Vocea Basarabiei: Suntem la sfârșit de an și, de obicei, la sfârșit de an se fac totaluri. Astăzi vom încerca să facem un bilanț al anului care se călătorește, 2022, împreună cu invitata Vocii Basarabiei, dna Mariana Pâslaru. Dna Mariana Pâslaru deja și-a făcut un nume bine cunoscut în mediul antreprenorial, pentru că de mai mulți ani practică businessul în agricultură. Mai puține doamne se aventurează să practice afaceri în acest domeniu, dar în ultimul timp, totuși, numărul lor este în creștere. Mulțumim mult că ați dat curs invitației noastre să veniți aici, la Vocea Basarabiei! Să ne spuneți, în primul rând, de ce ați ales agricultura și de ce ați ales businessul în agricultură. Știu că ambiția dvs. este mare – să faceți agricultură performantă, să aduceți utilaj modern, să încercați să penetrați piețele occidentale. Nu e chiar atât de rău, după ce totuși a fost această obișnuință ca ceea ce s-a crescut în Republica Moldova să ajungă mai degrabă pe piețele CSI, pe piața Federației Ruse, iată că vremurile mai schimbă din situații. Mai întâi, de ce ați ales agricultura?
Mariana Pâslaru: Bine v-am găsit! Știți, este așa o vorbă: niciodată să nu zici niciodată, așa și eu am pățit-o, adică nu am studii agricole, dar așa a vrut Domnul, să merg anume în această ramură în care, într-adevăr, mă simt bine. Mă simt bine, deoarece mă conduc după un principiu – fiecare trebuie să facă ceea ce vrea, poate și o face bine. Și sper că îmi reușește.
Vocea Basarabiei: Bine, dar a trebuit să dați din coate mult ca să vă simțiți bine, pentru că bănuiesc că totuși au fost provocări pe parcursul timpului, când poate ați avut o altă părere, că trebuia să nu ajungeți pe acest tărâm?
Mariana Pâslaru: Știți, nu am avut dubii niciodată.
Vocea Basarabiei: Niciodată?
Mariana Pâslaru: Niciodată! Într-adevăr, m-am simțit bine, fiindcă foarte mulți ani am activat în domeniul agricol, vitivinicol, într-o afacere de familie, unde am muncit cu toții cot la cot și apoi mi-am diversificat puțin activitatea și am mers anume în agricultura ce ține de livezi. Și, într-adevăr, mă simt extraordinar, mă simt în apele mele, deoarece este o activitate continuă, este o activitate în care nu poți să spui că gata, am făcut, aici m-am oprit, mereu trebuie să te gândești la ziua de mâine, mereu trebuie să te gândești la oportunități. Este, să spunem așa, o afacere creativă, unde poți îmbina și munca, și arta, și – de ce nu? – și odihna.
Vocea Basarabiei: Și a ajuns să fie o afacere și de suflet?
Mariana Pâslaru: Da, în primul rând, este o afacere de suflet, fiindcă mi-am ales fructele mele preferate – cireșele.
Vocea Basarabiei: De ce anume cireșele?
Mariana Pâslaru: Fiindcă fructele mele preferate sunt cireșele și nu poate fi altfel.
Vocea Basarabiei: Bine, dar noi cunoaștem, pentru că consumăm și noi cireșe, e o perioadă scurtă când se adună recolta și când repede trebuie să fie vândută pe piață – pe piața internă, pe piața externă –, pentru că totuși este un produs care se alterează ușor.
Mariana Pâslaru: Da, fără nicio îndoială! Cireșele sunt, în primul rând, primele fructe, sunt alterabile, sunt fructele cu care nu trebuie să stai mult la gânduri, trebuie culese, întrucât din momentul când ai cules prima cireașă, ea deja începe să meargă în regres. Trebuie să operezi repede, de asta când cineva îmi spune: „Păi, ce afacere bună ai, lucrezi o lună pe an…”.
Noi știm că în agricultură este cu totul altfel, noi muncim pentru luna aceasta anul întreg, finalizăm recoltarea, începem tăierea în verde, apoi este o procedură de lungă durată, adică angajații noștri știu că au de Crăciun și de Paște zile libere, mai mult nu ne putem permite să ne odihnim, dar asta e, fiecare trebuie să facă…
Vocea Basarabiei: Aveți o suprafață mare?
Mariana Pâslaru: Da, la momentul de față gestionăm 50 de hectare de cireși și 5 hectare de caiși. Am cochetat și cu caisul, sper să fie cu rod, este al doilea an.
Vocea Basarabiei: Și am citit deja sau am aflat din spațiul public că ați ajuns cu cireșe moldovenești pe piața olandeză, în Vest, dar până a ajunge în Vest ați exportat pe piața Federației Ruse, nu?
Mariana Pâslaru: Da, sigur că da! Sunt în businessul cu cireșe de aproape 10 ani și vreau să spun că am început – vă spun așa cum este – am început cu piața rusă, belarusă, anul acesta am lucrat și cu Ucraina pentru prima dată și pentru prima dată, la fel, am lucrat cu Europa, anume cu Olanda.
Vocea Basarabiei: Dar haideți să ne spuneți cum e să faci comerț cu Federația Rusă, pentru că părerile sunt împărțite, unii spun că piața e tradițională, a fost tradițională, pentru că ani la rând sau pe parcursul acestor trei decenii de independență o bună parte din ceea ce se creștea în Republica Moldova s-a vândut pe piața Federației Ruse, după care au început acele restricții, embargouri, unii s-au reorientat, pentru că ați spus că ați făcut parte și din afacerea de familie, ați produs vinuri. Și vinurile, iarăși, s-au vândut și pe piața estică, și pe piața vestică, nu?
Mariana Pâslaru: Da!
Vocea Basarabiei: Cum e să faci comerț cu Federația Rusă?
Mariana Pâslaru:
Știți, eu personal am o imunitate creată pentru piața rusă, imunitatea aceasta vine din perioada trecută în care am lucrat cu vinurile, adică este totul bine, dar trebuie să știi că într-o zi poate să nu fie bine, ceea ce s-a întâmplat pentru vinuri în 2006, ceea ce s-a întâmplat pentru fructe în 2014, acum, adică mereu trebuie să fii cu puțină rezervă – dar dacă ceva se va întâmpla?
Dar în orice afacere este rezervă, risc, la fel și cu piața europeană, adică am făcut exportul, dar am stat puțin cu emoții, deoarece așteptam să vină analizele de la reziduuri, reacția consumatorului, pe care noi nu-l cunoaștem. Adică, dacă noi știm poftele și dorințele consumatorului de pe piața rusă, belarusă, a țărilor din CSI, să spunem așa, dar noi nu cunoaștem încă preferințele consumatorului european. Deja am început să le cunoaștem și când o să intrăm mai mult pe piața vestică deja o să știm, adică fiecare țară are preferințele sale, dacă nemții mănâncă cireașa crocantă și neagră, altă națiune o mănâncă puțin mai roz, exact cum se întâmplă acum cu merele. Adică, dacă în Qatar, în Dubai se bucură de cerere merele de culoare verde, în Rusia – cele roșii.
Și datoria noastră, a producătorilor, este să ne orientăm la timp, să tragem concluziile la timp și să reacționăm.
Vocea Basarabiei: Dar ce emoții trăiesc iată cei care practică businessul în agricultură din Republica Moldova, atunci când, de exemplu, cineva din Federația Rusă zice că vinul e bun doar pentru a vopsi gardurile sau că cantitatea X de mere, de prune a fost îngropată cu buldozerul? Iată, ce emoții trăiește antreprenorul din Republica Moldova care a contat pe această piață a Federației Ruse?
Mariana Pâslaru: În agricultură nu poți să te bazezi pe emoții, adică ar fi o greșeală, pentru că, dacă ne-am baza pe emoții cred că nu am putea face agricultură, fiindcă este o afacere, eu îi mai spun agro-cazino, niciodată nu știi cum o să meargă și cum o să fie până la capăt. Să lăsăm emoțiile la o parte și să judecăm treaz, adică noi trebuie să înțelegem că agricultura e bazată pe mai mulți piloni, nu numai pilonul care ține de Dumnezeu, adică plouă, nu plouă, e secetă, nu-i secetă, noi mai avem și pilonul economic, și pilonul politic, pe care noi nu putem să-i influențăm. Și atunci când tu trimiți mașina cu cireșe, de exemplu, spun de cireșe, la Moscova, și cum a fost anul acesta, că ajungea în 8-9 zile, atunci ce fel de emoție poate fi? Eu știam, asta a fost decizia mea, eu știam că până ajunge în 9 zile la Moscova poate să se schimbe situația politică și economică și să nu fie, să-mi asum eu responsabilitatea asta.
Vocea Basarabiei: Dar, în general, iată atunci când e vorba de comerț, totuși comerțul este dominat de politic, de politicul la nivel înalt între două state?
Mariana Pâslaru: Din păcate, da, din păcate.
Vocea Basarabiei: Și cum se explică acest lucru?
Mariana Pâslaru: Nu putem explica noi, dar cred că nici nu suntem noi la etapa și nivelul la care am putea acum să explicăm.
Vocea Basarabiei: Dar iată pentru vara viitoare v-ați dori să trimiteți cireșe moldovenești în Federația Rusă?
Mariana Pâslaru: Cea mai mare greșeală a unor producători este ca explorând o nouă piață să renunțe la alta. Noi nu trebuie să închidem nicio ușă, noi în fiecare an trebuie să deschidem câte o ușă, păstrând și ușile celelalte deschise, părerea mea este asta.
Îmi doresc foarte mult să lucrăm și cu Federația Rusă, și cu Ucraina, și cu Țările Baltice, mi-aș dori chiar foarte mult.
Vocea Basarabiei: Deci, să fie cât mai diversificată piața de desfacere?
Mariana Pâslaru: Da! Dar, nu știu, cum poți.
Vocea Basarabiei: Luați în calcul că, de exemplu, se devalorizează moneda națională acolo unde trimiteți marfa sau asta nu influențează?
Mariana Pâslaru: Ea mereu influențează, mereu sunt plusuri și minusuri, adică v-am mai spus că până vine rezultatul muncii tale în care ai investit, noi de-acum am început să cumpărăm fertilizanți și toate cele necesare pentru anul viitor, adică acum noi cumpărăm cu un preț, dar noi nu știm cu cât o să vindem, iată asta este cea mai mare durere a noastră, că noi nu știm cui o să vindem și cu cât, noi nu putem face o evaluare.
Vocea Basarabiei: De cine depinde această predictibilitate, în grija cui ar trebui să fie acest pronostic, dar și acest sprijin de care are nevoie antreprenorul din agricultură să i se ofere?
Mariana Pâslaru: Știți, cel mai simplu ar fi să spun că îi aparține statului toată problema. Acum noi suntem deprinși să arătăm cu degetul, dar înainte de a judeca, nu contează, guvernarea, statul, alți producători, vecini, mai știu eu ce, trebuie puțin să stăm și să analizăm: e posibil să fie făcută schimbarea asta sau ajutorul acesta acum, când vrem noi, când batem din picioare sau nu este posibil? Și, după părerea mea, ar fi bine să dăm și noi puțin din coate, noi, producătorii, să mai mergem pe la expoziții, să ne afișăm, să le spunem că este așa o țărișoară, Moldova, care are nevoie de ajutor. Din păcate, Moldova a fost cunoscută prin prisma războiului, acum ne-au descoperit, într-adevăr, ne-au descoperit, fiindcă mergem…
Vocea Basarabiei: Mai devreme, prin jaful secolului.
Mariana Pâslaru: Da… Eu spun din punct de vedere mai bun.
Vocea Basarabiei: Acum da, „Moldova – o țară mică cu inimă mare”, ținând cont că a putut să gestioneze bine dosarul refugiaților, să găzduiască atâția oameni necăjiți, fugiți din calea războiului din Ucraina și care chiar și-au găsit aici adăpost, și autoritățile au rezolvat o parte din probleme, dar chiar și fiecare cetățean care și-a deschis ușa a făcut un gest apreciat foarte mult.
Mariana Pâslaru: Și-au adus contribuția, da, exact… De asta și zic că trebuie să mergem la expoziții, trebuie să mergem la întâlniri. Eu sunt membră a Asociației „Moldova Fruct” și în fiecare lună, în fiecare an, nu mai spun de an, noi participăm la toate expozițiile. Și dacă sunt producători care spun: „Păi ai făcut exportul, că nu știu ce”. Dar nu că nu știu ce, am investit și eu pentru a face un export, am căutat, m-am înregistrat, am mers la 3 expoziții ca să am un rezultat mic, adică totul se întoarce, nu putem noi sta fără a activa și fără de a face nimic și a spune: „Păi nu-mi dă statul, nu-mi dă guvernul, nu-mi dă primarul, nu-mi dă…”. Cine nu-mi dă? Bate și ți se va deschide, cere și ți se va da!
Vocea Basarabiei: Bine, dar cu anumite ocazii, totuși, fermierii anunță că „dacă nu ne sprijiniți mai mult, organizăm proteste și în cadrul acestor proteste vom avea revendicări, și revendicările acestea oricum trebuie să țineți cont de ele și să soluționați problemele”.
Mariana Pâslaru: Da, noi, agricultorii, suntem puțin obijduiți, așa ne pare nouă, dar am prieteni foarte buni medici, ei la fel consideră că sunt lăsați în voia sorții, la fel și profesorii, adică dacă am spune că noi, agricultorii, suntem cei mai năpăstuiți, am face păcat. Nu pot să spun așa și vă spun cu fermitate că chiar am încredere în ceea ce se întâmplă acum, probabil sunt optimistă, probabil dl ministru al agriculturii Bolea ne insuflă un optimism prin tot ce spune și noi îl credem. Să vedem ce va fi mai departe, dar nu trebuie acum să tăiem aripile celor care vor să ne ajute. Dacă nu ne vor ajuta, vedem, iarăși, mai așteptăm puțin. Acum este o perioadă dificilă, să nu uităm de cei mai triști ca noi și eu mereu spun lucrul acesta, când văd ce se întâmplă la vecinii noștri, ar fi un păcat să nu ne bucurăm de tot ce avem.
