cetățeni din Republica Moldova care a ales străinătatea, dar a revenit acasă după mulți ani de ședere peste hotare, în Italia 14 ani, dacă nu greșesc, acesta a fost termenul de aflare în acea țară.

Igor Furtună: Corect.

Vocea Basarabiei: Întoarcerea acasă înseamnă pentru Igor Furtună inițierea unei afaceri, pentru că s-a inspirat, tot așa cum zicea dumnealui, de la italieni, pentru că a reușit alături de cei care produceau dulciuri, patiserie, biscuiți acolo în Italia, și iată ceea ce a văzut acolo, dar și ceea ce a reușit să îmbunătățească a prins rădăcini în Republica Moldova. Să vorbim mai întâi despre străinătate. De ce totuși atât de mulți moldoveni și-au găsit bucata de pâine acolo peste hotare, atât de greu a fost în Republica Moldova în acele timpuri când ați ales să plecați peste hotare?

Igor Furtună: Timpurile erau destul de grele. Eu am plecat în anul 2000, când oferte de muncă erau foarte puține în Republica Moldova, eram tânăr căsătorit și sigur că nu m-am gândit foarte mult și am găsit o metodă pentru a-mi îmbunătăți starea economică, nu m-am dus pentru că voiam să plec, m-am dus pentru că chiar era greu și nu știam cum să încheg o zi cu alta.

Vocea Basarabiei: Dar de specialitate sunteți?

Igor Furtună: Ofițer în armată, dar eram eliberat din armată.

Vocea Basarabiei: Și carieră militară ați făcut totuși?

Igor Furtună: Da, după studii, am lucrat doi ani în armată.

Vocea Basarabiei: Și 2000 a fost anul decisiv, atunci când Igor Furtună și-a făcut valiza și a spus: „precum au plecat alții, plec și eu, pentru că aș putea să-mi asigur familia”?

Igor Furtună: Aceasta era o alternativă.

Acum sigur că timpurile sunt diferite, țara noastră oferă foarte multe, câmpul muncii este foarte dezvoltat, situația reală este acum că nu prea sunt muncitori pentru a suplini toate locurile vacante, dar atunci era invers.

Vocea Basarabiei: O să ajungem și la aceste probleme. Istoriile de atunci pe care le-au povestit foarte mulți din cetățenii Republicii Moldova cum au ajuns în Grecia, în Italia, în alte țări uneori erau cutremurătoare, pentru că această perioadă era înainte ca Republica Moldova să obțină regimul liberalizat de vize și ca să obții atunci o viză trebuia fie că plătești mult și foarte mult ca după asta să mergi cel puțin un an de zile să reușești să aduni bani ca să-i întorci, pentru că ai plătit pentru acea viză.

Igor Furtună: Da, oamenii se împrumutau și se împrumutau la procente, dar nu întotdeauna persoanele care se porneau ajungeau, fiindcă metodele de a ajunge în spațiul european erau foarte grele, riscante.

Vocea Basarabiei: Unii ziceau că au mers prin munți…

Igor Furtună: Sunt foarte-foarte multe istorii care te cutremură, au fost o dramă națională cred că toate plecările acestea, pentru că multe persoane au rămas cu dureri, despărțiți de propriii copii. Totuși, țara noastră a avut mult de pierdut.

Vocea Basarabiei: Dar vă amintiți cum ați ajuns – ușor, repede?

Igor Furtună: Eu n-am ajuns foarte greu, am avut norocul din prima încercare să ajung, atunci era un colectiv de dansatori la care s-au mai alipit și alți oameni care aveau scopul de a pleca la muncă peste hotare și în modul acesta noi am ajuns și am rămas acolo.

Vocea Basarabiei: De ce ați ales Italia?

Igor Furtună: Pentru că asta era o cale mai ușoară. Adică erau mai mulți cetățeni de-ai noștri acolo și, totodată, cumva propunerile pentru a ieși din Republica Moldova la acel moment erau pentru Italia, mai înainte fuseseră pentru Portugalia, Grecia…

Vocea Basarabiei: Vă mai amintiți cât ați plătit pentru viză?

Igor Furtună: În jur de 1.500 de euro, sigur că îmi amintesc. De fapt, atunci încă nu erau euro, ci dolari.

Vocea Basarabiei: Și ați mers acolo, ați găsit un loc de muncă imediat?

Igor Furtună: Nu, cu siguranță, nu. În prima perioadă am ajuns la Roma, acolo situația era diferită față de ceea ce se auzea în Republica Moldova, trebuia să ai mare noroc ca să găsești un loc de muncă, erau niște magazine de materiale de construcție, pentru că ceea ce atunci se propunea sau unde puteam noi găsi mai ușor un loc de lucru era în construcții și în preajma acelor magazine de materiale de construcție se adunau foarte mulți emigranți. Erau zone unde stăteau emigranții din România, în altă parte stăteam noi, în altă parte stăteau ucrainenii, polonezii iarăși în altă parte. Și iată așa când ieșea o mașină încărcată cu materiale de construcție cumva ei se opreau că aveau nevoie de muncitori pe o zi, pe două sau chiar se nimerea vreo firmă care avea nevoie de muncitori pe mai mult timp. Astfel, am avut odată șansa să obțin un loc de lucru acolo.

Vocea Basarabiei: Patroni cine erau?

Igor Furtună: Erau italieni.

Vocea Basarabiei: Și era obligatoriu să cunoști italiana?

Igor Furtună: Dacă cunoșteai limba erai mai avantajat, sigur că îți puteai spune nelămuririle, puteai cere o explicație să înțelegi mai bine cum să faci și cumva deprindeai mai ușor meseria.

Vocea Basarabiei: Integrarea era mai ușoară și atunci când te integrezi ușor într-o societate, atunci știi într-un fel să-ți aperi și drepturile?

Igor Furtună: Ei, atunci unica dorință era să rămânem ca să putem face un ban, pentru că acesta era scopul nostru.

Vocea Basarabiei: Și le era milă italienilor de moldovenii care ajungeau în țara lor?

Igor Furtună: Bine, noi atunci nici nu încercam să înțelegem dacă este sentimentul acesta de milă la italieni sau nu, dar în următoarea perioadă, când am început să înțelegem viața de acolo, să privim filme, să cunoaștem mai bine limba am avut noroc de persoane foarte bune cu care și acum ținem legătura, ne telefonăm, ne felicităm la sărbători, le port tot respectul.

Vocea Basarabiei: Ați stabilit o relație frumoasă, umană.

Igor Furtună: Da, eu am avut norocul de persoane foarte cumsecade.

Vocea Basarabiei: Și în construcție cât v-ați reținut?

Igor Furtună: A fost o perioadă de vreo două luni, nu mai mult, pentru că am lucrat și într-un restaurant, într-o patiserie și la un moment dat am decis să plec la nord, pentru că iarăși, din ceea ce auzeam, era o altă situație și munca era mai bine plătită acolo, și industria era mai dezvoltată, mai multe locuri de muncă, alte specialități, alte tipuri de muncă puteai să faci.

Vocea Basarabiei: Deci, ați obținut un job în restaurant, da?

Igor Furtună: Da, am lucrat într-un restaurant o perioadă.

Vocea Basarabiei: Și după asta – la o patiserie?

Igor Furtună: Am lucrat la o patiserie, da.

Vocea Basarabiei: Cei mai mulți ani i-ați petrecut în restaurant și patiserie?

Igor Furtună: Nu, cei mai mulți ani i-am petrecut în alt domeniu, am lucrat o bună perioadă de timp asamblor de mobilă la o întreprindere care făcea structuri din lemn, cum ar fi o instalație care să protejeze de soare o terasă, un balcon sau o mașină, de exemplu.

Vocea Basarabiei: Deci, v-ați reprofilat de câte ori a fost nevoie? Dar după câți ani ați adus și soția în Italia?

Igor Furtună: După un an, eram încă foarte tineri, proaspăt căsătoriți.

Vocea Basarabiei: Soția a rămas acasă?

Igor Furtună: Da, a rămas pentru că era însărcinată și pentru că își făcea studiile la Universitatea de Medicină. Eu am plecat, după asta am hotărât cumva să ne reunim. Nu puteam să vin eu acasă înainte să-mi îndeplinesc scopul, pentru că timp de un an chiar n-am reușit să fac nimic și atunci am hotărât să vină soțiala mine. Ea și-a luat concediu academic și a venit în Italia pentru doi ani, am stat împreună doi ani, odată ce ne-am adus actele în regulă, permisul de ședere în Italia, ne-am întors acasă. Între timp, cumpărasem un apartament pe care l-am amenajat și după asta eu am plecat din nou în Italia. Prima întoarcere a fost cu scopul de a rămâne, dar iarăși asta a fost în 2003, situația în câmpul muncii în Moldova nu era cea mai bună, totodată, eu cumva aveam deja niște cunoștințe, i-am sunat pe vechii angajatori și ei mă așteptau cu brațele deschise.

Vocea Basarabiei: Ei cunoșteau posibilitățile pe care le are Igor Furtună și oricând înțeleg că erați așteptat, era ușa deschisă?

Igor Furtună: Da, nu a fost nimic complicat.

Vocea Basarabiei: Dar, în general, se câștigă ușor pâinea peste hotare?

Igor Furtună: Nu se câștigă ușor, dar se poate câștiga. Și ceea ce se câștigă, cred că e ca și peste tot, trebuie să ai o atitudine serioasă față de muncă pe care o faci, să fii responsabil, să înveți cât mai mult și atunci ușile se deschid, și salariile se măresc. Asta cred că funcționează peste tot.

Vocea Basarabiei: Dar, în general, când era mai ușor să ia Igor Furtună decizia, atunci când trebuia din Italia să revină în Republica Moldova sau atunci când din Republica Moldova trebuia să plece în Italia?

Igor Furtună: Plecarea din Moldova în Italia a fost o decizie bazată mai mult pe emoții, pe despărțirea pe care trebuia să o fac cu toți, dar, în primul rând, cu soția. Când am venit sau în momentul când trebuia să iau decizia pentru a mă întoarce în Moldova, am luat în calcul mai multe elemente, deja eram 4 membri ai familiei, nu 2, trebuia să ne gândim…

Vocea Basarabiei: Tata, mama și două fete?

Igor Furtună: Da, și trebuia cumva să ținem cont de tot.

Dar iarăși Moldova a făcut pași înainte, comparând cu situația care era în 2000, dar totuși nu era și nici până acum nu este ceea ce găsim peste hotare – sistem social dezvoltat, sistem sanitar asigurat, salariu pe care îl primești și te descurci, pe când aici trebuie să inventezi cum să faci ca să ai și mâine un salariu decent.

Deci, iarăși e un punct de care cumva trebuie să ții cont.

Vocea Basarabiei: Povestea familiei Furtună este interesantă, pentru că și soția, Ludmila Furtună, a participat aici, la Vocea Basarabiei la una din edițiile „Punctelor de reflecție” și am aflat și despre felul cum a reușit ea să se afirme aici, acasă, dar și acolo, în Italia, pentru că a avut ani buni de activitate în domeniul medicinei.

Igor Furtună: Da, așa este.

Vocea Basarabiei: În Parma v-ați stabilit, așa e?

Igor Furtună: Da, în Parma. Am avut, iarăși, norocul sau Dumnezeu cumva ne ajută și ne îndrumă. Ludmila a făcut doi ani de studii acolo pentru a i se recunoaște diploma moldovenească, a făcut școală de specializare în domeniul anesteziei și a avut șansa să lucreze într-un colectiv, într-o structură medicală destul de bună, a acumulat multă experiență, se simțea bine. Dar iarăși, când era vorba de luat decizia pentru a ne întoarce am pus în calcul și elementele acestea, pentru că ea era deja o persoană stimată, o persoană care ridica un salariu bun, iar angajatorii ei contau pe capacitățile ei. Deci nu a fost ușor, dar dorința de a ne întoarce era foarte mare și până la urmă ne-am decis. Pe atunci, eu încă aveam părinții în viață și simțeam că ei au să aibă nevoie de ajutorul nostru și toate elementele puse împreună au făcut ca noi să luăm o decizie, și anume de a ne întoarce.

Eu cred că sunt multe persoane care vor să se întoarcă în Republica Moldova și, mai devreme sau mai târziu, se vor întoarce.

Autor

  • Ursu Valentina

    Moderatoarea emisiunii „Puncte de Reflecție”, dar și autoarea emisiunii „La firul ierbii”. A activat la Radio Europa Liberă din 2004 până în 2022. Anterior a muncit 17 ani la Radio Moldova. I s-a conferit Ordinul Republicii în 2009. Deținătoare a Medaliei „Om Emerit" din 1994. A scris în 1993 cartea „Râul de sânge", în care a inclus reportajele pe care le-a realizat în timpul conflictului armat de la Nistru (1992). Se regăsește printre cele 99 de femei ale Moldovei 2013. Omul Anului (2014) și (2021). Iar în 2014, președintele României i-a acordat Ordinul Național „Pentru Merit” - în grad de Comandor. A fost desemnată de cinci ori câștigătoarea Topului Jurnaliștii Anului.

Articole similare

spot_img
spot_img

cele mai populare

Preluarea textelor de pe pagina www.voceabasarabiei.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.voceabasarabiei.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite și cele electronice vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia Vocea Basarabiei.