Bună ziua, dragi prieteni ai Vocii Basarabiei! Sunt Iulian Ciocan și vă invit din nou la „Radiografia Săptămânii”. Azi disecăm actualitatea cu o invitată care se numește Dorina Popovici, este profesoară de limba și literatura română la Liceul „Da Vinci”.
Vocea Basarabiei: Dorina Popovici, bine ai venit la Vocea Basarabiei!
Dorina Popovici: Bună ziua și bine v-am găsit!
Vocea Basarabiei: Aș vrea să începem cu un subiect care s-a permanentizat, ca să zic așa, protestele Partidului „Șor”. Deja au fost trei proteste duminicale măricele ale acestei formațiuni. Eu am fost de fiecare dată acolo, am făcut niște live-uri pentru Vocea Basarabiei, am văzut câteva mii de oameni care vin și protestează și care vor să dea jos guvernarea, iar convingerea lui Ilan Șor și a multor organizatori ai acestor proteste este că guvernarea va pica, va cădea, ei vor învinge. Prima mea întrebare pentru tine este: vor învinge sau nu?
Dorina Popovici: Da, e o întrebare bună! Inițial aș vrea să precizez că mă aflu aici să vorbesc din postura omului mic, pentru că știm că există istoria mare și istoria mică și acum o să răspund la această întrebare din perspectiva omului care consumă știri, care urmărește câteva canale și care e curios, care e ancorat în realitate. Acum, pentru început, eu nu cred că ceea ce face Partidul „Șor” e un protest, mie nu mi se asociază protestul cu mulțimea de oameni aduși centralizat, bine gândit, cu schemele pe care le au, pentru că e cunoscut că oamenii sunt aduși, probabil, pentru a destabiliza situația. Poate sunt și alte scopuri ascunse, dar ceea ce se întâmplă acolo e o realitate, oamenii pe care îi vedem sunt oamenii noștri, ne place sau nu – fac parte din popor. Nu cred că vor învinge, nu cred că e despre învingere, mai degrabă e despre o acțiune care sporește problemele societății noastre. Noi acum ne confruntăm cu diverse probleme și, cred eu, că acolo unde doare – acolo se apasă și mai tare, dar fiindcă suntem într-o țară democratică, iată aici e însemnul democrației, odată ce sunt acolo, sunt tolerați. Și când spun tolerați, mă refer la atitudinea acelor care merg, se duc la serviciu, își caută de viața de zi cu zi, că noi putem auzi diferite replici la adresa acestora, începând cu o ironie subtilă și terminând cu cuvinte de ocară ale celor care nu se regăsesc în simpatizanții sau așa-zișii „simpatizanți”, că nu știu dacă despre simpatie vorbim atunci când ești chemat.
Vocea Basarabiei: Uite, acolo, la aceste proteste, participă foarte mulți pensionari, oameni vârstnici și oameni care au probleme financiare, care au salarii mici, pensii mici. Nici profesorii, de altfel, nu au salarii foarte fabuloase, să zic așa, și atunci întrebarea mea este: de ce nu participi și tu la aceste proteste?
Dorina Popovici: Răspunsul e simplu: fac lecții. Pentru că dacă aș fi și eu la un protest și ne-am aduna noi, toți profesorii, ne imaginăm ce ar urma. Cred că ar trebui alt context și ar trebui să fie și o prefață la aceste acțiuni. Noi suntem vulnerabili, noi suntem o societate vulnerabilă și atunci când se lovește în ceea ce ai tu mai sacru, în dorința de a exista, așa, câți poți tu, sărăcia e o problemă și în asta se lovește. Oamenii sunt vulnerabili din cauza sărăciei, respectiv e foarte ușor să-i aduci la un protest gândit, regizat…
Vocea Basarabiei: Dar protestele astea nu ți se par oportune în acest context în care ne aflăm, cu război, cu inflație?
Dorina Popovici: Nu! Nu cred că sunt oportune, dar, reiterez, suntem o țară democratică și eu cred că faptul că aceste proteste există, ele sunt, demonstrează această libertate de exprimare, deși, iarăși, cuvântul „protest” e despre o acțiune benevolă, independentă, cu o cauză, zic eu, nobilă sau în care te regăsești, pentru că ceea ce vedem noi acolo e un alt contingent, sunt oamenii aduși de prin sate, de prin localități, oameni care se simt bine în acel context. Și eu mă gândeam din perspectiva lor, cei care nu au de lucru, cei care au trăit în familii social-vulnerabile, pensionari – hai să vorbim și de metehnele societății –, fie că sunt alcoolici sau nu sunt, că putem să-i vedem, să-i observăm. Pe ce se mizează, pe cântec la karaoke, pe distracție, panem et circenses, așa spuneau vechii latini? Cam asta văd eu acolo. Și ceea pe ce operează, probabil, Partidul „Șor” e și partea aceasta psihologică. Acești oameni se simt importanți. Iată, li s-a oferit posibilitatea de a fi importanți, nu contează contextul, pe lângă bani, pe lângă tot, ei au timp să comunice. Eu cred că societatea noastră duce lipsă de comunicare, omul se afirmă. Eu vorbesc de omul de rând, oamenii aceștia îmbrăcați în negru, în scurte mari, femeile astea între două vârste, intangibilă, de neînțeles, că e tânără, că e bătrână, mie nu-mi inspiră neapărat milă, dar îmi sunt simpatici prin naivitatea lor. Și eu acum nu vorbesc că simpatizez Partidul „Șor”, mi-e milă, dar e altfel de atitudine.
Vocea Basarabiei: Da, asta e o idee interesantă, că ei se simt importanți. Deci, ca și cum ar veni cumva dintr-un con de umbră al provinciei și aici imediat ar ieși în prim-plan?
Dorina Popovici: Da, ei au ieșit pe scenă, au ieșit din anonimat și asta e poziția lor. Eu îmi imaginez că în viețile de zi cu zi fade, monotone, cu multă muncă, cu sărăcie, cu gândurile astea: „Cum o să-mi achit gazul, lumina, cum am să trăiesc mâine?”, asta e o oportunitate, tu poți să discuți cu cineva și să te regăsești, cel de lângă tine are aceeași problemă.
Vocea Basarabiei: OK! Ilan Șor a spus că pe 9 octombrie, adică mâine, în Piața Marii Adunări Naționale va fi convocată o „mare adunare națională”, așa a zis el. Deci, ei vor muta cumva protestul din zona asta dintre președinție și parlament în Piața Marii Adunări Naționale. Și întrebarea mea este: în ce măsură există, putem face o comparație între marile adunări naționale, alea vestite, din 1989-1991, și „marea adunare națională” pe care vrea s-o facă Șor pe 9 octombrie?
Dorina Popovici: Dle Ciocan, din start mă gândesc că se profanează ideea de adunare națională. Când spun Ilan Șor – și e părerea mea, poate fi subiectivă –, eu nu văd aici un om care generează idei, un om care ar putea să adune mulțimea, ceea ce face el e pe altă cale. Și când zic „adunare națională”, probabil teatral sună bine, dar nu e despre adunare națională ceea ce vor să facă, e încă o dată o provocare, pentru că mie îmi sună a provocare. E încercarea aceasta continuă de a destabiliza, de a atrage atenția, pentru că au de ce, probabil au și temei, astfel ies din rampă, astfel repetă întruna „Ilan Șor”, pentru că, dacă vă amintiți, într-o perioadă n-a vorbit nimeni de acest fugar care locuiește undeva departe și care e băiatul de acolo, de undeva de peste țări și mări, și care apare foarte interesant…
Vocea Basarabiei: Dar a reușit cumva să iasă în față?
Dorina Popovici: Da, pentru că i se dă importanță.
Vocea Basarabiei: Uite ce vreau să te întreb, cât de reprezentativă poate fi această „adunare mare națională” a lui Ilan Șor, pentru că, în mod normal, la o mare adunare națională trebuie să vină oameni din diferite pături sociale, din diferite zone ale țării, de diferite vârste ș.a.m.d., or am impresia că această „mare adunare națională” pe care o face Șor ar putea fi compusă tot din fanii Partidului „Șor” numai?
Dorina Popovici: Da! Eu îmi amintesc de adunările naționale pe care le-am privit pe YouTube, pentru că sunt copilul anului ’90. Și mă uitam la Doina și Ion Aldea-Teodorovici, la cântecele de la chitară, la îndemnul oamenilor de cultură, îi vedeam pe Ion Vatamanu, scriitorul Grigore Vieru pe scenă, muncitori simpli de prin sate, adică era o simbioză, o sincronie între oamenii care veneau la Adunarea Națională. Și Marea Adunare Națională evident că se asociază și cu un ideal, asta este. Care e idealul Partidului „Șor”? Are Partidul „Șor” un ideal? Și, de fapt, ei pe ce mizează?
Vocea Basarabiei: Vrea să ajute păturile social-vulnerabile, are și o rețea de magazine sociale.
Dorina Popovici: Bine, dar adună frustrările, adună sărăcia, adună umilință și pe toți acești oameni. Ce face? Probabil doar îi folosește.
Vocea Basarabiei: Șor a spus că pe 9 octombrie, la această așa-zisă „mare adunare națională”, se va decide soarta actualei guvernări, oamenii vor spune că tolerează mai departe această guvernare sau o dau jos. Întrebarea mea este: câtă legitimitate ar putea avea o asemenea adunare, deci, să decidă?
Dorina Popovici: N-ar putea avea, cred eu, legitimitate și nu știu cum poate să fie legitimă o adunare gândită, inițiată de un fugar. Haideți să nu uităm cine e Ilan Șor! Eu zic Ilan Șor și îmi amintesc scena cu centura ceea scoasă și aruncată, așa…
Vocea Basarabiei: Da, era atunci un reproș la adresa jurnaliștilor.
Dorina Popovici: A fost, de asta și-mi amintesc, câtă răutate, câtă ură. E un om fără idealuri, și eu zic din perspectiva unui profesor, vorbesc din perspectiva mea, mie îmi pare rău că a găsit această nișă, oamenii săraci, oamenii, care, da, trăiesc în societatea noastră și ei sunt printre noi, care au nevoie să caute o pâine mai ieftină, să procure niște produse la un preț mai redus, pentru că nu-și permit, că au pensii mici, că au salarii mici ori nu au deloc, că există și cealaltă extremă.
Vocea Basarabiei: Da, la aceste proteste ale Partidului „Șor” sunt, într-adevăr, foarte mulți oameni vârstnici, mulți pensionari, mulți bătrâni, mulți dintre ei, am remarcat, nu erau foarte activi, sprijineau undeva gardul președinției sau așteptau cumva protestul să se termine și ei să plece înapoi în provincie. Adică ședeau undeva pe niște scaune în apropierea acestui protest, dar mulți dintre ei scandau, erau foarte activi, erau în preajma vorbitorilor care proferau tot felul de blesteme la adresa guvernării și paradoxul pe care l-am remarcat, de fapt, este că alături, la câteva sute de metri, în spatele Cinematografului Patria, deci chiar lângă acest protest se strânseseră alți bătrâni, alți oameni vârstnici, nu cu mult mai bogați decât cei care protestau, care pur și simplu dansau undeva, se distrau, se auzeau niște melodii acolo – „Hutoreanka”, „Laskovîi mai”, niște melodii de acestea populare. Și acești oameni parcă habar n-aveau de protestul Partidului „Șor”, care avea loc la câteva sute de metri. Și atunci întrebarea mea este: de ce acești bătrâni, care nu mi s-au părut foarte bogați, nu participau cumva la acest protest, dar erau preocupați mai mult de distracția lor, de dansurile lor?
Dorina Popovici: Eu consider că aici ar fi mai multe răspunsuri. Mă gândesc că, în primul rând, care e trecutul acestora, ce televiziune privesc, ce preocupări au, că noi vorbim de diferite straturi ale societății, deși sunt de aceeași vârstă, sunt bătrâni, așa cum ați menționat. Noi avem un trecut sovietic, avem rămășițe, bănuiesc că cei care sunt acolo și fac parte din așa-zisul „protest” sunt niște nostalgici, pe de o parte, pe de altă parte sunt niște singuratici, nu știu unde le sunt copiii, dacă au copii, dacă sunt plecați peste hotare. Ceilalți care, așa cum ați spus, dansează sunt poate mai împliniți, iarăși, vorbim…
Vocea Basarabiei: O fi mai proeuropeni?
Dorina Popovici: Da, și bănuiesc eu că ar putea să fie și proeuropeni sau să aibă alte valori, sau pur și simplu să vrea să-și trăiască viața altfel. Dar iarăși, ceea ce văd eu, scena aceasta parcă luată dintr-un film de Kusturica mie mi se asociază cu ideea de democrație. Asta-i democrația! În parc, la 100 de metri se dansează și vedem un zâmbet galeș, o bătrânică rotită de un moșnegel, că aia am zărit și eu, știu despre cine vorbiți, și dincolo, da, fețele astea pe alocuri înăcrite, posace și care scandează. Azi-dimineață chiar mă uitam că e scris în rusă: „Aici nu e Washington, aici nu e loc pentru Maia Sandu” sau imaginile astea făcute și oamenii care stau printre, parcă sunt puși așa, luați din zona lor și aduși aici ca niște marionete. Cam așa am văzut eu. Dar… comunică, dar nu sunt singuri, dar nu sunt acasă, nu sunt în fața ecranului, ci fac parte din proces, din eveniment.
Vocea Basarabiei: Da, e o diferență de mentalitate, probabil, pentru că nu cred că cei care dansează au 10-15 mii de lei pensia.
Dorina Popovici: Nu, nu e diferența de mentalitate, ci de atitudine… Nu! E despre atitudine.
Vocea Basarabiei: Da, Dorina, aș vrea să discutăm iată despre ce în continuare, să trecem cumva la Primăria Chișinău. Fadei Nagacevschi a demisionat din funcția de viceprimar al municipiului Chișinău. Este un domn care a fost într-o vreme avocat al Partidului Socialiștilor din Republica Moldova. El a spus, de altfel, nu prea a oferit explicații de ce demisionează, a spus că: „Revin în avocatură”, așa a spus. Și vreau să te întreb: asta e o lovitură pentru noi, chișinăuienii, trebuie să fim îngrijorați?
Dorina Popovici: Nu, noi trebuie să-i mulțumim dlui Nagacevschi, să-i urăm succes în continuare, pentru că a făcut o faptă bună cu gestul său de a pleca și eu acum…
Vocea Basarabiei: Să înțeleg că nu te-a impresionat activitatea lui timp de un an de zile?
Dorina Popovici: N-am remarcat-o, nu m-a impresionat. Adevărul este că am văzut câteva ieșiri la televiziune, l-am ascultat, am încercat să înțeleg mesajul pe care îl transmite dumnealui și eu n-am auzit acolo mesaj, ci multă vorbă, multă gălăgie pentru nimic.
Vocea Basarabiei: Pot cei din primărie, poate dl Ceban să găsească un om de aceeași anvergură ca dl Fadei Nagacevschi?
Dorina Popovici: Cât de măreț cuvântul „anvergură”! Aici nu știu dacă e potrivit. Cred eu că sunt alți oameni mult mai la locul lor, și profesioniști, și dedicați, și care știu cum se lucrează într-o primărie, bănuiesc eu că Fadei Nagacevschi a făcut un lucru bun că se întoarce în avocatură.
Vocea Basarabiei: Dl Nagacevschi a avut un predecesor – dl Chironda…
Dorina Popovici: Da, e cu totul altă istorie. Când mă gândesc la Victor Chironda, îmi amintesc de tânărul olimpic la limba română, suntem din același raion, ne întâlneam la olimpiadă și era băiatul care avea locul întâi, locui doi…
Vocea Basarabiei: Deci, e o coincidență?
Dorina Popovici: Coincidență. Ne-am cunoscut pe timpuri și, da, Victor Chironda are viitor și are și viziune, nu în zadar i s-a întâmplat ceea ce i s-a întâmplat. Acum știu că e plecat și nu e aici, dar se pregătește să revină.
Vocea Basarabiei: Încă o știre din această săptămână este aceea că disciplina opțională Educație lectorală a fost aprobată recent de Ministerul Educației și Cercetării. Elevii din clasa a IX-a și cei din clasa a X-a vor putea să formuleze sarcini pentru guvernare, vor ști cum să verifice angajamentele asumate de cei aleși. E oportună o asemenea disciplină, nu?
Dorina Popovici: Foarte! E o disciplină necesară. Și vreau să menționez în acest context că noi mai avem o disciplină care cumva se pliază cu disciplina nouă – Educație pentru media. În instituțiile de stat, în instituțiile private e o disciplină opțională, dar care e gândită să învețe elevii să gândească critic, să distingă adevărul de minciună, să știe să caute informații din mai multe surse și, în paralel, dacă se va face și educație lectorală, atunci cred eu că vom crește o altă generație, că tot se vorbește și se operează foarte patetic despre viitor, generația viitorului, cred eu că ar trebui să ne așezăm așa, cu picioarele pe pământ, și poate ar trebui să fim mai puțin aerieni, dar, într-adevăr, să începem să discutăm despre cele necesare, utile pentru un viitor cetățean într-o țară democratică, care se vrea a fi și, zic eu, va fi europeană.
Vocea Basarabiei: Dar este o disciplină opțională, nu obligatorie, crezi că vor fi mulți doritori?
Dorina Popovici: Eu cred că vor fi, eu am elevi care sunt pregătiți pentru a deveni viitori votanți. În instituția noastră al doilea an la rând, vreau să vă spun, și e foarte important, se organizează votul pentru Consiliul elevilor. Elevii votează, își pregătesc discursul, își fac pliante, afișe, deci, ei cumva au această experiență din școală și, respectiv, se învață din greșeli. Noi am avut într-o zi o scenă în care câțiva elevi care și-au creat partid au venit și au pus pliantele peste pliantele colegilor din altă clasă. Și am zis, uite cât e de autentic, pentru că asta se întâmplă, noi putem să vedem și în stradă, da, pe timpuri, și nu doar pe timpuri. E o disciplină necesară, revin, și bucură. Eu cred că va avea succes și va fi valorificată.
Vocea Basarabiei: Uite, Dorina, ori de câte ori avem alegeri – fie parlamentare, fie prezidențiale, locale –, tot felul de oameni care fac statistici remarcă un fapt îngrijorător, acela că nivelul absenteismului este foarte mare, adică undeva 50 la sută dintre moldoveni nu votează, nu vin la alegeri. În ce măsură această disciplină opțională introdusă în licee ar putea diminua absenteismul?
Dorina Popovici: Da, uitați-vă, vorbim despre un teren viran, ajunge tânărul/tânăra la 18 ani și i se spune: „Du-te la vot, votează, că îți exerciți dreptul, e dreptul tău” și este îndrumat, acesta n-a votat niciodată, nu știe cu ce se mănâncă, nu știe ce înseamnă să votezi, a auzit, poate urmărește o știre, dar poate nu, noi încă nu înțelegem că vorbim despre altă generație, generația care crește pe TikTok, pe Instagram, Facebook-ul înseamnă trecut.
Vocea Basarabiei: Facebook-ul deja este de trecut?
Dorina Popovici: Da, eu nu am elevi pe Facebook. Și dacă am, să știți că caută altceva acolo, poate vor să comunice cu părinții lor.
Vocea Basarabiei: Deci, de la o anumită vârstă părăsești Facebook-ul?
Dorina Popovici: Nu mai este actual. Noi trebuie să ne gândim la cei care vin și ei sunt cu totul altfel, e despre comunicare. Probabil acest absenteism nu se datorează sau nu e din cauza faptului că sunt indiferenți, că asta li se reproșează, dar probabil e lipsă de comunicare în familie, că și de acolo vine, ne-am deprins toți să spunem că „în școală, în școală se învață, în școală…” – da, dar terenul fertil e de acasă, solul. Și dacă în familie se votează, și dacă în familie și tata, și mama, și bunica se duc ca la o sărbătoare la vot, pentru că ei decid, ei sunt cei care decid viitorul țării și sună frumos, dar e o realitate asta, atunci eu cred că și cutărică, fiica/fiul, se va duce și își va exercita acest drept. Dar, iarăși, educația electorală, așa, pe teme, cu viziune, concept, definiți și, evident, cu activități interesante în care să se integreze, cu dezbateri, cu mese rotunde. Elevilor le plac dezbaterile, le place să-și exprime opinia și să fie ascultați. Și iată eu cred că acolo e o disciplină oportună, noi facem asta la lecția de limba română, noi avem competența orală, discursul, dar acolo e și mai, pentru ei, cred eu, ar fi și mai interesant. (…)
