VOCEA CARE NE UNEȘTE.

Ooops ! You forgot to enter a stream url ! Please check Radio Player configuration

LIVE

Victoria Dunford: Avem o țară frumoasă și s-ar putea să o dezvoltăm destul de rapid dacă fiecare din noi și-ar face lucrul conștient

Vocea Basarabiei: În cele ce urmează vom vorbi despre caritate și generozitate. Victoria Dunford este astăzi oaspetele special al Vocii Basarabiei. Victoria este o emigrantă moldoveană, care a devenit cunoscută datorită marilor sale eforturi de caritate acasă, dar fiind cunoscută și peste hotare. Este stabilită în Marea Britanie de 17 ani, a fost decorată cu Medalia Imperiului Britanic, a primit-o pentru ajutarea copiilor cu nevoi speciale la baștina sa, acolo în Râșcani, unde este un centru modern, Centrul „Phoenix”. L-am vizitat și pentru acest lucru o felicit și cu această ocazie pe Victoria, că chiar a reușit nu doar să demonstreze, dar și să-i molipsească probabil încă pe mulți oameni că se merită de făcut fapte frumoase. Și iată, prilejul cu care a venit Victoria Dunford astăzi la Vocea Basarabiei este acest nou proiect – „O nouă viață”, proiectul pentru reparația capitală a Secției chirurgie nou-născuți. Este o idee care îi aparține interpretului Gabi Nebunu, așa am citit eu în una din postările Victoriei pe rețelele de socializare, și este în totalitate susținută de asociația pe care o conduce Victoria. Ea spune că e nevoie de așa proiecte, ele sunt de durată și pentru asta se merită implicare, se merită oricum să fie ajutată. Să vorbim despre cum decurg pregătirile pentru acest important eveniment pe care vreți să-l organizați la începutul lunii iunie. Bine ai revenit la Vocea Basarabiei!

Victoria Dunford: Vă mulțumesc mult! Vă mulțumesc și pentru acest parteneriat frumos și al Vocii Basarabiei, și al dvs. personal, că ați fost alături de noi la toate proiectele, începând din 2013, iată sunt 10 ani de zile, un deceniu. Dvs. personal ați vizitat foarte multe din proiectele noastre și știți cât sunt ele de importante. Suntem în plină pregătire pentru acest eveniment.

Vocea Basarabiei: Eu știu cât sunt ele de importante, pentru că vin în ajutoarea celor care se află în dificultate, iar acest lucru, pe de o parte înseamnă o pomană, pe de altă parte înseamnă că acești oameni nu sunt dați uitării, iar pe de altă parte e atât de important ca și acești oameni să se simtă că ei sunt parte a acestei societăți.

Victoria Dunford: Da, copiii noștri sunt aceiași copii ca și oricare alți copii, pur și simplu societatea noastră a fost cumva educată să-i izoleze, iar noi am demonstrat atât societății, cât și lor că sunt parte importantă a societății. Proiectul nou, într-adevăr, este o idee a lui Gabriel, de fapt, ideea lui Gabriel este alegerea secției, deci era un proiect comun…

Vocea Basarabiei: Dar cum a ajuns el acolo să știe ce se întâmplă?

Victoria Dunford: A avut o intercalare personală, a vizitat pe cineva apropiat lui, care se afla în acea secție, dacă nu greșesc, i-a căzut și o ușă în cap, a văzut acești medici care, într-adevăr, fac minuni. Este unica secție din Republica Moldova, nu mai este în niciun spital privat, ceea ce m-a șocat și pe mine, care face operații la nou-născuți care se nasc cu malformații, cu maladii și medicii au istorii de succes imense.

Vocea Basarabiei: Adică au reușit să-i aducă de pe ceea lume pe foarte mulți copilași care erau într-o situație critică și foarte critică?

Victoria Dunford: La foarte mulți copii ei au reușit să le dea copilăria înapoi, deci să fie copii normali, la mulți le-au ușurat durerea și au scăzut rata mortalității cu 7%. Acesta-i un impact enorm în condițiile în care se află. Eu credeam că am văzut totul în Republica Moldova, pentru că noi am livrat echipament în toate 39 de spitale, anul trecut mi se pare că doar 3 raioane au rămas neacoperite, când era criza refugiaților. Am făcut proiecte peste proiecte în majoritatea localităților și când am intrat acolo, mi-a luat 4 zile să-mi revin, pentru că, într-adevăr, este șocant ceea ce vezi.

Vocea Basarabiei: Dar să ne descrii și nouă ce ai văzut.

Victoria Dunford: Din 1986 n-a fost investit absolut nimic în această secție, pereții sunt de teracotă, cum era teracota ceea 15×15, pătrată, mare și ea deja nu se mai ține de perete. Am avut o vizită cu britanicii care au fost aici și vorbeam cu unul din medici și el spunea că au lucrat 2 medici 8 ore la un copil care cântărește un kilogram și le sugerează mamelor să țină copiii în pătucuri în mijlocul lor, nu lângă paturile mari, mama s-a întors, a pus copilul pe pat ca să-l schimbe și s-a întors să ia ceva și o teracotă de aceasta a căzut la un milimetru de acest copil. Deci n-are importanță ce medici buni noi avem, dacă nu le oferim condiții de muncă. Da, eu știu că se vorbește că este birocrație în medicină, birocrație este peste tot în Republica Moldova, dar birocrația nu este la guvern, birocrația se începe de la fiecare dintre noi, când începem a mitui în stânga și în dreapta. Și atunci când vezi că este doar de o reparație, o reparație capitală, da, este nevoie de o sumă de bani, este o cheltuială, dar nu este ceva imposibil de făcut. Și nu poți să mergi să privești și să nu faci nimic.

Se vorbește că este birocrație în medicină, birocrație este peste tot în Republica Moldova, dar birocrația nu este la guvern, birocrația se începe de la fiecare dintre noi, când începem a mitui în stânga și în dreapta.

Vocea Basarabiei: Unii vor spune – de ce statul nu a intervenit, pentru că autoritățile cunosc foarte bine ce se întâmplă în aceste instituții sanitare?

Victoria Dunford: Exact. Și vorbeam cu directorul instituției, care a preluat nu demult funcția de director, și încearcă prin orice donator posibil să repare, numai în Centrul Mamei și Copilului sunt 65 de secții și nici 30 din ele nu sunt reparate capital. Mai sunt secții care au fost reparate cosmetic, dar eu am insistat ca noi să nu reparăm cosmetic, întrucât eu cred că-s bani aruncați în vânt și atunci, da, noi putem să dăm vina pe guvern, dar pe care guvern dăm vina? Secția a fost deschisă în ‘86, conform legii ar fi trebuit să fie reparată după 10-15 ani, să se început a investi. Începem de la ’96 să numărăm guvernele care nu au făcut? Pe cine dăm vina? Dacă începem să dăm vina pe fiecare, rămân și suferă tot mamele, tot copiii și tot aceiași medici, care dacă nu au să aibă condiții au să plece din Moldova. Pentru că din moment ce un medic este atât de bun, dar nu are condiții cum să se manifeste, el e nevoit să plece. Eu am fost deja de vreo 3 ori și mergeam cu electricul și cu băieții care au să facă ventilarea și tot facem devizele de cheltuieli și s-a apropiat de mine o doamnă care lucrează acolo de 29 de ani și zice: „Oare chiar până la pensie am să ajung măcar câțiva ani să lucrez în condiții bune?” Și-ți dai seama că nu suferă doar mamele și copiii, suferă fiecare om care intră pe acele uși.

Vocea Basarabiei: Dar există estimare câți bani ar trebui ca să fie renovată această Secție chirurgie nou-născuți a Centrului Mamei și Copilului?

Victoria Dunford: Da, noi estimăm la 175 de mii de euro, majoritatea echipamentelor au să fie aduse din Marea Britanie și mare parte a tehnologiilor au să fie aduse tot din Marea Britanie, cu pereți igienici, ca să nu mai avem teracotă, cu băi și camere umede, dar iarăși noi o să punem ventilare de la zero, pentru că, da, noi am văzut secții reparate, numai au scos teracota, au pus teracotă nouă, au vopsit pereții, au îndreptat și înainte… Deci, nu, noi vom schimba tot sistemul de ventilare. Adică, cum îl schimbăm? Îl instalăm din nou, pentru că cel funcțional este încleiat cu hârtie A4 pentru ca să nu iasă taracanii prin el, o să schimbăm și tot sistemul de electricitate, deci o să băgăm țevile de oxigen, butoanele de alarmă, deci o s-o facem exact așa cum ar trebui să arate o secție de spital.

Vocea Basarabiei: Și contați iarăși pe generozitatea celor de aici și celor din Marea Britanie? Știu că mereu încerci și reușești să convingi și voluntari ca să ajute.

Victoria Dunford: Exact. Deja avem o echipă de voluntari care așteaptă ca să dărâme totul, pentru că dărâmatul o să ne ia cel mai mult timp, fiindcă trebuie dărâmat până la piatră ca s-o poată lua de la început corect. Da, contăm pe generozitatea oamenilor de acasă și de peste hotare cum am făcut-o, de fapt, la fiecare proiect. Nu avem suma necesară ca s-o începem mâine, dar eu sunt sigură că în câteva luni o s-o putem începe și repara datorită faptului că am demonstrat de-a lungul anilor că se poate, am demonstrat că avem oameni generoși, avem nevoie de dedicație și cu asta începem HORA BINELUI.

Contăm pe generozitatea oamenilor de acasă și de peste hotare cum am făcut-o, de fapt, la fiecare proiect

Vocea Basarabiei: Da, v-a venit ideea să faceți HORA BINELUI, un eveniment frumos, de suflet, așa vă place vouă să-i spuneți, și sunt încrezătoare că așa și va fi, pentru că depuneți suflet, în primul rând, și acolo unde se depune suflet se zice că e și Dumnezeu cu mila.

Victoria Dunford: Este absolut corect. HORA BINELUI, de fapt, era planificată cumva ca să marcăm 10 ani de activitate în Republica Moldova, pentru că organizația din Marea Britanie s-a înființat cu un an mai devreme, în 2012. În Republica Moldova inițial am încercat să lucrăm cu alte asociații, cu alte ONG-uri, însă cumva nu era transparența, ideea ceea pe care o vedeam eu, deci nu era acea transparență pe care mi-o propuneam și atunci am fondat în 2013 filiala Asociației MAD-aid Moldova și în iunie anul acesta se împlinesc 10 ani de zile și acești 10 ani îi unim și pentru a aduna fonduri pentru această secție. Evenimentul este sponsorizat în totalitate, dacă vă uitați pe pagina noastră, o să vedeți și cine este sponsorul general, deci orice bănuț cheltuit fie pe bilet, fie în cadrul evenimentului o să meargă anume pentru reparația acestei secții, fiindcă noi nu avem costuri administrative de organizare.

Vocea Basarabiei: Dar e ușor să fie sensibilizat astăzi cetățeanul, cel care poate și vrea, și nu se zgârcește să vină cu o donație?

Victoria Dunford: Este mai greu în perioada de față, și nu este doar în Republica Moldova, este mai greu de adunat fonduri internațional, global, pentru că cumva suntem într-o criză globală, chiar dacă nu este anunțat oficial, neoficial tot globul este fie într-o criză energetică, fie umanitară, fie financiară, dar în același timp când demonstrezi că faci ceea ce spui, că nu te duci și spui că, uite, am nevoie de 175 de mii de euro de la un singur om, dar se adună banii, câte 5 euro, câte 10 euro, bănuț cu bănuț, este simplu de sensibilizat numai prin demonstrare că este posibil.

Este mai greu în prezent de adunat fonduri pentru proiecte fiindcă suntem într-o criză globală neanunțată oficial

Vocea Basarabiei: Și poate e bine să dăm câteva detalii despre acest eveniment, cu participarea persoanelor importante, hai să deschidem parantezele și să nu lăsăm în suspans acest eveniment, ca lumea să știe că merită să vină la acest eveniment.

Victoria Dunford: Evenimentul nu este pentru persoane importante, evenimentul este pentru fiecare din noi, pentru că fiecare din noi uneori nu ne dăm seama că un bine să faci este atât de simplu, doar prin participare. Evenimentul va fi foarte frumos, va avea loc la Madison Park, pe data de 8 iunie, va începe la ora 18, o să-l avem ca oaspete de onoare pe maestrul Doga, care ne va încânta, va fi ambasadorul organizației, Gabriel Nebunu, Nabil Bank, care sunt mereu alături de noi, Ambasada Marii Britanii și mulți oaspeți care au fost de-a lungul anilor lângă noi și care ni se alătură.

Vocea Basarabiei: Ce înseamnă 10 ani de activitate, un deceniu de activitate a acestei frumoase organizații pe care ai decis să o creezi și iată că continuă să livreze rezultate impresionante? Și s-a meritat? De câte ori ai regretat? De câte ori ți-a părut rău? De câte ori ai plâns? De câte ori ai zis că până aici a mers ostașul și mai departe nu mai vreau să aud și să cunosc, și să știu de nimeni?

Victoria Dunford: Eu cred că acești 10 ani au o istorie aparte a lor, pentru că chiar este o idee nebunatică, care a venit atunci – să aducem 30 de paturi într-un spital și s-a întâmplat așa că peste 10 ani avem peste 106 camioane aduse în Republica Moldova, avem în centru-model pe care deja britanicii mă roagă să-l implementez în Marea Britanie exact cum este Complexul „Phoenix” și tot îmi caută și loc, și unde să-l facem, și cum să-l facem. Nopți nedormite au fost multe, plânsete și momente când vrei să lași și să pleci sunt și mai multe.

Vocea Basarabiei: Decepție, demoralizare…

Victoria Dunford: Și sunt foarte dese aceste momente, dar la un moment dat îți dai seama, cum te calmezi puțin îți dai seama că nu au copiii vina, nu au oamenii cei care vor beneficia, ei nu au nicio vină, și tu poți să faci ceva și să te duci să stai să te gândești că, OK, eu pot să mă duc la un lucru de la 9 la 5, am casa pe malul mării și să uit de Moldova. E simplu, dar, până la urmă, nu este o misiune anume, eu cred că m-am născut cu o altă misiune și eu cred că fiecare din noi am putea face o schimbare oricât de mică acolo unde ne aflăm.

Vocea Basarabiei: Eu lacrimi pe rețele de socializare nu am văzut, dar, în schimb, atâtea poze frumoase, cu zâmbete, cu lume mulțumită…

Victoria Dunford: Ele se uită. Deci, când te uiți în retrospectivă se văd clipele frumoase, se vede ceea ce ai reușit și cumva momentele acestea negative, cel puțin eu, încerc să le uit, eu încerc chiar aceleași piedici pe care le-am avut, piedici mari, piedici de acestea care chiar puteau…

Vocea Basarabiei: Birocratice?

Victoria Dunford: Birocratice, da, și ele toate cumva se uitau…

Vocea Basarabiei: La vamă țin minte de câte ori.

Victoria Dunford: Vama nu a fost cel mai complicat, au fost complicate construcțiile.

Vocea Basarabiei: Ai fost stresată, și construcțiile, da, și relațiile cu instituțiile statului.

Victoria Dunford: Și această construcție, noi ne asumăm să reparăm Secția chirurgie nou-născuți cu echipa care ne-a rămas de la „Phoenix”, pentru că nouă ne-am luat 7 ani ca să selectăm această echipă, am avut firme de construcții peste firme de construcții cu care n-am putut lucra. Și astăzi ne judecăm cu una pe baza bazinului și am ales, ne-au rămas echipele bune din cadrul firmelor care, eventual, și-au făcut o firmă aparte și noi o să lucrăm cu echipa pe care o știm. Deci, eu nu mai merg prin licitații, prin firme de acestea care nu știu ce fac, ei știu deja calitatea pe care le-o propunem și eu îmi asum responsabilitatea, îmi dau seama cât de greu va fi să mergi, dacă la „Phoenix”, cel puțin, eram acasă, aici mergi într-o instituție și îți impui standardele pe care le vrei. Și deja sunt întrebări că „dar de ce? Cu banii aceștia puteai să faci în 3 secții reparații cosmetice, că oricum o să fie frumos”, dar nu este pe termen lung, pentru că dacă o să schimbăm noi teracota și ea o să arate frumos, dar peste o săptămână o să înceapă a curge țevile în spate – este reparație, sau sunt bani aruncați în vânt? Eu cred că facem câte una pe rând și bine, decât multe și de dragul tăierii panglicilor.

Vocea Basarabiei: Ce am reținut eu, că doar în 3 raioane nu a ajuns echipament pe care l-ați livrat voi instituțiilor sanitare?

Victoria Dunford: În spitale am lucrat, cred că în 39 de spitale, avem instituții peste 39, 39 îmi pare că de spitale în care a ajuns echipamentul din Marea Britanie. Pe urmă, avem evident că toate spitalele care au beneficiat de echipament în timpul COVID-ului, dar anul trecut am ajuns în fiecare raion, în centre de refugiați, deci, avem 3 raioane care n-au fost acoperite, fie au primit ajutor centrele de refugiați, fie au primit granturi pentru infrastructură. Deci, noi anul trecut, ca asociație, am reușit și am făcut 18 proiecte de infrastructură pe teritoriul Republicii Moldova. Sunt proiectele care mie îmi plac cel mai mult, pentru că ele sunt de lungă durată, ele rămân și ecoul lor ajută mulți oameni înainte, deci, nu doar livrarea de bunuri.

Anul trecut, ca asociație, am am realizat 18 proiecte de infrastructură pe teritoriul R Moldova

Vocea Basarabiei: Deci, 39 de spitale și doar în 3 raioane nu ați ajuns?

Victoria Dunford: Anul trecut cu criza refugiaților, da.

Vocea Basarabiei: Impresionant și acest lucru, dar activitatea voastră a fost destul de mediatizată și pe timpul pandemiei de COVID-19. Atunci, iarăși, probabil că au existat zile când 24 din 24 de ore erați la datorie?

Victoria Dunford: Pe timpul pandemiei, da, tot am fost o echipă… Eram și cumva anul acesta pe mine acest proiect m-a pus pe gânduri câteva săptămâni și mă gândeam…

Vocea Basarabiei: De ce?

Victoria Dunford: De ce, de ce nu mă liniștesc? Pentru că eu mi-am luat un an, pentru că am zis că anul acesta, doi ani nu fac așa de mult, o să menținem „Phoenix”-ul, o să ducem 2-3 camioane, 5 camioane de echipament, așa, lejer, pentru ca să încerc să-mi restructurez, să-mi reorganizez eu timpul, pentru că a fost, cum ziceți, pandemia de COVID, care a fost foarte stresantă pentru noi, pentru că noi lucram atunci cu 3 fusuri orare: America, China, Moldova și Anglia, pe urmă am construit Bazinul „Phoenix”, care a fost, iarăși, un proiect foarte stresant și anul a trecut. Credeam că anul trecut o să fie un an mai lejer, dar s-a început problema cu războiul și criza refugiaților și noi de la 10 camioane pe an am ajuns la 34 de camioane, și aici a fost o gestionare enormă. Ca să menții acea transparență pe care mi-o doream eu, a fost foarte-foarte complicat, dar am menținut-o, deci, am reușit.

Vocea Basarabiei: Voi aduceți investiții mari de peste hotare, investiții care se cifrează la milioane și milioane, și zeci de milioane, probabil cifra asta e mereu în creștere, dar unii parcă li se dă ușor auzul că, da, uite, Victoria încă o dată a mai reușit să-i convingă pe cei din străinătate că Moldova e un stat sărac, că lumea aici suferă și că trebuie să fie ajutată. Totuși, cum îți câștigi această încredere, mai ales pe plan extern, acolo se verifică și se tot verifică ce se face cu fiecare cent, nu?

Victoria Dunford: Exact, și asta e important, pentru că tu dacă crezi în ceea ce faci și tu faci ceea ce crezi, și nu încerci să umfli, să zic așa…

Vocea Basarabiei: …să exagerezi.

Victoria Dunford: …să exagerezi aceste cifre, atunci omul vede, pentru că este foarte simplu de calculat. OK, cineva poate să zică că, de fapt, noi și avem devizul din partea, așa, neoficial, din partea spitalului și el se dublează în costuri, pentru că ei au alte costuri, eu înțeleg și de ce, pentru că trebuie să meargă licitație, procesul de bugetare, dar noi am redus deja costul acesta. Este foarte simplu pentru orice om logic să vadă, îs 700 de metri pătrați, îs 4 băi și 175 de mii de euro, și calculezi exact ce îți trebuie, electricitatea, și vezi că este o sumă reală de bani care trebuie pentru așa o reparație. Noi nu avem costuri administrative de milioane, asta iarăși este o transparență și dacă cuiva îi pare că ei nu văd, noi anul trecut am avut nu știu onoarea sau păcatul, dar am reușit și am dat granturi pentru multe organizații mai mici de pe teritoriul Moldovei care ajutau refugiații. Așa a fost finanțatorul din Marea Britanie, asta ne-a dat, cum ziceam că proiect de infrastructură am făcut, pentru că eu ziceam că dacă ajutăm refugiații ucraineni care sunt acum în dificultate, de ce să nu fie un proiect care să ajute și moldovenii pe urmă? Și am reparat cămine studențești, secții, centre de zi…

Vocea Basarabiei: Ca să-i găzduiască pe refugiați, persoanele fugite din calea războiului?

Victoria Dunford: Care să-i găzduiască, dar pe urmă ele au să rămână la băștinași. Și am avut aplicații de granturi, unde aveai un grant de 10.000 de euro, deci aveai un buget să le dai 10.000 de euro și ei îți puneau 2.000 de euro costurile administrative, puneau 2 angajați, angajații mei de la centru gestionează un buget de 5 milioane și ei nu au banii aceștia. Și cumva vezi, de asta sunt ONG-uri sustenabile și de succes, dar e foarte greu de adunat fonduri, nu e așa de simplu, sunt negocieri, sunt alergări, dar cel mai mult este demonstrarea posibilității că se poate.

Vocea Basarabiei: Dar, în general, atunci când trebuie să le spui celor de peste hotare că e mare gradul de sărăcie sau că e multă suferință în Republica Moldova?

Victoria Dunford: Nu, eu, de obicei, vând altfel ideea, eu le zic că Moldova este o țară foarte frumoasă, dar este foarte tânără și atunci când este foarte tânără și are acele trageri înapoi cumva, acele hățuri care încă se trag în Uniunea Sovietică și ne trag cumva înapoi, dar, de altfel, noi avem o țară frumoasă și s-ar putea, eu știu că am mai spus-o și mai înainte la emisiunile dvs., eu chiar cred că ea se poate de dezvoltat destul de rapid. Și când zic că se poate de dezvoltat destul de rapid, iarăși se ține pe ideea ca fiecare din noi să-și facă lucrul conștient acolo unde se află.

Avem o țară frumoasă și s-ar putea să o dezvoltăm destul de rapid dacă fiecare din noi și-ar face lucrul conștient

Autor

  • Ursu Valentina

    Moderatoarea emisiunii „Puncte de Reflecție”, dar și autoarea emisiunii „La firul ierbii”. A activat la Radio Europa Liberă din 2004 până în 2022. Anterior a muncit 17 ani la Radio Moldova. I s-a conferit Ordinul Republicii în 2009. Deținătoare a Medaliei „Om Emerit" din 1994. A scris în 1993 cartea „Râul de sânge", în care a inclus reportajele pe care le-a realizat în timpul conflictului armat de la Nistru (1992). Se regăsește printre cele 99 de femei ale Moldovei 2013. Omul Anului (2014) și (2021). Iar în 2014, președintele României i-a acordat Ordinul Național „Pentru Merit” - în grad de Comandor. A fost desemnată de cinci ori câștigătoarea Topului Jurnaliștii Anului.

Articole similare

spot_img
spot_img

cele mai populare

Preluarea textelor de pe pagina www.voceabasarabiei.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.voceabasarabiei.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite și cele electronice vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia Vocea Basarabiei.