Cele mai actuale două provocări cu care se confruntă astăzi societatea sunt schimbările climatice și declinul biodiversității, iar sănătatea pădurilor din Moldova este esențială pentru a le aborda pe ambele. Aceste subiecte le vom aborda în ediția de astăzi a emisiunii cu Dionisie BOAGHE, Vice-director pentru Știință, Parcul Național Orhei, Doctor, profesor universitar și Tudor COZARI, Cercetător Științific, Parcul Național Orhei, Doctor Habilitat, profesor universitar.
Vocea Basarabiei: Dvs. ați spus că, în anii de independență, e unicul succes unde s-a înregistrat în Republica Moldova – creșterea suprafețelor de împădurire, iar pe de altă parte, ziceți că nu e bine ca să fie tăiat lemn ca să fie asigurați cetățenii Republicii Moldova cu masă lemnoasă acum, pe timp de criză?
Dionisie Boaghie: Haideți să nu confundăm, adică una e să plantezi, ca să faci recoltarea masei lemnoase, e nevoie…
Vocea Basarabiei: Păi, dar în 30 de ani…
Dionisie Boaghie: Bine, la salcâmi poți să ajungi la 25-30 de ani să faci deja exploatări, dar, iarăși, ai tăiat acolo rămâne totul mai departe, fiindcă se regenerează, suprafața crește, ea nu se defrișează, cum spun unii, și acolo vine deja și crește porumb, suprafața rămâne intactă, vine a doua viață, a treia, a patra ș.a.m.d., dar, repet, pădurea are o creștere medie anuală, cât poate să crească ea. Adică, important pentru noi este să nu tăiem mai mult decât poate să crească. Și atunci, noi spunem foarte clar – atât putem da…
Vocea Basarabiei: Cât se poate tăia astăzi?
Dionisie Boaghie: V-am spus, noi aplicăm lucrări silvotehnice cu volume între 500-600 mii de metri cubi, anual. Cam aceasta este media pe care o avem în ultimii 20 de ani.
Tudor Cozari: Problema aici, cum a spus și dl Boaghie, eu consider că este un conflict dintre ceea ce vrem noi și ceea ce se poate. Or, ziariștii, inclusiv dvs., noi toți dintr-un domeniu oarecare, noi preluăm o problemă, o înaintăm societății pentru ca s-o punem în discuție, dar discuția de multe ori se politizează. Și iată această politizare duce la faptul că un politician este nevoit să răspundă doleanțelor unui om care are necesitate de lemn, că este criză energetică. Totul este corect, pentru că îmi pun întrebarea: până astăzi, oamenii cum se descurcau – așteptau acești 3 metri steri de la gospodărie să li se dea? Probabil, cum eu știu foarte bine, sunt tăierile de igienă, unde în fiecare ocol silvic se știe volumul de masă lemnoasă care se extrage pe cale naturală, corectă, științifică și savanții acolo o fac, Doamne ferește, nu cu rea-voință. Dacă un stejar ajunge la vârsta în care el este atacat de dăunători și se transformă în masă moartă, de lemn mort, el trebuie extras de acolo, cum a spus dl Dionisie, trebuie regenerat, acolo trebuie de plantat din nou, să menținem echilibrul natural. Și atunci ce se întâmplă? Această masă care se extrage, ea se pune la vânzare, oamenii știu în fiecare ocol, se înscriu după listă, nu se face public, se ia și-i totul bine, normal. Când se implică politicul și când problema o aducem în față, toți spunem: „Dar dacă se va întâmpla ceva, dă să mă duc, dă să încerc…” și se încep niște lucruri neordonate, care ies de sub control. Și asta nu este bine.
Vocea Basarabiei: Panică în rândul cetățenilor ca să-și facă cât mai multe rezerve.
Tudor Cozari: Haideți să ne întoarcem. Ce înseamnă? Noi toți spunem că avem nevoie de masă lemnoasă. Haideți să vă dau un simplu exemplu. Dacă dvs. acum o să consultați literatura de specialitate și o să vă adresați la un gândac care se numește Croitor alpin, și este o frumusețe, pentru un gândac de acesta dus în mod ilegal și vândut în Germania o să vă ofere 15 mii de dolari un colecționar, dar el este o simplă insectă. De ce el se numește croitor? De aceea că el are nevoie de masa lemnoasă moartă care cade la pământ și care nu trebuie extrasă, adică din pădure se extrag anumiți bușteni, tulpina, dar restul, crengile și altele se lasă acolo. Din ce cauză? Pentru că acest croitor are nevoie de 3 ani de zile ca să se dezvolte în acest lemn, unde el consumă masa lemnoasă și de-atâta se numește croitor, că croiește ceva. El se dezvoltă numai în fag. În Republica Moldova avem rezervație specială – Plaiul Fagului, fiindcă el venind din Europa de Vest a ajuns până în Republica Moldova acest fag, acest patriarh de rând cu stejarul, care-i o frumusețe să-l vezi, numai coloanele celea alcătuite din fagi.
Prin urmare, aici noi trebuie să fim foarte atenți când vorbim despre defrișare și să nu scoatem din context, înțelegând că pădurea este un organism viu, este un ecosistem complex, care este alcătuit din sol, din ape, din aerul respectiv și din flora și fauna respectivă.
Deci, problema este cu mult mai complexă și pe mine mă deranjează lucrurile acestea, când se pune problema numai între silvicultori, dar nu sunt aici toate componentele – un hidrobiolog, un ornitolog, un zoolog, un ecolog ș.a.m.d.
Vocea Basarabiei: Dar dacă dvs. ați fi la guvernare, cum ați rezolva iată această problemă stringentă în aceste condiții când gazul a ajuns să fie un șantaj din partea Federației Ruse?
Tudor Cozari: Eu întotdeauna aș refuza. Știți din ce cauză?
Vocea Basarabiei: Ați refuza la ce?
Tudor Cozari: Să fiu în parlament, să fiu parlamentar.
Vocea Basarabiei: Dar un stat fără parlament nu poate să existe.
Tudor Cozari: Nu, nu, vă spun argumentul. Când dl Ion Suruceanu a fost invitat acolo, el zicea că „atunci când erau problemele de cultură, pe care eu le puteam rezolva (cu Frontul Popular când era), eu eram foarte activ, în rest, eu eram o persoană pasivă”.
Spuneți-mi, vă rog, un specialist, un parlamentar, care are cunoștințe temeinice, că am și discipoli de-ai mei, care sunt în comisii, care s-ar putea pronunța liber pe problemele ecologice, nu poate, fiindcă nu poate ieși din disciplina partidului, pentru că acolo în momentul în care tu ești membru de partid și ești parlamentar ai anumite obligațiuni care sunt scrise în program
Deci, dacă eu aș fi parlamentar, aș spune așa: „Eu aș putea să mă expun în domeniul ecologiei și în domeniul învățământului preuniversitar, că am manuale care lucrează de 20 de ani în școală, copii educ, și în domeniul universitar”. Concluzia este una – întotdeauna oricare partid are nevoie ca pe timpuri, când era domnitorul și avea așa-numitul divan. Deci, oricare comisiei parlamentară, oricare subdiviziune a guvernului are nevoie de sfetnici și acești sfetnici suntem noi, cei care o facem cu mare drag. De ce? Fiindcă nouă, ca și guvernelor, ca și partidelor, ne pasă. Ne pasă!
Vocea Basarabiei: Și totuși, criza energetică schimbă acum percepția asupra modului cum trebuie rezolvate o parte din probleme.
Tudor Cozari: Avem energia verde…
Vocea Basarabiei: Dl Boaghie, pentru că ați spus că sunteți silvicultor, ia să ne explicați dvs. ce pot și ce trebuie să facă autoritățile ca să asigure cu masă lemnoasă populația?
Dionisie Boaghie: Aș vrea să punctez pentru telespectatori: în cadrul fondului forestier nu se execută defrișări.
Vocea Basarabiei: Asta am înțeles.
Dionisie Boaghie: Și asta s-o audă toți ecologiștii și toți cei care vorbesc, fiindcă defrișarea înseamnă reducerea spațiului și trecerea terenului la altă categorie de folosință. Conform legii este interzis ca terenurile să fie scoase din fondul forestier, pe când noi, de fapt, efectuăm lucrări pentru întreținerea pădurii și regenerarea ei, adică lucrări de regenerare. Eu nu sunt sfetnicul să le spun celor pe care, de fapt, i-am votat cum ar fi fost bine, că ei trebuiau să mai întrebe lumea până a demara procesul respectiv…
Vocea Basarabiei: Dar spuneți acum – cum ar fi fost bine și cum mai e cazul să fie bine?
Dionisie Boaghie: În orice caz, ceea ce pot spune cert e că pădurea nu trebuia pusă în față sau să rezolve problema respectivă, pădurea putea să vină ca o mică contribuție din ceea ce poate oferi. În rest, trebuiau găsite alte căi…
Vocea Basarabiei: Și această „mică contribuție” înseamnă cât?
Dionisie Boaghie: Asta înseamnă maximum ce putem să le dăm până la 1.000 de metri cubi, maximum din acele rezerve pe care poate să ni le ofere pădurea, care au fost, să spunem, nerecoltate anii precedenți. În rest, nu putem, fiindcă atunci creăm un decalaj și atunci în loc să ajutăm pădurea la procesele ei de regenerare naturală, noi ce facem? De fapt, în loc să ajuți, vii și faci lucruri neplăcute.
Vocea Basarabiei: Și care vor fi consecințele acestei decizii?
Dionisie Boaghie: Doamnă, eu nu pot să zic care sunt, fiindcă trebuie să mergi în teren să vezi toate parchetele care au fost…
Tudor Cozari: E simplu de răspuns la întrebare.
Dionisie Boaghie: Nu-i simplu! Evident, eu, de exemplu, nu pot răspunde alte lucruri decât cele pe carele cunosc. Eu am fost în mai multe parchete, am văzut cum se exploatează. Evident, se lucrează conform prevederilor amenajamentului silvic, nu pot ei să iasă din această listă, că așa prevede actul normativ, dar eu vorbesc de presiuni. Bine, o să exploatăm anul acesta mai multe volume, la anul, dar ce vom face anii ceilalți?
Vocea Basarabiei: Și deznodământul care e?
Dionisie Boaghie: O să trebuiască o perioadă oarecare să nu se mai facă lucrări sau, de exemplu, eu dacă fac lucrarea anul acesta, dar ea este preconizată pentru anul viitor, înseamnă că eu nu asigur regenerarea propriu-zisă, adică nu aștept să-mi cadă ghinda acolo, să văd semințișul respectiv, trebuie să fac cu un an înainte, premergător să fac niște lucrări de ajutorare, dar eu acestea nu le fac, eu acuma sunt în grabă, adică eu nu extrag mai mult, până la urmă, nu pot extrage mai mult decât ceea ce am planificat în amenajament, în proiectul respectiv. Dar noi pur și simplu depășim termenul și, în plus, nu ajutăm pădurea la regenerarea naturală. Asta noi facem. Adică eu, de exemplu, ca fost director de întreprindere silvică, a Chișinăului, apropo, eu cu un an înainte deja mergeam și mă uitam unde parchetul era preconizat pentru exploatare anul viitor sau peste un an, doi, deja inginerii se uitau dacă este semințiș, dacă nu era suficient, veneau cu semănături anticipate sau veneau ulterior cu niște plantări. Dar când să vină acum cu plantări, dacă ei sunt ocupați doar cu exploatarea?
Vocea Basarabiei: Deci, lăsați să se înțeleagă că impactul va fi pe termen mediu și lung?
Dionisie Boaghie: Depinde foarte mult și cum va reacționa pădurea la aceste acțiuni.
Vocea Basarabiei: Dl Cozari, ați spus că aveți și dvs. o părere.
Tudor Cozari: E simplu, e simplu, dragii mei, noi nu trebuie să procedăm ca în „surtucul lui Arvinte”, nu putem să tăiem din mânecă și să punem la poale și invers. Pădurea are o anumită capacitate biologică, capacitatea aceasta biologică să nu o determine politicianul, ci să o determine savantul, așa noi și facem. Dl Dionisie Boaghie a spus clar.
Noi nu facem defrișări, noi facem tăieri de igienă conform legilor biologice, se extrage ceea ce nu este de acum util pădurii și se introduc generații noi.
Mai departe trebuie să se determine clar că capacitatea biologică a pădurilor noastre este de… și printr-un proiect de lege se spune că fiecare pădurar, reieșind din norma determinată din punct de vedere științific, asta extragem și să tragem aici o linie, să nu zicem că pădurea pe noi ne va salva. Desigur că ne va salva, o tăiem toată, ne încălzim un an, și după asta o să vedem ce facem cu apele, o să vedem ce facem cu flora, cu fauna și o să facem așa un rău, că n-o să fim bucuroși că pentru ca să ne încălzim tăiem acoperișul casei, vasăzică, și ne încălzim, că acolo este lemn. De ce nu fac gospodarii așa?
Vocea Basarabiei: Dar poate era cazul ca toți pădurarii să spună ei ce trebuie și cât trebuie tăiat?
Tudor Cozari: Pădurarul a fost tot timpul pus la respect, că el a fost mai mult o persoană care a respectat lucrul dat. Deci, dacă se începe de sus această normă ca să fie tăiată, el n-o găsească puterea de convingere, el e împotrivă la acest lucru, n-o să facă, dar lui i s-a dat normă, că directorul nostru ce a spus? I s-a spus că, iată, s-a telefonat de la guvern și trebuie atâtea mii de metri steri, dar el zice că „nu, noi categoric nu putem”. – „Dar poate faceți cumva, rezolvați?” – „Nu putem, fiindcă noi avem, din punct de vedere științific cât putem, iată, asta putem”. Fiindcă dacă la dvs. vine cineva să împrumute niște bani și vrea de 10 ori mai mult, dvs. îi spuneți: „Dragul meu, eu pot cu atâta” și tăiați linia, măcar el să fie frate, soră, mamă, tată. Noi aici această problemă trebuie s-o rezolvăm din punct de vedere științific, dar pentru asta avem Academia de Științe, avem institutele de rigoare. Din ce cauză guvernul n-a făcut la început o adresare științifică să reglementeze din acest punct de vedere?
Vocea Basarabiei: Bine, dar cred că trebuia și intervenția Agenției pentru Silvicultură?
Dionisie Boaghie: Ca să nu exagerăm mult pe subiectul respectiv, fiindcă, evident, anul acesta tot ce s-a exploatat s-a realizat, dvs. cum spuneți – „s-a tăiat”, dar s-a tăiat conform normei. E altceva că o normă din primăvara anului viitor a fost trecută în toamnă, adică pădurea n-a suferit, fiindcă oricum era preconizat, ceea ce va fi exploatat în anul viitor, în primul trimestru, normal va veni din trimestrul patru al anului. Adică, noi depășim cu un trimestru, să spunem așa, normele respective. Pentru mine, ca silvicultor, e importantă calitatea lucrărilor, înțelegeți? Adică în momentul în care eu, de exemplu, exploatez într-o perioadă foarte restrânsă două volume, normal că niciun inginer nu poate să urmărească tot procesul respectiv, dar eu nu văd că, de fapt, dacă exploatăm anul acesta și la anul, gata, pădurea o să piară și se taie pădurile. Nu-i adevărat! Repet încă o dată: pur și simplu, însuși procesul de regenerare ar putea să fie un pic mai dificil, dar nu putem asta s-o ducem până la infinit, adică un an, doi, trei, patru, cinci, fiindcă atunci, într-adevăr, deja am putea face un lucru prost pentru pădure.
Vocea Basarabiei: Dar aici cred că trebuie de făcut și acest apel către cetățeni, către populație, dacă au suficiente lemne pentru ca să treacă cu bine acest sezon rece, să ajungă cu bine în primăvară, să nu insiste pe lângă primărie, pe lângă ocolul silvic că neapărat trebuie să-mi dați și mie.
Dionisie Boaghie: Într-o discuție privată cu cineva vorbeam că, de fapt, dacă se gândeau un pic altfel – 3 metri steri cât costă aceștia? Înmulțești la cei 700 de lei, fac 2.100, lasă să fie 3.000 de lei. Statul să ofere la fiecare familie câte 3.000 de lei și omul dacă voia se încălzea cu curent electric, voia să se încălzească cu lemne își cumpăra lemne, dar decidea el singurel și nu era acest agiotaj și poate erau și niște economii în alte domenii. Statul își asuma și achita fiecărei familii respectiv acele 3.000 de lei.
Vocea Basarabiei: Credeți că era o soluție mai bună?
Dionisie Boaghie: Și credeți că ar fi fost rând la ocoalele silvice acum, lumea avea să se grăbească așa? Fiindcă omul vedea că poate să se ducă și mâine să-și cumpere cele necesare, plus că și eliberarea masei lemnoase se face iarăși conform listelor, acesta la fel e un lucru suplimentar.
Vocea Basarabiei: Dar pe de altă parte, știți că au mai apărut și intermediari și prețul este mult mai mare, pentru că se comercializează nu doar la 700, dar a ajuns să fie și 1.500, și mai mult de 1.500 de lei pentru un metru ster?
Dionisie Boaghie: Eu cred că de la primărie vin și alte liste, acolo în listă se introduc și alte persoane.
Tudor Cozari: Problema e simplă din alt aspect, fiindcă noi atunci când provocăm populația cu niște anunțuri puțin cam pripite și negândite până la capăt se începe acea panică și oamenii încearcă cumva să se descurce. A, se dă acum, eu să mă duc, am lemne, dar las’ să fie pe la cine știe când. Țineți minte în anii de după foamete câte zeci de ani au trecut și oamenii uscau pâine în pod, că nu știau ce o să fie mâine? Știți lucrul acesta și-i cunoscută chestia asta, haideți să schimbăm puțin paleta din altă parte, să ne ducem din alt punct. Noi spunem acum de lemne, că omul are nevoie de lemne. Pe teritoriul României erau circa 390 de specii de păsări. S-a făcut acum un recensământ și s-a constatat că 20 de specii deja au dispărut, altele 20 de specii se află pe cale de dispariție. Știți care sunt factorii care acționează? Clar ca la carte: unu – dispariția habitatului. Ce înseamnă asta că noi o să facem cum spune dl Boaghie, că-i categoric împotriva defrișării?
Ce înseamnă că o să defrișăm astăzi o parcelă de pădure? Consecințele vor fi extrem de grave, pentru că vor dispărea anumite specii de animale și de plante pe care noi pe urmă o să le căutăm ca sursă de vitamine, ca sursă de medicină, ca sursă de recreare. Avem un patrimoniu, că eu întotdeauna spuneam – de ce Republica Moldova astăzi care vrea să se includă în comunitatea europeană nu pune un indiciu acolo, că noi venim cu zestrea noastră, venim cu un patrimoniu biologic irepetabil pe care nu-l are Italia, bunăoară?
Am lucrat acolo și știu foarte bine care este situația. Doi-trei cocostârci în nordul Italiei, dar noi avem sute de familii de cocostârci în Moldova. Hai spuneți-mi, vă rog, cocostârcul pentru noi este o specie emblematică sau nu? Chiar de o să ziceți că nu, eu o să vă spun că da, este o specie emblematică. Și iată imaginați-vă că dispare această specie și ele se duc în Cartea Roșie. Peste un an-doi, noi trebuie să edităm Cartea Roșie. Prin hotărâre de guvern suntem obligați noi, specialiștii, avem un Comitet național de editare a Cărții Roșii și o să fim la următoarea ediție a Cărții Roșii. Și știți ce o să facă ea? O să se îngroașe. Cartea ceea este pomelnicul nu pentru sănătate, dar este pentru pomenire, dar ca să avem pomelnic pentru sănătate trebuie să avem grijă de pădure. Aceasta, dacă vreți, este o carte ca un semafor roșu care avertizează lumea. Noi dacă vrem astăzi să ne încadrăm în comunitatea europeană doar știți că acolo la fiecare paragraf, o să vină la noi de la biodiversitate și au să întrebe: „Dar cu speciile acestea care sunt ocrotite în Anglia, în Germania dvs. ce faceți?” Dar noi nu știm dacă ele sunt, pe când noi trebuie să știm câte sunt, trebuie să știm care este arealul lor.
Vocea Basarabiei: Dar ne-am îndepărtat un pic de întrebarea pe care v-am adresat-o eu. Ținând cont că totuși gigantul rus Gazprom a redus din volumul de gaze pe care îl livra Republicii Moldova…
Tudor Cozari: Nu putem tăia pădurea, că nu putem.
Vocea Basarabiei: Și dacă domnii profesori ar fi în locul lui moș Ion sau moș Vasile de la Văsieni, de la Măgurele, de undeva și el acum așteaptă acești 3 metri, iată, dacă dvs. ați fi în locul lui?
Tudor Cozari: Spuneți-mi, vă rog, câtă coardă care este tăiată în vii este arsă la marginea terenurilor? Vă spun eu personal, pentru că am cutreierat și într-o parte, și în alta. Dar din ce cauză? D-apoi sigur că pe timpuri era mai ușor să hrănești porcul cu pâinea care costa 16 copeici, decât să crești porumbul. Și omul asta face, coarda o scoate la margine. Dar câte școli avem acum care au sistemul acesta fotovoltaic, dar câte se încălzesc cu biomasă, dar câte încălziri ale caselor? Eu vă dau un singur exemplu: anul trecut, când casa mea nu era încălzită, eu ardeam de 3 ori mai multe lemne decât acum. Deci, mai bine s-ar da anumite sume ca să fie încălzite gospodăriile oamenilor cu ajutor de la stat.
