Vocea Basarabiei: Suntem în ultima zi a anului 2022, continuăm să facem totalurile – cum a fost acest an pentru Republica Moldova, pentru cetățenii acestui stat, pentru regiunea unde e situată și Republica Moldova. Vom vorbi și despre acțiunile de binefacere, pentru că în toiul sărbătorilor, totuși, mulți întind o mână de ajutor pentru cei care sunt în dificultate și, în condiții uneori greu de descris, au ajuns să aibă puțin pe masă, puțină pâine și mai puțin la pâine. Astăzi îl avem invitat pe dl Igor Belei, membru al Consiliului director la Banca de Alimente Moldova, director executiv la Misiunea Socială „Diaconia”. Dle Belei, bine ați venit la Vocea Basarabiei, vocea care ne unește!
Igor Belei: Bine v-am găsit!
Vocea Basarabiei: Anul acesta, moldovenii vor arunca la gunoi produse alimentare în valoare de 15,3 miliarde de lei. Iată această informație este pe larg răspândită în aceste zile, calculele le-a făcut un economist, un fost deputat. Ce înseamnă să fie aruncate la gunoi produse alimentare în valoare de peste 15 miliarde de lei?
Igor Belei: Este, de fapt, o estimare extrapolată pe baza calculelor internaționale, nu este o cercetare veridică, și asta o spune și dl Ioniță, pentru că el este unul din ambasadorii acestei campanii pe care o desfășoară Banca de Alimente pentru un demers pe care îl invităm să-l facă fiecare cu frigiderul nostru. La nivel global, o treime din produsele alimentare ajung să fie aruncate la gunoi, gândiți-vă că o treime din oamenii care muncesc pe câmp muncesc degeaba, o treime din camioanele care duc produsele alimentare le-ar duce direct la gunoi, pentru că foarte mult aruncăm, inclusiv din frigiderele noastre, iar această campanie țintește tocmai frigiderul nostru.
Vocea Basarabiei: Dar aceasta ar însemna că cetățeanul nu e suficient de conștient că nu trebuie să cumpere mult, exagerat, pentru că asta este și o risipă a bugetului familiei sau lucrurile acestea, sau alimentele acestea se cumpără de cei bogați și lor mai puțin le pasă că cineva poate nu are nimic pe masă?
Igor Belei: Aruncatul produsului sau al mâncării este, într-adevăr, un privilegiu, să zic eu, cu cât țările sunt mai bogate, mai îndestulate – cu atât fenomenul este mai mare. Dar și cei care au puțin din cauza lipsei de abilități, de forme de organizare ajung să mănânce mai multă pâine, de exemplu, să arunce produse alimentare tocmai pentru că nu chibzuiesc bine, inclusiv aceste resurse puține pe care le au. Aceste estimări ne arată că ar ajunge la toată lumea aceste produse alimentare sau, bunăoară, cu acești bani am putea plăti facturile și să nu mai avem nevoie de asistența cuiva. Sigur, aceste lucruri sunt de la caz la caz și cei care au mai mult probabil fac cumpărături exagerat și aruncă mai mult, mai punem și obișnuința moldovenilor ca toate sărbătorile să fie concentrate pe mâncare ca și obiectiv final, nu este o modalitate prin care înțelegem să ne întâlnim, să stăm nu neapărat cu mese încărcate cu mâncare care după asta ajunge să miroase urât în coșul de gunoi.
Vocea Basarabiei: Și atunci să ne explicați, iată, de ce ați decis că trebuie să existe această Bancă de Alimente în Republica Moldova și cine și cum reacționează atunci când aude de această Bancă de Alimente?
Igor Belei: Banca de Alimente prin denumirea ei este un proiect care este cumva cunoscut și intuitiv, și este ultima bancă care a fost constituită în Europa și timp de un an rapid a fost acceptată ca parte a Băncilor de Alimente din Europa, a Federației Europene. Este, de fapt, un proiect născut acum 40 de ani în Statele Unite și Republica Moldova vine să identifice în lanțul de producere, distribuție și lanțul final excedentele de produse alimentare și încearcă să le păstreze în consumul uman. Deci, vrea să rămână produsul pentru ce a fost conceput – să hrănească, pentru că există aceste excedente din varii motive: pentru că a fost supra-producere, pentru că nu sunt calibrate sau nu sunt suficient de arătoase, pentru că sunt incoerențe în calculele logistice, pentru că ajung să nu fie calculate bine în rețelele de supermarketuri și să ajungă la perioada de scadență și ajung, firesc, la gunoi, și jumătate din ce se aruncă – se aruncă din frigiderele noastre. Aici avem de lucru și pentru că nu o să intrăm în frigiderul nimănui, dar mi-ar plăcea ca să aruncăm mai puțin și să mâncăm mult mai bine.
Vocea Basarabiei: Și dvs. acum aveți, să zic așa, un parteneriat cu rețelele de magazine și atunci când rămân câteva zile până la expirarea termenului pentru mai multe produse, totuși nu le lăsați ca ele să fie aruncate la gunoi, dar le oferiți celor care au nevoie?
Igor Belei: Banca de Alimente este cea care preia produsele din zona de excedență, inclusiv din zona supermarketurilor, și în perioada valabilității lor ajunge să le distribuie în serviciile sociale. Banca de Alimente nu lucrează cu oamenii, banca lucrează cu serviciile sociale. Deci, noi le ducem la cantine sociale, la structuri rezidențiale pentru bătrâni, pentru copii, varii categorii sociale și așa produsele noastre ajung să îmbunătățească calitatea serviciilor. De ce nu lucrăm cu indivizii? Pentru că aceste produse sunt gestionate la limita scadenței și atunci ne trebuie o rețea profesionistă să fim siguri că aceste produse ajung să hrănească, nu să fie în detrimentul sănătății oamenilor care le mănâncă, și ele trebuie procesate într-un anumit fel ca să nu dăuneze. Deci, vrem ca aceste produse să hrănească. Noi, de fapt, mergem printr-un sistem de acreditare a serviciilor sociale să fim siguri că există oameni care mănâncă aceste produse, că există niște sisteme logistice, că există capacitatea de stocare, care este capacitatea de stocare, pentru că noi preluăm cantități mari de produse alimentare. Gândiți-vă că dintr-o eroare de calcul un producător – caz real – a greșit cu 90 de tone de plăcintă înghețată, niciun serviciu social nu poate să preia 90 de tone de plăcintă înghețată. Banca de Alimente a luat întreaga cantitate, a păstrat lanțul frigorific și a distribuit către toate penitenciarele, la toate serviciile sociale din țară a ajuns plăcintă înghețară, care putea să ajungă pur și simplu la gunoi. Deci, Banca de Alimente nu înlocuiește serviciile sociale, dar vine în asistența acestui lanț de bunătate și vine ca plusvaloare pentru această bunăstare socială comună.
Vocea Basarabiei: Deci, tocmai ați spus că nu doar supermarketurile sunt cele care oferă aceste produse.
Igor Belei: Nu. Avem acum un parteneriat cu aproape 30 de agenți economici. Aici vorbim și de procesatori, vorbim de cei care stochează, vorbim de importatori și, sigur, rețelele de supermarketuri, care, de fapt, cel mai bine calculează lucrurile. Noi am ajuns să recuperăm 68 de tone de produse alimentare, vorbim nu doar de produse vegetale, vorbim de produse premium, vorbim de iaurturi, pentru că Banca de Alimente are capacitatea să poată gestiona și în regim termic produsul, adică să fie păstrat tot lanțul termic. Banca de Alimente este cea care a lucrat împreună cu „Diaconia” pentru a face lobby pentru legea antirisipă. Iată că la scurt timp printr-un proces legislativ avem o lege antirisipă și una care e mai bună decât în România, pot să zic.
Vocea Basarabiei: De ce e mai bună?
Igor Belei: Pentru că este un cadru la care s-a lucrat mult mai bine, s-a lucrat un cadru pe lege, pentru că există mai multe sisteme la nivel european de legi, unele punitive, altele care încurajează, noi am lucrat pe sistemul legislativ care încurajează și, din punctul nostru de vedere, este un cadru normativ mult mai ofertant pentru agenții economici. Urmează până la intrarea legii în vigoare la sfârșitul lunii mai să fie elaborat cadrul normativ conex și aici avem de lucru cu autoritățile sanitar-veterinare, dar credem că va fi o lege care va funcționa foarte bine.
Vocea Basarabiei: Legile trebuie respectate, legile ar putea să-i pedepsească pe cei care nu respectă această lege?
Igor Belei: Legea invită, oferă un cadru prin care recuperarea este recunoscută ca proces tehnologic și atunci agenții economici, pentru că în momentul acesta e mult mai avantajos să arunci ca și agent economic decât să donezi, pentru că ai pierdere de taxă, nu este recunoscut ca proces tehnologic și atunci o să vedeți, nu dau nume, dar pe parcursul timpului au fost atâtea scandaluri, încât în spatele magazinului erau tomberoane cu pâine și oamenii pur și simplu alegeau de acolo. Și-i mare păcat, dar îi înțeleg, pentru că businessul trebuie să facă bani și atunci ei gândesc din perspectiva taxelor.
Vocea Basarabiei: Și atunci, ei trec la pierderi ceea ce oferă pentru această Bancă de Alimente?
Igor Belei: Acum, unii agenți economici sau aleg să treacă la un cost minim pe factură, pentru că oricum există o facturare în toată povestea asta, deci e un proces birocratic în spatele sistemului, sau o fac la prețurile pe care le gestionează, dar o fac ca și donații. Și atunci, de fapt, este o pierdere economică pentru acești agenți economici care înțeleg că e un demers comun, în varii formule, dar legea cred că va crea un cadru permisiv, nu este punitivă și este foarte bine, pentru că dacă toate supermarketurile ar scoate în stradă tot ce e surplus – cine o să preia? Cine are capacitatea asta în Moldova acum să preia toată cantitatea? E important să construim și un spațiu, un cadru logistic pentru recuperarea în siguranță a acestor produse alimentare.
Vocea Basarabiei: Care sunt categoriile de cetățeni în ajutorarea cărora veniți dvs., cei de la Banca de Alimente, de la Misiunea Socială „Diaconia”?
Igor Belei: „Diaconia” e preocupată de oameni, Banca de Alimente – de produsele alimentare. Deci, sunt două organizații…
Vocea Basarabiei: Dar produsele alimentare ajung la oameni?
Igor Belei: Banca de Alimente nu poate gestiona, din filosofia și angajamentul pe care îl avem cu Federația Europeană a Băncilor de Alimente nu are o relație directă cu beneficiarul, de asta este echidistantă ca și abordare cu toți furnizorii de servicii sociale, important e să respecte niște proceduri legale și să demonstreze transparență în proces. De asta responsabilitatea pentru cine și cum hrănește o poartă actorii sociali. Vă spuneam anterior, cantinele de ajutor social, structurile rezidențiale atât pentru bătrâni, cât și pentru copii, cei care au în gestiune varii programe și noi venim doar cu un suport suplimentar pentru a putea îmbunătăți calitatea acestui serviciu. Iar „Diaconia” are, dacă un an de zile în urmă vorbeam de câteva sute de beneficiari zilnic asistați, acum vorbim de câteva mii de beneficiari zilnic asistați.
Vocea Basarabiei: Din întreaga Republică Moldova?
Igor Belei: Din întreaga Republică Moldova, pentru că aici a venit presiunea crizei refugiaților la pachet cu înrăutățirea situației sociale a celor pe care-i ajutăm. Noi vorbim de peste 90 de localități în care am operat pe parcursul anului acesta, nemaivorbind de intervențiile unice pe care le-am făcut în criza refugiaților, gândiți-vă că am ajuns cu pachete, probabil suntem una din cele mai mari organizații care am ajuns în tandem, Banca de Alimente cu „Diaconia”, ca și sistem logistic să putem distribui peste 300 de tone de produse alimentare sub formă de pachete în varii sate, asta înseamnă că nu am eliberat din depozit, asta înseamnă că am ajuns practic în toate satele din Republica Moldova. A fost un efort pentru care le mulțumesc colegilor mei, pentru că vară/iarnă, pe frig, au fost în toate satele, n-am avut concediu, n-am avut sâmbătă/duminică, am crescut la această capacitate datorită unei mobilizări exemplare atât a colegilor angajați, voluntarilor, cât și a oamenilor din teren: preoți, comunități locale, asistenți sociali, toți au fost la un loc.
Vocea Basarabiei: Sunt cunoscute campaniile pe care le desfășoară Misiunea Socială „Diaconia” și ceea ce surprinde plăcut e că chiar oamenii oferă din ceea ce pot să ofere și altora atunci când merg la magazin. De exemplu, un cumpărător poate să mai ia de pe tejghea 2–3 pachete de făină, 3-4 sticle cu ulei, oricare altă marfă…
Igor Belei: Asta este doar partea văzută a campaniilor.
Vocea Basarabiei: Dar ce nu e văzut?
Igor Belei: Pentru că în spate ne bucurăm, dincolo de demersul personal, este o schimbare de atitudine pentru cei care donează, pentru că, de fapt, acum campania „Masa bucuriei”, despre care spuneați dvs., este la a 14-a ediție, unii tineri îmi spun: „Toată viața am avut campania „Masa bucuriei”. Sigur, de 14 ani deja e toată viața conștientă. Și acești tineri au ajuns să fie participanți, din donatori să devină voluntari, participanți în ziua colectei, până la oameni care sunt deja angajați în companie, sunt partenerii noștri, pentru că practic toată viața lor sunt parteneri ai acestui demers de bunătate. Pentru noi schimbare e când acești oameni care participă într-o campanie revin, își permanentizează comportamentele. De fiecare dată spun lucrul acesta, pentru că aceste campanii vin să trezească, ca și alte demersuri, să ofere o oarecare cadență în faptele noastre, iar ulterior să le putem împroprietări.
Vocea Basarabiei: Iată, iarăși, ceea ce surprinde e că foarte mulți tineri pot fi văzuți, ei practică voluntariatul, pentru Republica Moldova ani la rând tot se spunea că voluntariatul este ceva străin, pentru că în țările vestice, acolo e adevăratul voluntariat. Astăzi se schimbă situația și se schimbă vizibil în bine.
Igor Belei: Asta ne arată că orișice demers este foarte anevoios la început, vorbim de această conștientizare a risipei. Noi vorbeam ani în urmă despre miile de pungi pe care le cumpăram pur și simplu, că doar aveam bani să cumpărăm o pungă, și acum comportamentul nostru s-a schimbat, acest demers pe care l-a avut cineva să ne spună: „Punga este dăunătoare, este foarte bine să ai o torbă cu care vii de acasă”, toată lumea vine cu torba de acasă. Deci, trebuie să insistăm în a împroprietări comportamentele, a le încetățeni. Voluntariatul la început era ceva nou, 20 de ani în urmă se spunea: „E o invenție occidentală, noi n-avem timp, noi nu suntem pentru asta, viața noastră e grea și nu avem cum să ne dăruim”. Există acest demers pe care l-am făcut noi împreună cu mulți-mulți actori, acum este parte din procesul de învățământ, din abordare, dacă mergi la angajare, nu ai experiență profesională, dar știi că ai făcut voluntariat – să știi că pentru acel om pe care îl vezi prima dată va conta că ai avut o atitudine la începutul vieții.
Vocea Basarabiei: Și, apropo, în ultimul timp la CV asta aduce vizibilitate bună?
Igor Belei: Cu siguranță! În momentul în care vezi un tânăr fără experiență, că n-are de unde să aibă experiență din viața lui, dar vezi în activitatea lui că a fost voluntar în diverse zone, a stat anumit timp acolo, vezi atitudine și asta e important.
Vocea Basarabiei: Dar cu excepția alimentelor mai oferiți și alte ajutoare, aveți și alte preocupări?
Igor Belei: Sunt multe-multe programe ale noastre, am numărat la un moment dat că în vară aveam în desfășurare în paralel 47 de proiecte.
Vocea Basarabiei: 47 de proiecte se implementează?
Igor Belei: Da, în paralel diverse procese care se întâmplau.
Vocea Basarabiei: Și dacă ar fi să le clasificați, așa, să ne spuneți sau să ne potoliți din curiozitate, totuși?
Igor Belei: Erau demersuri. Din păcate, astăzi în Republica Moldova și în programele noastre am degradat în răspunsul nostru, pentru că nevoia noastră, dacă acum un an-doi gândeam procese mult mai elevate, din cauza pauperizării accentuate iarăși ne-am întors la programe în a hrăni și a îmbrăca, pentru că există o presiune extrem de mare în zona aceasta. Deci, oamenii, pe fonul crizei refugiaților, când multe din resurse sau dus, firesc, spre ajutorul nemijlocit al acestor oameni nenorociți, fugiți din calea războiului, din cauza presiunilor de inflație serviciile sociale pot să ofere mai puțin, aceeași mâncare în stradă costă mai mult și atunci ar trebui să facem eforturi mai mari. De asta am avut multe programe care vizau a îmbrăca și a hrăni, după care vin programe în care încercăm să dăm răspunsuri pe procesele educaționale, vorbim de lucru cu autoritățile, activități cu școlile, procese de implicare, de mobilizare a comunității, sunt programe care vin să implice deja în răspunsuri mult mai elevate pentru asistarea diferitelor categorii de oameni în programe rezidențiale cum sunt „În brațele mamei”, care are foarte multe componente, programul pentru fetele orfane „Spre independență” și am creat o rețea de structuri care dă răspunsuri în comunitar pentru copiii care au venit din zone refugiate, în sensul că am creat infrastructură școlară, unii copii pot să vină să aibă lecțiile online, vin ca la școală, sunt aduși cu autobuzul dimineața, merg la școală, părinții îs mulțumiți, pentru că ei respectă un regim, fiindcă și regimul online trebuie cumva gestionat.
