Vocea Basarabiei: Astăzi vom vorbi despre rolul pe care trebuie să-l joace educația în societate, despre școala de ieri, dar și despre școala modernizată, despre cât de important este să faci carte, despre cât de important este să știi că nu doar nota contează, dar, în primul rând, cunoștințele. Și mă grăbesc să vi-l prezint pe oaspetele ediției din această zi, dl Grigore Vasilache, care conduce al zecelea an Instituția Publică Liceul Teoretic „Mircea Eliade” din capitală. Mulțumim mult că ați găsit timp să veniți la Vocea Basarabiei, să punem în discuție, în primul rând, ceea ce se întâmplă în acest domeniu important, pentru că ani de zile se consideră, se zice și, mai ales, cei care obțin puterea, ajungând la guvernare – „Educația este prioritatea nr. 1 în societate”, dar când să direcționeze bani din buget, atunci sunt mai multe dispute și unii cred că mai sunt și alte domenii tot atât de importante ca și educația. Cum ați defini dvs. situația din acest important domeniu al societății?
Grigore Vasilache: În primul rând, bine v-am găsit!
Vocea Basarabiei: Bine ați venit!
Grigore Vasilache: Un pic am să schimb accentul, fiindcă, dacă să luăm din punctul de vedere al liceului nostru, financiar noi probleme nu avem. Fiind instituție publică, toți banii care sunt ai noștri noi îi gestionăm. E adevărat poate că avem bani îndeajuns și ținând cont de faptul că avem câte 40 de copii în clasă.
Vocea Basarabiei: Numărul mare de elevi, într-un fel, vă avantajează, dar nu știu dacă pe cântar putem pune doar banul și numărul mare de copii.
Grigore Vasilache: Bine, am zis de bani, fiindcă v-ați referit la cei de la guvernare, în principiu, noi bani de la ei așteptăm și direct, evident.
Vocea Basarabiei: Și în buget sunt suficienți bani sau totuși ar trebui și ar putea să fie mai mulți?
Grigore Vasilache: Eu o să vă spun altfel – noi dacă am avea mai mulți bani, am utiliza mai mulți, dar încercăm să ne descurcăm cu cei pe care îi avem și să rezolvăm problemele cele mai stringente. Sunt în funcție al zecelea an, dar, cu părere de rău, în toți acești 10 ani vara noi aveam reparații capitale, adică, școala are nevoie de o remodernizare. Din fericire, mai avem și alte surse, chiar în curând, într-o lună, o lună și jumătate vom deschide o clasă nouă, cu mobilă nouă, cu tehnică nouă obținute prin alte surse, printr-un proiect care va fi anunțat la timpul potrivit. Iată acest lucru de asemenea ne ajută să ajungem acolo unde ne punem scopul. Cât privește tehnica, am procurat și procurăm atâta cât este necesar, evident că multă de acum ar trebui să fie schimbată.
Vocea Basarabiei: E depășită de timp?
Grigore Vasilache: Nu că e depășită de timp, dar ar fi bine de schimbat, fiindcă lucrează mai încet, nu avem rezultate în timpul dorit de noi, dar avem cu ce lucra, asta este principalul despre ce am vrut să menționez.
Vocea Basarabiei: Haideți să vorbim despre rolul fiecărui actor – părintele, școala, statul, elevul.
Grigore Vasilache: Cu cine să începem?
Vocea Basarabiei: Cu elevul, că el e principalul personaj.
Grigore Vasilache: Elevul, evident, se află între familie și școală. Atâta timp cât elevului acasă o să i se vorbească de rău sau nu ceea ce ar trebui despre școală, noi rezultate bune la școală de la acest copil nu putem aștepta. În genere, eu îi rog pe părinți să nu discute despre profesori acasă cu copiii la bucătărie, fiindcă știm noi cum e, la orice masă se întâlnesc, obligatoriu se găsește o temă de discuție că profesorul cutare e așa, iar celălalt e așa. În toate discuțiile pe care le-am avut cu părinții care aveau pretenții la profesori, propunerea mea era următoarea: „Vă invit să asistați la ore”. Și iată că, după asistarea la ore, la majoritatea părinților părerile se schimbă.
Vocea Basarabiei: Da, dar aici probabil ar trebui să mai adăugăm și un alt lucru – profesorul trebuie să rămână un model în societate și dacă profesorul este acest reper pentru elev și pentru întreaga societate, atunci, probabil, nu s-ar mai vorbi în termeni nu tocmai buni despre cel care este dascăl, care este cadru didactic.
Grigore Vasilache: Da, dar cine vorbește?
Vocea Basarabiei: Și asta e bună întrebare.
Grigore Vasilache: Observați că noi suntem experți în toate? Dar în educație oricine e expert, toți știu cum trebuie desfășurată o oră, toți știu cum trebuie de scris un test, cu testele, în genere, e o discuție aparte. Atunci când vine părintele și-mi spune că nu-l satisface nota copilului său, eu zic: „Bine, haideți să ridicăm testul și să verificăm împreună, fiindcă conform regulamentului, părintele poate vedea, poftim, ne uităm” și nu toți doresc. „Dar nu vreau să văd eu testul. De ce nota lui îi slabă?”. Iată alergarea asta – așa le spun și părinților –
„Nu alergați după note. Alergarea după note este un minus care îi pune în dificultate și pe copii și-i demotivează în multe cazuri”.
Atunci când copilul a scris o lucrare pe nota 10, trebuie să-i pui 10, dar atunci când a scris-o pe 7, trebuie să-i pui 7. De exemplu, la noi la liceu se întâmplă situații că același copil are o lucrare pe 10 și alta pe 7, dar la acel moment acesta a fost rezultatul. Unii dintre părinți nu vor să accepte, nu toți, dar vorbind la general acum, părintele cum – dacă a scris una pe 10, înseamnă că trebuie să fie pe 10 tot anul.
Vocea Basarabiei: Dar e greu totuși de discutat cu acești părinți?
Grigore Vasilache: Nu numai cu aceștia, în genere e greu atunci când nu ești auzit, fiindcă vine un părinte, îți spune problema, încerci să o soluționezi, dar dumnealui nu te aude, dumnealui rămâne cu aceeași idee cu care s-a pornit de acasă.
Vocea Basarabiei: Deci, el vrea să fie soluționată problema așa cum își propune?
Grigore Vasilache: Cum și-a pus scopul de acasă și cum i-o fi promis copilului, fiindcă am auzit și discuții de acestea: „Lasă, Ionel, că eu o să mă duc mâine la învățătoare și o să rezolvăm”. Eu nu vorbesc de instituția noastră, vorbim acum la general, dar am auzit discuții de genul acesta. Păi, evident că orice argumente i-ai aduce acelui părinte, pentru dumnealui Ionel este etalonul.
Vocea Basarabiei: Dar goana asta după note mari cum s-ar explica?
Grigore Vasilache: Goana asta după note mari se explică prin moldovenismul nostru, cred eu. Tot așa cum e goana după studii superioare la toată lumea din societate: „Cum copilul meu să n-aibă studii superioare?”. Câte cazuri avem noi când copilul a terminat studii superioare și a plecat după aceasta cu mama în Italia, de unde dumneaei, cu părere de rău, dar îi plătea contractele pentru studii în toți acești ani? Ca după studii, el să nu lucreze nicio zi pe specialitate… Uitați-vă ce avem în educație, noi avem studenți la Pedagogie, dar nu avem tineri specialiști. Iată chiar la noi în instituție, cu regret, în doi ani de zile doi tineri specialiști pleacă, chiar și cu salariile pe care le aveau.
Vocea Basarabiei: Iată, dvs. ziceți că situația financiară nu e chiar cea mai proastă?
Grigore Vasilache: N-ar fi cea mai proastă…
Vocea Basarabiei: Și atunci, de ce nu reușiți să-i păstrați?
Grigore Vasilache: Păi, plecarea peste hotare. Iată în al doilea caz despre care vă vorbesc e aceeași plecare peste hotare. Bine, acolo e și a părinților, dar e aceeași situație.
Vocea Basarabiei: Dl director, dar eu vreau să revenim la note, la goana asta ca neapărat odrasla să aibă note bune și foarte bune, pentru că am avut și eu copii de școală, deja sunt mari. Dar ce mi-a spus fiica mea? Că a mers să își continue studiile peste hotare și licența, și masteratul și zicea că nimeni n-a întrebat-o ce note a avut la școală.
Grigore Vasilache: Cu două săptămâni în urmă am avut o întâlnire cu părinții la care, evident, s-au ridicat diverse probleme. I-am întrebat ce întrebări au. Mi-au spus că la profesori n-au nici o întrebare, la mine n-au nici o întrebare. „Bine, la revedere!” – „Nu, stați un pic”. – „Ce?” – „Păi ați spus că nu aveți întrebări.” – „Notele…” – „Înseamnă că la elevi aveți întrebări despre note”. – „Nu, totu-i bine, le explică bine, dar, iată, să le pună note un pic mai mari”. – „Asta cum dvs. vă imaginați? Dacă noi avem o lucrare, avem un barem de corectare a acestei lucrări, nu trebuie să mergem conform ei?
Copiii nu trebuie mințiți, ei trebuie să știe – dacă astăzi a scris pe 7, înseamnă că-i 7, ca să știe că mai are de lucru, fiindcă dacă o să primească un 8 sau 9, gata, el o să înțeleagă că materia aceasta o cunoaște și s-a liniștit”.
Asta le-am explicat și părinților, și asta le spun și elevilor de fiecare dată și atunci când am ocazia invit absolvenți să vină la liceu și-i rog să intre și să discute ei cu liceenii de astăzi, fiindcă toți absolvenții fix același lucru ni-l spun și nouă. „Dl director, m-am dus după absolvirea liceului nostru și eu acolo eram liber, mă simțeam bine, înțelegeam despre ce se vorbește, eram activ. Pe scurt, eu eram ca și majoritatea”.
Vocea Basarabiei: Cunoștințele contează.
Grigore Vasilache: Asta-i principalul. Și eu vorbesc despre cei care își fac studiile peste hotare, nu mai vorbesc despre cei de aici, același lucru: „Dl director, nu prea avem cu cine concura”. Mă doare când îmi spun așa ceva, fiindcă vrem să existe această concurență, pentru că numai în baza concurenței o să ridicăm nivelul. Așa că, da, aveți dreptate, în multe licee nivelul studiilor este cel care e de dorit, care trebuie, dar părinții vor tot timpul mai mult. Aceiași părinți despre care vă vorbeam îmi explică: „Da, dar copilul meu trebuie să fie primit acolo sau să fie acceptat acolo”. – „Bine, doamnă, acceptarea nu se face numai după media pe care o are, îl mai întreabă ce poate face, unde a mai fost, ce voluntariat a făcut ș.a.m.d.”. Iată aici trebuie să încercăm să le dăm voie copiilor să fie cât mai activi în toate aceste domenii.
Vocea Basarabiei: Păi dar nu e permis acest lucru?
Grigore Vasilache: Ba da! Eu vorbesc de părinți, că adică părintele trebuie să înțeleagă că lasă-l să aibă 8, lasă să fie media 8 dacă o are, dar dacă el face și voluntariat, frecventează și niște cercuri de muzică, de dans, limbi moderne, face și sport și dacă toate acestea vor fi incluse în fișa de admitere, rezultatul va fi cel pe care îl așteaptă.
Vocea Basarabiei: Probabil aici se mai ia în calcul un lucru, știți că se întocmește un top al instituțiilor cu reușita bună și cea mai bună și de aici iese o competiție sănătoasă, pentru că, într-adevăr, succesul unei instituții trebuie să fie în centrul atenției opiniei publice.
Grigore Vasilache: Da, dar în acel top este o rubrică foarte importantă la care, de obicei, lumea nu prea trage atenție, dar pentru noi este foarte importantă și eu tot timpul anual discut lucrul acesta chiar la nivel de instituție cu colegii la Consiliul profesoral, diferența dintre nota anuală pe care au avut-o elevii și nota pe care au avut-o elevii la examene, fie de clasa a IX-a sau fie de clasa a XII-a la Bacalaureat. Și iată, cu cât această diferență este mai mică, cu atât mai corecte sunt notele elevilor din aceste instituții. Eu mă mir de colegii mei de la Limba română, la care an de an diferența e de 0,01 per clasă, are clasa 8,2, la examen – 8,21, de exemplu, sau 8,19. Iată acest rezultat vorbește despre ceva, dar, iarăși, nu toți părinții vor să audă lucrul acesta. Eu vreau să menționez aparte, noi vorbim despre niște probleme, dar asta nu înseamnă că toți părinții vin cu aceste întrebări, dar, cu părere de rău, există și din aceștia.
Vocea Basarabiei: Nu generalizăm, dar sunt cazuri din astea, și nu prea puține.
Grigore Vasilache: Corect, fiindcă noi avem și invers, chiar vine părintele și spune: „Ian nu chiar 10, eu înțeleg că el îi bun, dar el așa n-o să mai vrea să învețe, de-acum văd că-și cam pierde interesul, haideți să-l mai activăm un pic”.
Vocea Basarabiei: Dar ideea că, uneori, sunt și elevi care depășesc nivelul de cunoștințe al profesorilor?
Grigore Vasilache: Sunt, sunt și noi nu trebuie să ne temem de aceasta, mai ales în discipline. Eu, de exemplu, în ‘85, când am început a lucra cu informatica și pe atunci era ceva nou, profesorii erau profesori după două săptămâni de cursuri numai, elevii au posibilitatea să știe mai mult și atunci primul apel al meu către profesori era: „Nu vă temeți când elevii dvs. vă depășesc. Bucurați-vă, încercați împreună să mergeți și să conlucrați împreună”. Și, în principiu, lucrul acesta este valabil la toate, mai ales acum când ai intrat pe YouTube și ai găsit tot ce dorești și ai orice informație, dacă este dorință.
Vocea Basarabiei: Bine, și aici e o mare dispută. Totuși, YouTube-ul, internetul poate oferi mai mult decât oferă dascălul în sala de clasă?
Grigore Vasilache: Copiii sunt diferiți.
Vocea Basarabiei: E adevărat.
Grigore Vasilache: Noi avem o gradație, de exemplu, avem în jur de 10 la sută din copii care ar putea unele discipline să le studieze și singuri. Sunt asemenea copii.
Vocea Basarabiei: Adică nu ar fi nevoie să fie predate materiile în școală?
Grigore Vasilache: Bine, materii în școală, dvs. un pic mai revoluționar o luați, dar poate și ar putea.
Vocea Basarabiei: Dar care ar fi acestea, că mi-ați trezit curiozitatea?
Grigore Vasilache: De exemplu, geografia.
De ce geografia noi n-am putea s-o studiem pe bază de unele filme, unele explicații, ca nu să-i explici copilului ce înseamnă un oarecare relief, dar să i-l arăți?
Și atunci, el a privit un film unde a văzut o altă zonă, un alt continent ș.a.m.d. și și-a făcut o închipuire. Iată acesta ar fi un exemplu.
