VOCEA CARE NE UNEȘTE

LIVE

VIDEO/ Alecu Reniță: „Pe timp de război au căzut măștile de pe foarte mulți actori politici, inclusiv religioși, au căzut măștile”

Vocea Basarabiei: Pe final de săptămână discutăm cu dl Alecu Reniță. Dl Alecu Reniță a fost deputat în primul Parlament al Republicii Moldova, cunoaște foarte bine realitățile încă de la proclamarea independenței și până astăzi și vreau să pornim această discuție de la drumul pe care se îndreaptă astăzi Republica Moldova. Dacă e să citim datele ultimelor sondaje care au fost făcute la finele anului 2022, majoritatea respondenților spuneau că țara lor se îndreaptă pe o cale greșită. Ce înseamnă cale bună și cale greșită, dle Reniță?

Alecu Reniță: Dacă ați făcut referință la 1990, atunci când noi ne aflam în primul parlament ales democratic, noi am avut o viziune foarte clară unde vrem să ajungem și acest lucru este foarte bine formulat în Declarația de Independență, independență față de imperiu. Și noi vedeam atunci că marile blocaje, marile neafirmări ale populației de aici au fost legate de ocuparea teritoriului respectiv la 1940 și pe urmă în august 1944. De aceea, noi am dorit foarte mult și acest lucru, încă o dată zic, se află în Declarația de Independență, am vrut reîntoarcerea în spațiul nostru firesc, spațiul firesc înseamnă o întrerupere a circa 4 milioane de cetățeni români din 28 iunie, care făceau parte din România, a fost o întrerupere și după asta nu numai că au fost rupți, dar au fost terorizați, au fost deportați, au fost trecuți printr-o foamete. Și de ce fac această trecere în revistă? Ca să înțelegem că noi am luat moștenire o societate foarte traumatizată, am luat o populație care a fost foarte derutată, dar cel mai strașnic lucru e că ei aveau o spaimă genetică și de aceea pentru noi a fost foarte important ca să deschidem un alt orizont, o anumită libertate ca această societate să poată să se simtă liberă. Practic, noi de la 1990 am mers foarte bine până când Federația Rusă a declanșat războiul de pe Nistru.

Vocea Basarabiei: Iată tocmai aici am vrut să ajungem. Vorbiți despre această deschidere de orizont, iar pe de altă parte, război la Nistru în 1992, mai târziu – insistența de a fi creată UTA Gagauz-Yeri și ne mai amintim și de declarațiile care se făceau atunci, la începutul proclamării independenței Republicii Moldova, că, dacă cumva autoritățile de la Chișinău nu vor face așa cum li se spune de la centru, adică de la Moscova, se vor pomeni cu trei republici în loc de una?

Alecu Reniță: Da! Deci, în 1990, la începutul anului, noi am fost avertizați, fiindcă în martie 1990 urma să se facă un referendum unional prin care trebuia să se confirme dacă republicile unionale, fostele colonii, mai exact, ar fi susținut ideea lui Gorbaciov de a semna un nou acord unional prin care, chipurile, republicilor li se dau mult mai multe drepturi, posibilități, dar nimeni nu mai credea, întrucât o întreagă istorie stătea în spatele fiecărui popor și aici pot pomeni ceea ce a spus și Lenin, că Rusia țaristă era o închisoare a popoarelor. Lucrul acesta nu s-a schimbat în perioada sovietică, dimpotrivă s-a agravat și în acest context faptul că noi am avut o viziune, și acest lucru este clar, că am mers pe limbă, alfabet, tricolor, suveranitate și independență față de Rusia, deci urma mai departe pasul final. Și exact ceea ce a spus Ghenadi Selezniov, președintele Dumei de Stat a Federației Ruse, când a venit în 2002 în octombrie, dacă nu mă înșel, pe data de 23, el a spus: „Mulțumiți că noi în 1992 am intervenit, am declanșat războiul pe Nistru – el însuși recunoaște –, fiindcă, dacă nu declanșam războiul, astăzi erați în România” – zice Selezniov peste 10 ani, în 2002. Rusia știa foarte exact că procesele de renaștere națională trebuiau să finalizeze, pentru că era o anumită perioadă, socotiți – 1990, hai să zicem ‘88, ‘89, ‘90, cuprindea o perioadă de 4-5 ani.

Deci, era normal, societatea nu obosea și atunci Federația Rusă a declanșat războiul de pe Nistru și a întrerupt, a curmat procesul de reîntoarcere sau de integrare a Republicii Moldova și în spațiul românesc, dar și în spațiul european.

Vocea Basarabiei: Dar în acești 31 de ani s-a schimbat percepția Federației Ruse vizavi de Republica Moldova?

Alecu Reniță: Eu nu cred, fiindcă eu m-am adâncit ceva și în istoria Rusiei țariste, de la Ivan cel Groaznic și până la Putin, aproape nimic nu se schimbă, și asta este drama rușilor, fiindcă abordarea lor este una strict imperială și șovină. Și lucrul acesta noi l-am simțit, cei care am trăit în Uniunea Sovietică, că erai desconsiderat din simplul motiv că nu făceai parte din familia națiunii ruse. Deci, asta era o chestie, și dacă îți amintești, chiar într-o anumită perioadă, dacă nu mă înșel, prin 1970 a apărut și o hotărâre a Comitetului Central încât copiii trebuiau să-și aleagă naționalitatea la majorat, adică la 18 ani. Și eu am avut colegi la Universitate, nu la noi la facultate, dar la Limbi Străine, țin minte exact, care și-au schimbat de la naționalitatea moldovean în naționalitatea rus, fiindcă era o chestie de prestigiu, adică lui i se deschidea ușa. Așa și era. Și atunci, de ce zic lucrurile acestea?

Pentru că această politică, care se face mai ales în spațiul post-sovietic de „russkii mir”, arată exact rădăcinile din trecut, această poftă de a stăpâni alte popoare, de a nu le da voie să se dezvolte. Și era firească explozia de nemulțumire a republicilor unionale și, mai ales, pofta lor uriașă de a se desprinde de metropolă, de Moscova. Lucrul acesta n-a fost înțeles, din păcate, de către cei de la Kremlin și au crezut că noi acum o să ne revenim și pe urmă o să-i punem la punct și o să refacem cât mai rapid ceea ce am pierdut.

Vocea Basarabiei: Unde începe și unde se termină lumea asta rusă, pentru că, pe de o parte, noi auzim declarații de felul acesta și din partea politicienilor, dar și din partea fețelor bisericești? Îmi amintesc chiar recenta declarație pe care o făcea patriarhul rus Kiril, spunând că și Republica Moldova face parte din această lume rusă. Puteți să le spuneți celor care ne urmăresc unde începe și unde se termină lumea rusă?

Alecu Reniță: Era o frază celebră a lui Putin că „Rusia nu are frontiere”. Cred că în acest context nici lumea rusă nu are frontiere, deci oriunde Kremlinul consideră că se aude o vorbă rusească acolo e lumea rusă, ceea ce este o aberație totală, pentru că azi lumea este atât de integrată, încât putem auzi într-o țară foarte mică 100 de limbi, dar asta nu înseamnă că cineva zice că acolo îi lumea chineză sau lumea olandeză, sau lumea americană ș.a.m.d. Din păcate, și eu o spun foarte sincer, eu regret foarte mult și chiar credeam prin ‘90 că rușii au să se spele de această boală, că e o boală, până la urmă, care-i legată de două chestiuni: 1) imperialismul și 2) mesianismul, fiindcă ai pomenit de Kiril. Acest mesianism că ei trebuie în orice colț al lumii să ducă fericirea, deși multă lume trăiește fericită fără dânșii și de multe ori apar și pe rețelele de socializare mesaje, precum „noi ne simțim bine acolo, unde voi nu sunteți”.

Vocea Basarabiei: Dar în spațiul acesta politicul și biserica au fost mână în mână permanent?

Alecu Reniță: Da, absolut!

Vocea Basarabiei: Și de ce trebuiau să fie mână în mână?

Alecu Reniță: Pentru că ei au renunțat la o sumedenie de canoane. Dacă o să studiem, măcar olecuțică să ne băgăm în tot ceea ce a însemnat ortodoxia rusă, noi o să vedem că ei nu au mers după canoanele tradiționale, inclusiv ceea ce au moștenit de la Bizanț, dar ei au mers după modelul tipic al lor. Ce însemna modelul tipic al lor? Deci, dacă considerau de cuviință că țarul trebuie să fie și patriarh, pe dânșii nu-i interesa ce prevede canonul cutare și cutare. De aceea, dacă ne uităm la modul serios, după 1700, de fapt, ceva mai înainte, dacă nu mă înșel, la 1654 sau 1660, tot ceea ce înseamnă Biserica Rusă nu mai are patriarh, patriarhul abia la 1918 a apărut, și a fost ales după canoane, ca în 1924 deja să fie înlăturat Tihon și cu asta s-a încheiat. Deci, ortodoxia rusă este parte din viziunea imperială, și nu este parte din credință. Și eu de multe ori repet și zic că ortodoxia rusă este legată de Kremlin, și nu de Dumnezeu, fiindcă noi de ce punem preț pe credință? Pentru că noi vrem să fim legați de Dumnezeu, dar nu vrem să fim legați de un partid sau de o țară, sau de altcineva, iar mesianismul rusesc, care aproape că nu s-a discutat niciodată ce reprezintă, el este foarte periculos.

Când auzim că au eliberat, când auzim că în lumea rusă, când auzim că „noi o să venim și-o să-i fericim pe cutare și cutare”, asta este o viziune care s-a cristalizat foarte bine în secolul XIX și nebunia asta cu mesianismul a intrat și aici în Moldova, în Balcani și ei trebuiau să ajungă la Constantinopol și să facă acolo capitală, acolo trebuia să fie, nu la Moscova.

Vocea Basarabiei: Și rolul bisericii pe timp de război și pe timp de pace cum îl vedeți dvs. să fie exercitat?

Alecu Reniță: Păi pe timp de război au căzut măștile de pe foarte mulți actori politici, inclusiv religioși, au căzut măștile. În realitate, permanent Biserica Rusă a fost legată de putere. Și asta este o nenorocire, pentru că nu trebuie să confunzi puterea lui Dumnezeu cu puterea pământească, dacă o să vă uitați și la marii clasici ruși, ei spuneau că pentru mojicul rus țarul este Dumnezeu. Nu este așa! Și această confuzie când tu crezi că statul este Dumnezeu, că țarul este Dumnezeu, primul secretar de aceea atât de ușor a intrat când a ajuns și a fost înlocuit țarul cu partidul bolșevic și poporul rus a ajuns să creadă că Partidul Comunist îl reprezintă pe Dumnezeu pe pământ, de atâta au și mers 7 decenii cu acești criminali în spate. Trebuie să înțelegem foarte clar că cei de la Kremlin, dincolo de faptul că ne-au terorizat pe noi, cei care făceam parte din așa-numitele „națmen” sau minorități naționale, ei au terorizat și poporul rus. E adevărat că au pierdut mult, dar ei și erau un număr mare, spre deosebire de noi, care eram 4 milioane.

Vocea Basarabiei: Haideți să ne uităm și în ograda Republicii Moldova, un stat mic cu două mitropolii – Mitropolia Moldovei, Mitropolia Basarabiei. Despre ce vorbește această divizare?

Alecu Reniță: Această divizare iarăși a intrat în confruntare cu ceea ce ar fi legal sau canonic din punct de vedere religios și ceea ce este imperial, fiindcă eu fac parte din acest grup de deputați puțini care am fost în primul parlament, care am făcut un demers la Patriarhia României în 1991, prin care noi am cerut să fie restabilită canonic Mitropolia Basarabiei.

Vocea Basarabiei: Și a fost repusă în funcție...

Alecu Reniță: Da, a fost, peste vreo 10-11 ani a fost repusă.

Vocea Basarabiei: Pe timpul guvernării comuniste?

Alecu Reniță: A fost, pentru că a fost și o decizie a Curții Europene pentru Drepturile Omului, dar problema e că așa au lucrat aici la Chișinău, încât Mitropoliei Basarabiei i s-a dat dreptul să funcționeze, chipurile, legal, dar ea nu s-a dezvoltat decât foarte puțin. Toată armata de ofițeri îmbrăcați în rase din Mitropolia Moldovei, cum o numesc ei, a Chișinăului și Întregii Moldove, ea a fost subordonată, o filială a Patriarhiei ruse. Eu țin minte că în ‘98 noi am făcut o interpelare oficială la Ministerul Securității, așa se chema atunci, și noi am primit răspuns referitor la mitropolitul Vladimir, care era colonelul Kantarean și toate chestiile acestea pe care eu le zic sunt documentate, nu sunt invenții, cum încearcă ei să prezinte. Și eu sunt convins că nu există diferență de mentalitate, de abordare între patriarhul Kiril și toată Mitropolia Chișinăului și Moldovei. Ei poate nu bat așa de mult în clopote, nu se duc pe la Donețk sau prin alte părți să binecuvânteze armele care ucid populația pașnică, dar ei tot sunt în așteptare ca Rusia să câștige acest război și să aducă frontiera ei până la Prut. Și aici sunt marile pericole care ne pândesc pe toți, fiindcă acesta este un grup, fie religios, fie cum e cel de la Comrat, fie cum e cel de la Tiraspol, dar aici este implicată soarta a 4 milioane de oameni, fie că se află în Republica Moldova, fie că se află în diasporă. Și atunci, noi aici trebuie să ne asumăm răspunderea ca să ne transformăm într-o comunitate unită pe o viziune unită. Altfel, clar că ei au să câștige, fiindcă de partea lor este foarte multă forță, potențial, resurse, pe când noi nu avem aproape nimic, decât dacă dă Domnul să avem voință.

Vocea Basarabiei: O să vorbim despre viziune, dar mai întâi vreau să vă întreb, totuși, de ce două țări ortodoxe, două țări slavone nu pot să încheie pacea? Ne referim la invazia rusă, care a pornit pe 24 februarie 2022 și care iată mai continuă și până astăzi în Ucraina, Moldova fiind în imediata vecinătate a acestui război?

Alecu Reniță: Eu am citit foarte atent ce a spus Putin înainte de a intra în Ucraina într-un material kilometric, la 24 iunie 2022, el acolo a spus că nu există popor ucrainean, există un singur popor, și acesta-i poporul rus; nu există Ucraina, Ucraina este prelungirea Rusiei și o asemenea abordare, având alături 45 de milioane de oameni, nu contează, am în vedere că este un amestec de populație în Ucraina, dar 80 la sută, nu știu exact cât, ca să nu dau o cifră prea mare sau prea mică, dar majoritatea sunt ucraineni. Și în timpul Uniunii Sovietice noi știam foarte bine că există o asemenea națiune – ucraineni. Adică, de unde ați luat-o voi peste noapte că nu există Ucraina? Da, am învățat și noi despre Rusia Kieveană și alte chestiuni de astea care mai mult sunt legate de mitologie decât de realități, știm ce a făcut și Hmelnițki la 1654, dar când ție și se spune că tu nu mai iești ucrainean, tu nu ai dreptul la pământul tău, tu nu ai dreptul la casa ta, a fost firească reacția Ucrainei ca să-și apere și ea drepturile. Dincolo de ceea ce s-a întâmplat de-a lungul istoriei, inclusiv ceea ce avem noi, dar acesta îi cu totul alt subiect, nu trebuie să le amestecăm, fiindcă au apărut mulți eroi care încearcă acum să tulbure apele și a tensiona o relație moldo-ucraineană sau româno-ucraineană. În acest context, noi trebuie să vedem lucrurile foarte diferit.

De aceea, Rusia lui Putin nu a venit cu pace în Ucraina, ea a venit cu tancuri, ea a venit cu ucideri, ea a venit cu rachete. Și e normal, din prima zi am susținut, susțin și voi susține acest război al ucrainenilor, acesta-i un război pentru dânșii de apărare, nu este unul de agresiune.

Vocea Basarabiei: Mai devreme sau mai târziu, oricum trebuie să se ajungă la pace și un armistițiu se crede că ar putea să fie încheiat chiar în acest an 2023. În ce condiții va fi adusă pacea aici?

Alecu Reniță: Păi, armistițiul noi ne amintim că noi l-am semnat în iulie 1992, Convenția Snegur-Elțîn. Uitați-vă, din ’92 acest buboi, care se cheamă Transnistria a fost o gaură neagră, noi numai pierderi am avut. Iată ce înseamnă a conserva un asemenea conflict, fiindcă el face parte din strategia acestei lumi ruse. Adică, tu te duci, ai ocupat o bucată dintr-o țară, nu contează câte procente, acolo ți-ai făcut regimul tău și el este ca o boală mortală, care nu permite unui organism să se dezvolte. Asta s-a întâmplat cu Republica Moldova, exact așa s-a întâmplat cu Georgia și în ’92 amintiți-vă că noi am fost foarte singuri și trebuie totdeauna să pronunțăm cu recunoștință lupta eroică a oamenilor care au fost pe Nistru...

Vocea Basarabiei: Acum se mai amintește că atunci Ucraina era și ea împotriva Republicii Moldova.

Alecu Reniță: Dar așa a fost, că nu putem să ascundem adevărul.

Vocea Basarabiei: Dar în ce condiții poate fi adusă pacea acum, pentru că ziceam că mai devreme sau mai târziu oricum trebuie să se ajungă la un compromis?

Pacea a anunțat-o Zelenski, președintele Ucrainei, cu cele 10 puncte, unde el a spus foarte clar și este evident că așa trebuie să urmeze – retragerea trupelor Rusiei de pe teritoriul Ucrainei.

Alecu Reniță: Deci, în momentul când Rusia își retrage trupele, armata din teritoriul legal recunoscut la 1991 al Ucrainei și de către Rusia recunoscut, atunci poți să ai o discuție, un dialog într-un context de securitate regională, fiindcă pe noi foarte mult ne interesează securitatea regională, mă refer la Republica Moldova, dar și pe dânșii, fiindcă istoria arată că Rusia când pierde, fie că vorbim de 1905 la Port Arthur, fie că vorbim de mai înainte, la 1853-56 în Crimeea sau alte chestii, când a pierdut, ea și-a luat timp ca să se refacă și imediat s-a băgat și și-a rezolvat problema, ca și în cazul, dacă vă amintiți, la 1856 teritoriile Ismail, Chilia au fost restituite Moldovei, de fapt, României deja la 1859, iar la 1878, la Congresul de la Berlin, Rusia care era deja cu mușchii refăcuți a cerut și a luat teritoriul că, vezi Doamne, țarul este umilit, dacă nu-i restituim sudul Basarabiei.

Autor

  • Ursu Valentina

    Moderatoarea emisiunii „Puncte de Reflecție”, dar și autoarea emisiunii „La firul ierbii”. A activat la Radio Europa Liberă din 2004 până în 2022. Anterior a muncit 17 ani la Radio Moldova. I s-a conferit Ordinul Republicii în 2009. Deținătoare a Medaliei „Om Emerit" din 1994. A scris în 1993 cartea „Râul de sânge", în care a inclus reportajele pe care le-a realizat în timpul conflictului armat de la Nistru (1992). Se regăsește printre cele 99 de femei ale Moldovei 2013. Omul Anului (2014) și (2021). Iar în 2014, președintele României i-a acordat Ordinul Național „Pentru Merit” - în grad de Comandor. A fost desemnată de cinci ori câștigătoarea Topului Jurnaliștii Anului.

Articole similare

spot_img

cele mai populare

Preluarea textelor de pe pagina www.voceabasarabiei.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.voceabasarabiei.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite și cele electronice vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia Vocea Basarabiei.