Bună ziua, dragi prieteni ai Vocii Basarabiei! Sunt Iulian Ciocan și vă invit din nou la „Radiografia Săptămânii”. Azi încerc să disec actualitatea, ultimele știri împreună cu Elena Frunze-Hatman, actriță, directoarea Teatrului „Alexei Mateevici”.
Vocea Basarabiei: Elena, bine ai venit la noi!
Elena Frunze-Hatman: Bine v-am regăsit!
Vocea Basarabiei: Vreau să începem incursiunea noastră în actualitate cu o temă pe care chiar n-avem cum să o evităm – criza energetică. Și o să încep cu niște constatări și declarații pe care ar trebui să le aduc aici. Vadim Krasnoselski, liderul transnistrean, a spus că de luni, 24 octombrie, Transnistria nu ne mai livrează energia electrică de care avem nevoie, în loc de 70 la sută ne dau doar 27 la sută. Andrei Spînu, vicepremierul și ministrul infrastructurii, pe de altă parte, a spus că contractele comerciale semnate de Energocom nu vor acoperi tot consumul între orele 7.00 și 23.00. Au existat mai multe îndemnuri ale guvernanților. Maia Sandu, Natalia Gavrilița, Andrei Spînu – toți ne roagă să economisim. Maia Sandu, președinta, a spus că de fiecare dintre noi depinde felul în care vom trece prin această iarnă. Iată, Andrei Spînu, revin la el, a zic că între aceste ore, între 7.00 și 23.00, în zilele următoare trebuie să facem tot posibilul să economisim cât mai mult, fiecare dintre noi poate să ajute, dacă vom acționa solidar și responsabil nu va fi nevoie să deconectăm pe nimeni. Prima mea întrebare pentru tine este: tu, Elena Frunze-Hatman, cum ajuți guvernarea?
Elena Frunze-Hatman: Da, e bine că sună așa întrebarea – tu, Elena Frunze-Hatman –, pentru că nu sunt nici analist politic, nici analist economic. Voi lua și astăzi intervenția și prezența mea aici ca cetățean cu atitudine civică al acestui stat și, totodată, iată că îl iau și de această dată ca un rol, ca fiind în scenă în rol de analist politic sau economic sau, bine, un cetățean cu atitudine civică. Firește că suntem într-un context deosebit, unul în care Republica Moldova se află în situația cea mai gravă la nivel de resurse energetice și noi toți suntem în situația în care în astfel de crize delicate este nevoie de chemare la solidaritate, solidarizare și nicidecum la dezbinare, indiferent de culoarea politică, de contexte, indiferent de ce limbă vorbim sau ce identitate avem, este nevoie de mobilizare. Facem și noi asta acasă, am deconectat ce am reușit să deconectăm – și cainic, și boiler, așa, să mai schimbăm becurile…
Vocea Basarabiei: Deci, boilerul funcționează cu intermitențe, așa să înțeleg?
Elena Frunze-Hatman: Exact, da-da! Sau l-am dat la un regim mai apă de vară, pentru că, da, cam asta este situația. Însă sunt sigură că doar astea nu schimbă întreg tabloul, nu ajută întreg sistemul să funcționeze mai bine, pentru că totuși este nevoie, și sunt sigură că guvernul gândește un set de acțiuni, așa încât în instituțiile publice, în instituțiile mari și la agenții economici să fie această monitorizare și reducere a energiei electrice, ca să fie utilă, să fie funcțională această propunere de a reduce sau de a consuma.
Vocea Basarabiei: Dar, uite, vreau totuși să-mi spui despre asta. Andrei Spînu vorbește despre solidaritate și despre responsabilitate, dar, sincer să fiu, în ce măsură putem noi acum să fim solidari și responsabili în acest moment destul de complicat, dacă ținem cont că am avut o perioadă foarte complicată de 30 de ani în care, eu, cel puțin, nu prea am văzut solidaritatea asta să funcționeze atunci când aveam momente complicate? Adică s-ar putea noi cu tine să renunțăm la un bec sau să deconectăm acolo nu știu ce aparat, dar altcineva nici să nu țină cont de lucrul acesta?
Elena Frunze-Hatman: Păi, iată, cu siguranță, asta vorbește fiecare în condițiile stării de lucruri în care ne aflăm astăzi, că aceste măsuri ar trebui să fie, în primul rând, direcționate către sau cerute de la agenții economici, de la instituțiile publice, unde se consumă mai mult, inclusiv acest iluminat stradal, care oricum poate fi o problemă, mai ales că ne aflăm acum în oraș și în situația în care se repară foarte multe trotuare sau drumuri, dacă deconectăm toate luminile, tot iluminatul stradal, în orele în care oamenii se întorc acasă de la serviciu la fel este periculos, pentru că te împiedici, pentru că până când și șoferii se pomenesc cu pietoni speriați care ies din cartiere și ies în stradă. Cred că ar trebui cumva raționalizat acest consum, această reducere, poate peste un bec sau poate anumite ore în care deja nu mai vin oamenii de la serviciu, sau cumva aceste măsuri să fie gândite foarte bine din mai multe puncte de vedere de specialiști, nu pur și simplu să ni se spună să deconectăm niște becuri. De ce zic că este nevoie de acest set de acțiuni gândite de către guvern, de specialiști? Așa cum s-a întâmplat că ieri în instituție, în teatru am primit deja o înștiințare cu niște îndrumări ce ar trebui să facem noi ca să economisim sau să monitorizăm reducerea sau consumul de energie electrică, deși, noi în teatru, sus, facem asta, am deconectat, mai stăm și mai suflăm în pumni, mai facem un ceai cald, dar, aflându-ne în Republica Moldova, avem și noi o „Transnistrie” la demisolul teatrului, avem un agent economic care nu-și achită facturile, care stă de 2 ani de zile și ocupă acest spațiu ilegal, cu care ne aflăm în proces de judecată, avem azi a 8-a ședință cred că și de fiecare dată se amână aproape neargumentat și foarte suspect. N-am să-i dau numele acestui agent economic pentru a nu-i face reclamă, dar iată că de aici ar trebui luate aceste măsuri, din locurile mai solide, unde există o problemă gravă, că noi, cetățenii de rând…
Vocea Basarabiei: Deci, trebuie identificați totuși cei care, într-adevăr, consumă într-o măsură exagerată?
Elena Frunze-Hatman: Exact, exagerat. Și aceste beculețe, restaurante pline de tot felul de beculețe, când ne aflăm în atare situație. E frumos, doar că ne aflăm într-o stare de lucruri în care acest frumos trebuie raționalizat.
Vocea Basarabiei: Guvernanții, de altfel, au și vorbit despre niște măsuri pe care vor să le facă, chiar și Andrei Spînu s-a adresat unor antreprenori și mediului de afaceri, a spus: „Deconectați iluminatul publicitar sau decorativ”. Am înțeles că în instituțiile de stat se vrea cumva o economisire, acolo se vor face niște lucruri în sensul acesta, dar am văzut chiar de marți seara o polemică, o discuție extrem de vie pe Facebook, generată de faptul că iluminatul stradal a fost pornit cu o oră mai târziu și a fost cumva închis cu o oră mai devreme. Și erau foarte mulți oameni nemulțumiți, care spuneau: „Dlor, sunt ore la care oamenii se întorc acasă, deci e întuneric, pot să apară tot felul de oameni dubioși care să te acosteze” ș.a.m.d. Iată că aceste măsuri ale guvernanților care au și fost aplicate cumva provoacă un soi de nemulțumire.
Elena Frunze-Hatman: Da, nemulțumire. Poate de asta și zic, că gândesc și eu ca oricare cetățean cu rațiune, că aceste măsuri trebuie gândite de specialiști. Deci s-au făcut anumite analize, s-a încercat acest set de acțiuni, nu funcționează – trebuie ajustate, actualizate în funcție de circumstanțe, cu adevărat poate în orele de vârf când oamenii se întorc acasă de la serviciu prin cartierele întunecoase este periculos. Ar fi bine poate să se deconecteze cu 2 ore sau cu 3 ore mai devreme, pentru că iluminatul stradal în oraș e cam, nu știu, nu locuiesc în oraș, dar știu că e târziu, deci se iluminează cam toată noaptea, nu cunosc ca să zic concret, că locuiesc în afara orașului. Până când și în sat, în condițiile bune se deconectează lumina la ora 11 seara. Mi se pare că s-ar putea de redus, să se deconecteze și la 8, și la 9 seara.
Vocea Basarabiei: Da, noaptea putem sta fără această iluminare.
Elena Frunze-Hatman: Exact! Pentru că ne întoarcem de la serviciu în intervalul acesta de ore, deci, aici ar trebui să funcționeze și poate și în aceste situații, în acest caz, cum ziceam, poate să ardă peste un bec, poate în anumite sectoare să se gândească fiecare acțiune de către guvern, nu pur și simplu să se vină cu îndrumări, dar trebuie gândite măsuri pentru a fi aplicate și a avea efectul scontat.
Vocea Basarabiei: Da, și probabil că e mai bine să renunțăm la niște becuri care ard afară, decât să ni se deconecteze cumva ceva în blocul de locuit?
Elena Frunze-Hatman: Absolut, pentru că un pic oamenii încurcă astăzi, ori probabil nu sunt informați, ori probabil nu ascultă sursele de informare corecte, mai aproape de adevăr, ei un pic încurcă lucrurile și zic: „Păi, dar ce contează, oricum eu achit, indiferent că este mai scump, că se scumpește, eu achit?”. Problema e nu că se ridică prețul…
Vocea Basarabiei: Problema e că deja chiar dacă ai bani, nu mai ai…
Elena Frunze-Hatman: Nu vom avea ce achita, nu vom avea curent, ei asta trebuie să înțeleagă, trebuie să avem un consum mai redus, pentru că, aflându-ne în așa context, nu avem acces la diversitate de resurse energetice.
Vocea Basarabiei: Dar până unde poate merge această economisire?
Elena Frunze-Hatman: Până la limita bunului-simț.
Vocea Basarabiei: Pentru că la un moment dat va fi foarte frig și, mai ales, cei care au copii în case presupun că nu vor putea economici chiar așa cum și-ar dori.
Elena Frunze-Hatman: De asta și ziceam că până la limita bunului-simț. Dacă în sat oamenii mai au alte alternative, mai aprind focul, mai trec la o sobă care este cumva secționată și încălzește doar o parte a casei, se mai adună toți la parter, mai încălzesc mâncărica la plită, adică ar putea exista alternative, în oraș, la bloc este mult mai complicat să faci lucrul acesta și de aceea zic că până la limita bunului-simț, atâta cât să nu-ți dăuneze. Mereu dau exemplul acesta – atunci când ești în situația să administrezi un antibiotic, firește, dacă mai ești și însărcinată, medicul sau instrucțiunea ce spune? – „În cazul în care problema pe care o are mama afectează mai mult fătul decât efectul negativ al antibioticului, atunci administrează antibioticul”. Despre asta zic și cu deconectarea luminii, și cu reducerea consumului.
Vocea Basarabiei: Și cu bunul-simț stăm bine sau nu prea?
Elena Frunze-Hatman: În funcție de nivelul fiecărui cetățean. De asta și zic că este nevoie de informare, este nevoie de fiecare din noi, poate asta are în vedere dl Spînu, când spune că este nevoie de solidarizare. Dacă într-o familie suntem 20 de oameni, mă refer la familie: mamă, tată, bunici, surori, frați, firește că în acești 20 de membri se găsește măcar unul care privește lucrurile per ansamblu, care privește lucrurile din diferite unghiuri, din diferite puncte de vedere și lasă din orgoliu, lasă din aroganță și se ajustează la starea actuală de lucruri. Deci, bine, lăsăm culori, lăsăm probleme, lăsăm obiective și intenții nu știu de care, la momentul de față ne aflăm într-o astfel de situație, ca să nu ne scufundăm avem nevoie să luăm aceste măsuri. Iată aici este nevoie de această chemare și îndemn la solidarizare, pentru că în acest context măcar un membru al familiei poate schimba lucrurile și dacă am lua pe fiecare sector, atunci se întâmplă această schimbare sau această mobilizare.
Vocea Basarabiei: Am înțeles ce spui, dar, uite, dinspre opoziție, în speță dl Ilan Șor, care organizează proteste de câteva săptămâni în Chișinău, a zis că „dacă renunțați la PAS, veți avea gaze, veți avea de toate – și bani veți avea, și energie electrică veți avea”.
Elena Frunze-Hatman: Asta este și problema. Noi toți înțelegem – și cei care sunt de altă orientare politică, și cei care gândesc altfel –, toți înțelegem că situația în care ne aflăm acum este și din cauza circumstanțelor și din cauză că în acești 30 de ani fiecare guvernare nu a făcut mai mult decât să depindă de unica sursă, pentru că nu putem vorbi de independență atâta timp cât depindem…
Vocea Basarabiei: Dar se putea face mai mult în acești 30 de ani?
Elena Frunze-Hatman: Sigur că se putea! De ce să nu se diversifice resursele? De ce acum se poate gândi și orienta spre diversificarea resurselor energetice, vorbim de România în cazul dat, de ce nu s-a făcut asta anterior? De ce nu s-a gândit ca rezervă, că se închide un robinet, se deschide altul? Pentru că statul are obligația să ofere siguranță și securitate cetățeanului. Cum de s-a întâmplat asta în toți acești ani în care noi am fost doar dependenți, în care s-a jonglat doar pe robinetul la gaz?
Vocea Basarabiei: Poate că e și vina noastră, a cetățenilor, că am tăcut și am acceptat această situație?
Elena Frunze-Hatman: Sigur că e și vina noastră, pentru că oamenii de la guvernare suntem noi, nu vin oameni din afară, suntem tot cetățeni ai acestui stat și noi ne alegem liderii.
Vocea Basarabiei: Un alt subiect pe care vreau să-l iau în discuție cu tine sunt protestele Partidului „Șor”. Am vorbit foarte mult despre ele, dar, iarăși, nu pot să evit acest subiect.
Elena Frunze-Hatman: Da, pentru că ele se întâmplă încă aici.
Vocea Basarabiei: Veronica Dragalin, proaspăta șefă a Procuraturii Anticorupție, a spus că instituția ei a identificat o persoană reținută în flagrant în timp ce transfera bani unui lider din provincie al Partidului „Șor”. Deci e vorba de niște bani acolo, „finanțarea din bani murdari, furați de la cetățeni, a activităților politice stă la temelia corupției mari. Nu vom putea avea niciodată o societate liberă și prosperă, dacă vom lăsa hoții să scape de justiție”, a spus dna procuroră. Dar pe de altă parte, Ilan Șor, organizatorul protestelor, a spus că „hoții și bandiții cu epoleți au furat 5,5 milioane de lei de la cetățenii care luptă pentru un viitor mai bun”. „Sunt bani pentru transport și hrană, pe care i-am trimis cetățenilor Republicii Moldova care vor să protesteze împotriva regimului Sandu”, zice Șor și se întreabă ce faptă ilegală ar fi comis. Tu cum vezi această situație, acești bani pe care, chipurile, i-a trimis oamenilor, pentru că ei vor să protesteze, dar procuratura zice că sunt niște bani murdari?
Elena Frunze-Hatman: Știți, dle Ciocan, dacă mergem pe linia demnității atunci când ieșim să protestăm, să ne exprimăm o nemulțumire, nu o facem cu scopul de a fi plătiți, mergem sincer să ne exprimăm o nemulțumire. În situația în care Ilan Șor spune că acești bani sunt dați oamenilor pe drept pentru transport…
Vocea Basarabiei: La cererea oamenilor, așa accentuează el...
Elena Frunze-Hatman: Atunci mă întreb: ce fac acei oameni sau cu ce scop au venit ei să protesteze? Pentru că se aud voci, se spune, ei singuri vorbesc că merg să-și mai facă niște bănuți pentru medicamente sau să-și plătească creditul.
Vocea Basarabiei: A fost și o investigație a Ziarului de Gardă, unde câțiva oameni spuneau că sunt plătiți.
Elena Frunze-Hatman: Exact. Și atunci mă întreb dacă ei știu ce fac acolo, despre ce protestează, dacă ei au habar ce fac acolo, pentru că ei așteaptă salariul seara. Firește că aici vorbim despre o corupere ilegală, nu poate să vorbească la așa nivel Ilan Șor că nu ar fi o corupere ilegală sau o ilegalitate împărțirea acestor bani. În primul rând, din punct de vedere moral, fiecare cetățean care protestează acolo cu ce scop protestează, dacă el așteaptă să fie plătit seara, dacă mai vorbim de sinceritate sau onestitate?
Vocea Basarabiei: El vrea salarii și pensii mai mari, el vrea compensații mai mari.
Elena Frunze-Hatman: Da, vrea și bani pentru drum, vrea și compensații pentru perioada rece a anului, iată, acum. Și, apropo, această pătură vulnerabilă…
Vocea Basarabiei: Dar guvernarea le dă niște compensații și s-ar putea chiar ăștia care protestează să beneficieze într-o măsură foarte mare de aceste compensații?
Elena Frunze-Hatman: Anume ei se exprimă drept pătura cea mai vulnerabilă a societății și atunci ei și sunt aprovizionați în situațiile de criză cu aceste compensații de către guvernare. Ei sunt pătura socială, sunt vulnerabili, ei așa se declară, pentru că asta fac nu cei care muncesc. De exemplu, eu merg la serviciu, vin de la 50 de kilometri. Asta n-o spun acum ca să mă plâng, o spun cu demnitate, pentru că mă bucur că mă simt cetățean demn, fiindcă mă descurc, așa, în limita posibilităților. Vin de la 50 de kilometri, de la Donici fac naveta zilnic, vin cu 4 copii în oraș, îi duc la școală, fiindcă ei își fac școala în oraș, la Liceul „Ciprian Porumbescu”. Cel mai mic copil are 10 luni, am ieșit la serviciu când copilul meu avea câteva săptămâni, am un pătuț în birou, vin cu pamperșii și merg la serviciu, pentru că gestionez o instituție. Am salariul pe care îl am, un salariu de director, care nu este deloc mare, se întâmplă ca alți angajați ai instituției să aibă salariu mai mare…
Vocea Basarabiei: Scuză-mă că te întrerup, care te face să aplici pentru a primi compensațiile sau care te face să nu aplici?
Elena Frunze-Hatman: Care mă face să aplic, doar că eu nu știu cum și deocamdată nu am timp să mă interesez cum se aplică, vă dați seama…
Vocea Basarabiei: E foarte simplu, am văzut…
Elena Frunze-Hatman: Adică să vă zic că nici măcar nu mă concentrez să aștept fiecare ocazie ca să aplic la compensație. Și eu nu mai am timp și nu mai am nici dorință, pentru că nu mă lasă sentimentul demnității să merg la un protest la care nici măcar nu știu despre ce se vorbește. Eu m-am uitat, acolo se vorbesc lucruri, din câte se aude și prin interviuri și când merg reporterii și fac aceste inserturi, e vorba de această mentalitate care face apel la nostalgia trecutului.
Vocea Basarabiei: Apropo, eu am fost la câteva proteste ale Partidului „Șor”, făcând live-uri pentru Vocea Basarabiei, și, volens nolens, am auzit mai multe vorbe ale protestatarilor, gânduri. Iată, bunăoară, la ultimul protest, la care am fost pe 23 octombrie, am văzut o doamnă care cerea ajutorul Rusiei. Ea striga așa: „Rosiiușka, pomoghi!”, pe urmă am văzut o doamnă care le explica ziariștilor că, de fapt, adevărata frăție între popoare a existat în Uniunea Sovietică, iar ceea ce avem acum e un soi de discriminare a minorităților. O altă doamnă zicea că Maia Sandu este vândută americanilor, cumva face jocul americanilor și salvarea noastră ar fi Rusia. Și atunci mă întreb: oare aceste proteste au doar un substrat economic, nu cumva ar avea și altceva, un alt soi dedesubt?
Elena Frunze-Hatman: Putem să ne dăm seama că liderul, cel care mobilizează sau cel care cheamă la aceste proteste, Ilan Șor, este fugar și nu este alături de cei care protestează, care îl susțin. Din start nu mai vorbim de niște reguli corecte ale jocului sau ale contextului respectiv. Iată aici este nevoie iarăși de informarea populației. Noi înțelegem foarte bine, fără a discrimina, fără a cataloga, ne dăm seama de nivelul intelectual al celor care protestează în așa hal sau în acest context, care, ziceam anterior, își așteaptă salariul seara. Și cred că ne-am opri aici, fără a discrimina, este clar ce potențial intelectual protestează în acest context. Aici este nevoie de mobilizare pe diferite căi, de informare a populației. Firește că aici este nevoie de o mișcare cu bătaie lungă, aici sectorul cultural, din care vin și eu, are o mare misiune. Teatrul are o mare misiune de a informa, de a solidariza, de a mobiliza populația.
Vocea Basarabiei: Așa este, dar teatrul nu are probabil popularitatea, să zicem, unui influencer pe Facebook, nu are puterea asta de seducție, să zic așa.
Elena Frunze-Hatman: Nu are puterea asta și zic că este o acțiune cu bătaie lungă, adică nu se întâmplă astăzi, pentru că da, se merge pe o cale corectă, se merge pe o cale de informare echidistantă, nu este afiliere politică, nu se dau verdicte din scenă, se dezbate, acolo unde, apropo, nu toate categoriile sociale se simt bine, să vină să perceapă un mesaj sau să dezbată un mesaj, pentru că îți conectează intelectul și e nevoie să dezbați niște subiecte, să înțelegi niște lucruri, să accepți niște lucruri, să nu mergi la compromisuri sau, din contra, în funcție de situație.
Vocea Basarabiei: Teatrul îți pune niște întrebări, niște lucruri la care tu trebuie să te gândești.
Elena Frunze-Hatman: Absolut. Deci vine, dezbate anume realitățile sociale, pe care noi de multe ori nu le acceptăm sau nu le recunoaștem, pentru că, știm bine, când ne uităm în oglindă nu ne plac toate defectele și le vedem pe partea cealaltă sau nu ne uităm, ne uităm pe partea astălaltă a feței. (…)
