Peste 40 la sută din cetățeni cred că lucrurile în țara lor merg într-o direcție corectă. Ponderea populației care consideră că lucrurile se îndreaptă într-o direcție corectă este de peste 41%, în același timp, ponderea celor care consideră că lucrurile merg într-o direcție greșită a scăzut la 46,8 la sută. Cel mai înalt procentaj de populație optimistă în acest sens a fost înregistrat în iulie 2021, imediat după alegerile parlamentare anticipate, când peste 52% din respondenți considerau că lucrurile merg într-o direcție corectă. Datele se conțin într-un sondaj realizat la finele lunii mai de către compania Date Inteligente. Despre calea corectă pe care trebuie să se îndrepte Republica Moldova vorbim la acest sfârșit de săptămână.
Vera Golan, primarul satului Rădenii Vechi
Așadar, majoritatea populației, mai exact peste 54 la sută din respondenți susțin aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană, în timp ce 37% se opun, iar 9 la sută nu au oferit un răspuns la această întrebare, potrivit proaspătului sondaj realizat de compania Date Inteligente. Mihai Bologan, directorul executiv iData, a menționat că în ultimul an și jumătate ceea ce poate fi legat sau nu de războiul din Ucraina, ponderea celor care sunt ferm convinși că Republica Moldova trebuie să adere la Uniunea Europeană a scăzut puțin, dar în continuare în țară sunt condiții favorabile pentru a desfășura un referendum care ar aduce cu siguranță victoria celor care susțin aderarea țării lor la UE. Vocea Basarabiei a luat pulsul în mediul rural, a discutat cu sătenii din Rădenii Vechi, Ungheni, despre traiul la țară.
– Bine ați venit pe la noi și vă mulțumesc că ați venit să ne vedeți.
Vocea Basarabiei: Ia ziceți, cum se trăiește?
– Trăim așa cum putem.
Vocea Basarabiei: Dar cum puteți?
– Încetișor, așa, ca înspre asfințit, cu bătrânețile.
Vocea Basarabiei: Cine nu are un bătrân, să și-l cumpere, așa zice o zicală.
– Apoi așa zice, dar nu știu cui îi trebuie amu un bătrân. Eu aștept să mai am vreo două zile s-apuc și eu drumul ista, dar nu știu…
Eu aștept să mai am vreo două zile s-apuc și eu drumul ista, cu Europa
Vocea Basarabiei: Care drum?
– Care se face amu, ca să mă duc și eu la copii, să-i văd.
Vocea Basarabiei: Unde-s?
– Am în Grecia, am în Italia, am fost când am putut, dar amu nu pot să mă duc.
Vocea Basarabiei: Și-i mai trebuie mult timp Republicii Moldova să ajungă la acele condiții?
– Poate s-a face amu după cum auzim, dar cine știe dacă nu vor fi atâtea piedici ca să…
Vocea Basarabiei: Cine ar pune piedici, cine ar fi interesat să pună piedici?
– D-apoi pun toți piedici, pun toți, eu aud și lumea că toți vor, dac-o venit cineva, să ne dea. Dar cum să-ți mai dea, toată vremea să-ți dea și să-ți dea? Dar tu ce faci pentru asta? Eu mă uit acasă, iacătă, și până nu dai cu sapa în grădină n-ai, dar chiar să șezi degeaba și să aștepți să-ți dea? Aud și…
Dar cum să-ți mai dea, toată vremea să-ți dea și să-ți dea? Dar tu ce faci pentru asta?
Vocea Basarabiei: S-a mai dezvățat moldoveanul a munci?
– Chiar s-a dezvățat de tot îmi pare mie, că la noi numai pârloage, chiar s-a dezvățat de tot. Eu îs în vârstă de-amu, dar nu pot până nu mă duc în grădină să dau cu sapa aici ori dincolo, ori să rup un buruian, nu pot. Dar cum pot tinerii ședea degeaba?
Vocea Basarabiei: Și aici văd case părăsite, case fără stăpâni…
– Da, și case părăsite, și tineretul nu-i, și-s fără stăpâni, tineretul se duce, cel care rămâne nu știu ce mai face.
Vocea Basarabiei: Credeți că va veni ziua când tineretul va dori să rămână aici?
– Nu știu, iaca de asta chiar mă gândesc și eu. Nu știu, că tineretul dacă se duce văd că înapoi nu vine. Dacă ar avea la ce veni și s-ar stărui, și ar trebui să fie o susținere pentru tineretul care vine la sat, dar văd că nu-i, că tot se pun piedici, că încearcă unii băieți să facă o afacere și nu ajunge. Vin năloage (taxe), vin controale, vin și vin. Eu am avut un nepot care a avut, a ținut vite și tot veneau și azi, și mâine până a vândut tot băiatul, n-a putut ține. Și era harnic, și făcea treabă, dar veneau controale, veneau și de la Ungheni, și de unde… Știți cum? Sunt acum mai mari care vor să acapareze totul, să ia, să fie ei un fel de monopol cum era demult, ți-a zis să te duci acolo, acolo te duci. Mort, copt, dar să te duci, dar amu lumea-i altfel, nu poate toată… Și s-a învățat, cum se zice aici, să-l mâne.
Vocea Basarabiei: În societate încă mai continuă să se vorbească dacă e mai bine ca Moldova să se apropie mai mult de Uniunea Europeană sau de Federația Rusă.
Tineretul dacă se duce văd că înapoi nu vine. Trebui să fie o susținere pentru tineretul care vine la sat dar nu să fie puse piedici
– Mai bine de Uniunea Europeană, că văd că de când s-a făcut democrația asta, producția se duce de aici și o calcă, o distruge; o distruge, ajunge la Breansk și de acolo o întoarce, pun tractoarele și se învârtesc cu tractoarele.
Maria Ticu, pensionară din Rădenii Vechi, Ungheni
Vocea Basarabiei: Dar ce și-ar dori Rusia de la Republica Moldova, vă este clar?
– Eu nu știu ce și-ar dori. Să fie cred că cum a fost, să fie într-un pumn toate republicile, așa, să le strângă grămadă, ce ți-oi da, o să-ți dau, ce nu, e al meu; ce-i al meu e al meu, ce-i al tău e tot al meu, că așa a fost. Iaca este lume care vrea. Vrea s-o mâne, că așa eu când am venit aici, așa ziceau: „Te-a mânat?” Dar unde să te mâne, când la noi era să-ți spună să te duci la lucru, să te cheme la lucru dacă vrei, dar aici să te mâne.
Vocea Basarabiei: Cu ce vă mândriți ca cetățean al Republicii Moldova?
– Mă mândresc că sunt moldoveancă, că-s de aici, dar să fie ai mei părinți, să fie tatăl meu, că el a avut întotdeauna, măcar că a fost dus pe un front și-apoi venit și luat pe istălalt front, dar cât a trăit nu s-a împăcat cu puterea. Niciodată! Și știau toți că el nu se împacă, și el așa și zicea. Ne lua pe noi și ne ducea în deal, sus, ne ridica în brațe și zicea: „Iaca acolo noi trăim, acolo, acolo-s românașii”.
Vocea Basarabiei: De ce v-au dat lacrimile în ochi?
– Că-mi aduc aminte… S-a luptat ca să avem ceva, dar am rămas ca cum ai rămâne de trăsură. Poate să fie și Unirea cu România, dar aud și de români că nu prea vor toți, dar în Uniunea Europeană parcă ar fi mai bine. Acolo am fost, și în Italia am fost, și în Grecia de două ori, acolo-i altfel, altă lume, altfel de lucru, altfel. Și să dea Dumnezeu, să ne ajute Dumnezeu să mai trăiesc, să văd și așa.
Îmi doresc să fie și Unirea cu România, dar în Uniunea Europeană trebuie neapărat să ajungem
Vocea Basarabiei: Dar este un politician în care aveți încredere?
– Am încredere în Maia Sandu. Dacă va da Dumnezeu s-o țină sănătoasă și să poată răzbate, că a pornit pe un drum bun pe care îl vrem, majoritatea cred că îl vrea, că sunt mulți care-s împotrivă.
– O mănâncă câinii, câinii iștia o mănâncă…
– Eu, iaca, tot mă uit și eu și-amu cu summitul ista strigau: „Dar ce ne trebuie nouă aista?” Moldova îi susținută, dar alții zic că vor să ne ia sub puterea lor de-amu, adică-i ca și cum ar fi două puteri – aiștia vor să te tragă încolo, dar aiștia te trag încoace. Și-adică îi mai bine încolo decât dincoace, dar eu încoace am fost. Și în Rusia am fost, că fata mea a învățat în Rusia și am fost și acolo. Ei, dar atunci erau alte vremuri acolo și nu prea pricepeam nimic. Ei, ce să faci? Să dea Dumnezeu să avem pace și să-i dea Dumnezeu minte curată lui Putin. De ce s-a făcut asta, că tare mi-i jale? Să oprească războiul, pentru ce fac lucrul ista?
Am încredere în Maia Sandu. S-o țină Dumnezeu sănătoasă și să poată răzbate, că a pornit pe un drum bun pe care îl vrem majoritatea
Valentina Ursu, Vocea Basarabiei, astăzi suntem în vizită aici, la Rădenii Vechi, localitate din raionul Ungheni, și vă întreb: cu ce asemănați dvs. Republica Moldova? Cu ce comparați țara în care trăiți?
– Cu un zumzet de albine, care fuge fiecare în felul ei și vrea să apuce cât mai mult, să strângă cât mai mult, să dobândească cât mai mult. Cu toate că nu toți merg spre asta, dar majoritatea oamenilor care au minte și care au un scop în viață, ei se străduie ca să aibă de toate și să nu stea cu mâna întinsă.
Vocea Basarabiei: Și iată, dacă îi comparați pe moldoveni cu albinuțele harnice, de ce mulți spun că e sărăcie și trăiesc în sărăcie, și își fac bagajele, iau drumul străinătății?
– Pentru că tineretul, într-adevăr, vrea mai mult și aici nu se poate de făcut, nu se poate de obținut ceea ce vor, dar sunt care nu poate să se mai ducă, are o vârstă ori are de-amu familie aici și-i totul bine, dar ori n-a lucrat cât a fost tânăr și amu n-are nimic, ori și amu poate, dar nu vrea. Așteaptă, daite (dați-mi), dar și pomenile câteodată se sfârșesc. Azi dau, mâine dau, poimâine dau, dar de la o vreme: „Măi omule, dacă tu ai mâini crescute ca și mine din umeri, ori ale tale îs crescute din altă parte?” Asta-i toată treaba, la noi sunt oameni în sat care-s cu grădinuțele cu buruianul cât gardul, și el are 40 de ani. El nu poate să lucreze, să-și pună acolo un strat de ceapă, o pătlăgică să aibă? El mai bine trebuie să se ducă să bată în ușă: „Dă-mi un pahar de vin”, ori să vină să stea de vorbă, știe că amuș tu ai să pui ceva pe masă și el o să mănânce și o să se ducă acasă sătul.
Consider că trebuie de implementat niște legi dure pentru aceștia care pot lucra dar așteaptă ajutor de la stat
Vocea Basarabiei: Dar unii dintre ei spun că dacă ar fi locuri de muncă, atunci ar merge și ar munci?
– Dna Valentina, nu găsește de lucru numai acel care nu vrea să lucreze. Uitați-vă cât pământ la noi este pârloagă. Măi, dar chiar nu se poate de vorbit? De-o vorbă, iaca, eu nu mai pot ține cota, că de-amu nu mai am putere, dar dacă ar vrea omul ar zice: „Măi femeie, hai să ne împăcăm așa – eu lucrez pământul ista, îți dau și ție, dar mănânc și eu”. S-ar putea, dna Valentina? S-ar putea! Încoace noi am avut ogorod (teren) pe partea asta, acum te mănâncă lupii, că nici cărarea pe unde mergeam odată nu se vede, nu se vede absolut nimic. Țineam vaca aici, la poartă la mine se strângeau vacile, că și noi aveam vacă, amu-i tot pârloagă. Tatăl meu zicea: „Găina-i cu două picioare și minte n-are atâta câtă are omul, și se hrănește”, dar omul are și cap, și minte, și picioare, și mâini, omul trebuie să se hrănească de-o sută de ori mai mult și mai bine. Nu știu, eu nu cred că nu se poate de lucrat, că în Moldova nu sunt locuri de lucru.
Maria Enachi, a fost 52 de ani profesoară de istorie în satul Rădenii Vechi
Vocea Basarabiei: Ținând cont de aceste realități, oricum trebuie cineva să se gândească cum se dezvoltă și satul, și statul, și pentru ca să fie depășite dificultățile, problemele, crizele trebuie toată lumea să-și suflece mânecile. Cum ajunge Republica Moldova în UE așa cum vor și autoritățile să o ducă până în 2030?
– Dna Valentina, eu socot așa: de implementat niște reguli, legi dure pentru aceștia care pot lucra, dar nu vor să lucreze și să li se încheie soska (suzeta), să-i pună la lucru, forțat să-i pună la lucru, ca să scăpăm de lodîri (leneși). Și o să mergem înainte, o să prosperăm, n-o să mai fie atâtea lacrimi și atâta jele că n-are ce mânca, că n-are ce pune pe masă. Eu nu știu, eu în treaba asta îs Toma Necredinciosul; eu, iaca, o bucățică de pământ pe care o am aici, dar eu îmi fac toate celea, eu îmi pun în borcane, am toate celea toată iarna și tot anul împrejur și încă și la alții le dau, vă spun cinstit. Nu, trebuie puși la lucru! Am înțeles că amu cu ajutoarele acestea s-a mai încheiat oleacă povestea, dar mai înainte aici la noi, una-două – pomeni.
O bucățică de pământ pe care o am aici, dar eu îmi fac toate celea, eu îmi pun în borcane, am toate celea toată iarna și tot anul împrejur și încă și la alții le dau, vă spun cinstit. Trebuie puși toți la lucru!
Vocea Basarabiei: Și totuși, multă lume din sat e plecată?
– Da!
Vocea Basarabiei: Asta se vede și după casele părăsite, pe hudițe puțini oameni se văd.
– Case multe părăsite sunt, că nu mai sunt stăpânii, îs foarte multe, dar să vă spun încă și altceva, și acei care s-au dus în alte țări, nu toți fac acolo mulți purici, fac acei care-s gospodari și care-au apucat munca și le place munca. Mulți vin înapoi și: „e, că m-au amăgit de bani, că-i așa, că acolo nu-i bine”… Și acolo caută să le cadă din cer, de atâta acum nu prea văd, nu prea aud că se duc așa cum se duceau mai înainte. Nu știu, poate în alte părți, dar la noi aici s-au oprit.
Vocea Basarabiei: Satul are nevoie de primenire, are nevoie de proiecte, care dintre ele trebuie să fie prioritare?
– Prioritare trebuie să fie apa, canalizarea, drumurile, că noi avem locuri pitorești, noi avem locuri frumoase, în pădure aici s-ar putea de dezvoltat turismul.
Vocea Basarabiei: Dar trebuie bani mulți?
– Trebuie bani mulți, dar cu încetul se face oțetul, nu se fac toate odată, cu vremea se fac toate, numai trebuie să aibă cine deschide cărțile, cum se zice, să deschidă drumul și să spună: „Azi facem asta, asta, mâine facem cealaltă, poimâine facem cealaltă”, toate într-o zi nu se fac.
Vocea Basarabiei: Dacă Republica Moldova încet-încet face acești pași ca să se apropie de Uniunea Europeană, vine cineva din afară să facă ordine aici, în casă?
– Nu, nu, ordinea trebuie să ne-o facem noi. Cum fiecare om vrea să-și facă la casa lui ordine, așa fiecare sat trebuie să-și facă ordine. Europenii ne ajută, dar ei nu vin să ne spele creierul, dar mai departe îi treaba voastră. Dacă ar fi Putin, Putin ar veni și ne-ar spune că trebuie să facem aceea, aceea…
Lilia Țîcu, Rădenii Vechi
Vocea Basarabiei: Dar atunci când se adună lumea la o masă, la un pahar de vorbă discută despre geopolitică, mai este disputa asta între Est și Vest?
– Se discută, dna Valentina, dar fiecare cu părerea lui, după câtă minte are. Dar cum poți să te unești cu un om care judecă diferit? Nu poți, omului cu de-a sila îi iei, dar de dat nu-i dai, niciodată.
Vocea Basarabiei: Și cine vă insuflă încrederea cea mai mare astăzi?
– Cine? Puterile noastre, ale tuturor moldovenilor din Moldova și cu europenii care au oamenii noștri cu care se mândresc și ei.
Vocea Basarabiei: Dar din politicieni?
Cine a mai văzut în țara noastră atâția demnitari câți au fost la summitul acesta de pe data de 1 iunie. E o mândrie!
– Maia Sandu. De atâta că uitați-vă că atâtea schimbări a făcut femeia asta și, da, sunt schimbări care nu se văd într-o zi-două, trebuie timp, trebuie vreme, dar sunt schimbări care îs spre bine, îs spre viitorul nostru. Cine a mai văzut în țara noastră atâția demnitari câți au fost la summitul acesta de pe data de 1 iunie? Unde a mai fost Dodon cât a fost președinte de țară? Numai la Putin a fost. Dar uitați-vă că Maia Sandu ne-a scos în lume și mulți din demnitarii aceștia nici nu știau unde-i Moldova, acum știe tot globul unde-i Moldova. E o mândrie! O mâne de femeie, ea ne-a… „Iaca, uitați-vă oamenii noștri, uitați-vă țara noastră, uitați-vă cum se poate de trăit în prietenie și în voie, și în pace, fără război și fără nimic, să ne împăcăm ca oamenii”. Merită Maia Sandu să mai candideze pentru un mandat, două mandate e foarte bine, ca să fie încă schimbări și femeia aceasta o să ne ducă pe drumul drept.
Vocea Basarabiei: Dar dialogul dintre guvernare și opoziție cum ar trebui să fie, cei de la putere și cu cei din opoziție?
– Ar trebui să se împace, ar trebui să stea la o masă, să lase mofturile personale și să slujească în folosul poporului, că sunt mulți în opoziție care pun coarnele în pământ și, gata, nu vor să le scoată. Și încă ceva: sunt deputați cumpărați cu bani de hoții aceștia care le zic: „faceți așa, spuneți așa, ca noi să ne putem face mendrele mai departe”. Și aici îs interese care joacă fesul, până la urmă. Ian uitați-vă în Găgăuzia. Și ce o să facă femeia asta, că am înțeles că ea n-a avut nimic cu politica?
Vocea Basarabiei a făcut un popas aici, la Rădenii Vechi, Ungheni, și încearcă să afle de la localnici de cine depinde îmbunătățirea condițiilor de trai.
– Bună ziua! Bine ați venit în satul Rădenii Vechi! Mă numesc Lilia Țîcu, sunt băștinașă. Vedeți care este arhitectura geografică a satului, este mărginită de 3 raioane: Călărași, Nisporeni și Ungheni. Eu cred că totuși îmbunătățirea trebuie să înceapă de la noi, dar cu eforturi și suport din partea organizațiilor internaționale.
Satul nostru se încadrează în niște programe europene de dezvoltare a turismului și sperăm să putem obține și câștiga proiecte pentru a îmbunătăți și infrastructura, și viața localnicilor.
Vocea Basarabiei: Totuși aici infrastructura e de calitate proastă?
– Infrastructura, da, avem nevoie stringentă de apă, pentru că dacă nu avem apă, nu putem avea investiții la Rădenii Vechi, dar dacă nu avem investiții, Rădenii Vechi se dezvoltă mai greu.
Vocea Basarabiei: Și câți bani i-ar trebui satului ca să-și schimbe haina pe care o are azi?
– Milioane, cred că milioane de euro trebuie investite la Rădenii Vechi, dar primele milioane neapărat trebuie investite în aprovizionarea cu apă. Dacă nu este apă, nu este viață.
Vocea Basarabiei: Acum, Republica Moldova are acest statut de țară candidată pentru aderare la Uniunea Europeană, dacă se încep negocierile la sfârșit de an sau la începutul anului viitor ar putea să vină mai multe fonduri europene. Sunt capacități, sunt oameni capabili care pot să atragă aceste fonduri și să implementeze proiecte aici?
– La Consiliul raional Ungheni lucrează o echipă foarte puternică de manageri specializați în proiectele europene. Cu suportul lor, Rădenii Vechi sperăm să câștige proiecte, așa, mai esențiale.
Vocea Basarabiei: Dar mai există disputa aceasta, unii vor cu Estul, alții vor cu Vestul? Și care sunt avantajele de pe urma apropierii de Uniunea Europeană, de Federația Rusă, disputele acestea mai sunt?
– Disputele acestea nu sunt numai în satul Rădenii Vechi, cred că totuși pentru țara noastră este benefică anume calea europeană, pentru că dacă nu erau granturile și proiectele, și ajutoarele din partea Statelor Unite, din partea Europei, foarte multe lucruri ar fi stat pe loc.
Sărăcia ar fi mai mare și dacă azi avem, să zicem, un kilometru de asfalt în sat, e datorită fondurilor europene,
Vocea Basarabiei: Sărăcia ar fi și mai mare.
– Da, sărăcia ar fi mai mare și dacă azi avem, să zicem, un kilometru de asfalt în sat, e datorită fondurilor europene, dacă nu aveam aceste fonduri, nici acest kilometru de asfalt nu-l aveam.
Vocea Basarabiei: Dar dacă ar venit, totuși, acești care vor la putere din opoziție, ce s-ar întâmpla?
– Noi am mai avut din aceștia care au fost, alde Plahotniuc, au venit la putere și acum se plimbă cu iahturi de 50 de milioane.
Anastasia Țurcanu-Marcuta, locuitoare din Rădenii Vechi
Vocea Basarabiei: Și Moldova de peste 7 ani, și satul Rădenii Vechi, cum ați vrea să arate?
– Eu aș vrea, cum am mai spus, să aibă apă. Și dacă avem apă, poate să insistăm și la un drum, pentru că eu văd, de exemplu, dezvoltarea economică a satului Rădenii Vechi doar în turism, păcat să ne treacă printre degete banii veniți din Europa și să nu-i investim în sat. Da, s-a depopulat satul, e adevărat, au rămas mai puțini, dar nu numai la noi mor satele, dar mor satele și în Italia, care este o țară cu 100 de ani înaintea Moldovei, în Grecia care, să zicem, cu vreo 30 de ani înaintea noastră, e depopulată și România. Așa că să facem ca acei care au mai rămas și o generație viitoare să aibă posibilitatea să rămână în satul lor, să-și crească aici copiii, să aibă și un venit, dar eu venitul îl văd numai prin dezvoltarea turismului, că dacă dezvoltăm turismul agrar, cu mici pensiuni de familie, o să aibă de lucru și apicultorul, și vierul, și viticultorul, care-și vinde vinul, și strângătorul de ciuperci, și strângătorul de ierburi, și agenții economici, care au o prăvălie, ei au să vândă o cafea, o apă, și unde se mișcă banul, viața se merge înainte.
Vocea Basarabiei, Valentina Ursu, am ajuns în vizită aici, în satul dvs., la Rădenii Vechi, Ungheni.
– Ascult, ascult Vocea Basarabiei.
Vocea Basarabiei: Să vorbim despre prezentul și viitorul Republicii Moldova. Cum ați defini ziua de astăzi și cum vedeți în perspectivă dezvoltarea statului?
Eu socot că multe s-au schimbat acum, s-a schimbat mentalitatea omului, merge spre bine
– Eu socot că multe s-au schimbat acum, s-a schimbat mentalitatea omului, nu e cum era în primii ani de independență, mulți nu înțelegeau de ce anume limbă, de ce anume grafie, dar acum mentalitatea merge spre bine, multe s-au schimbat.
Vocea Basarabiei: Deși adunările naționale atunci au adunat lumea ca să ceară limbă și alfabet.
– Da, mulți nu înțelegeau de ce anume. Știți cum? Nostalgia pentru trecut era cu mult mai mare atunci când s-au despărțit de pâinea de 16 bănuți, de acel cârnat de nu știu cât acolo, ieftin, tot de 1 leu 60, dar acum – nu, lumea s-a deprins, lumea înțelege și de ce prețurile îs mai mari, știe că nu numai la noi lucrurile stau așa, dar în toată Europa e criza și energetică, și cu alimentele e greu. Eu socot că lumea s-a maturizat, iaca acum Moldova e văzută. Îmi place de Maia Sandu, îmi place.
Vocea Basarabiei: De ce?
– Maia Sandu e o femeie deșteaptă, ea vede lucrurile mai departe cum poate să se întâmple, femeie care vorbește liber și limba engleză, vorbește frumos limba română și e stimată, după cum văd eu, de toți liderii aceștia care vin la noi. Știți, se uită la dânsa parcă pentru dânșii e frumos.
Summitul a fost foarte organizat foarte bine, mi-a plăcut tot, pe toți i-am văzut.
Vocea Basarabiei: Înainte de acest summit la care au participat aproape 50 de șefi de stat și de guverne a fost Adunarea Națională „Moldova Europeană”, în 21 mai.
– Da, am văzut-o, de la început până la sfârșit m-am uitat. O impresie foarte plăcută, m-am uitat, lumea era așa de voioasă, toți strigau: „Europa!”.
Vocea Basarabiei: La Comrat, la Orhei și la Bălți au avut loc și alte mitinguri împotriva guvernării.
– Știu, ei vor haos, vor destabilizare, lor le convine. Când mai bine a fost de furat în Moldova? Au furat și milioane, și miliarde, Moldova noastră ar înflori ca Monaco îmi pare că, așa o țară ar fi, dacă nu se fura atât.
Vocea Basarabiei: Și acei au cerut „jos guvernarea”.
– Știu, dar ei totdeauna cer „jos guvernarea”, dar n-au să o vadă ei degrabă jos, nu depinde de dânșii.
Vocea Basarabiei: De cine depinde?
– Depinde de popor, de conducere depinde, dar ei puterea nu au să o dea, nici nu trebuie să o dea. Eu cred că ceva o să mai fie din partea Maiei Sandu, ceva, o ieșire împotriva la tot ce se întâmplă și în Comrat, și în Orhei. Eu aștept ceva parcă.
Vocea Basarabiei: Să vă întreb, dacă Federația Rusă se va împăca cu gândul că Republica Moldova nu mai este în zona sa de influență?
– Ea nu o să se împace încă mult timp, cum se zice, doar de-a muri Putin și o să avem o speranță mai mare, dar după cum, iată, la summitul acesta s-a spus că Moldova poate fi primită în Uniunea Europeană împreună cu Transnistria, eu tot așa am speranță că nu o să ne încurce pe noi Transnistria ca să intrăm în Uniunea Europeană.
Vocea Basarabiei: Dar ce statut ar merita această regiune, care e una separată de 30 de ani?
– Eu cred că, până la urmă, o să fie de acord cu reformele care se fac în Moldova și se vor conforma cu toate reformele acestea, eu așa socot, că ei doar tot în Europa duc producția văd că, nu o duc în Rusia. Și tot de aici și proiecte au, ca și găgăuzii, cu atâtea proiecte din Europa, și grădinițe, și spitale, dar ei nu știu de ce, populația, ori banul a contat mult aici. Cred și eu că banul a contat, propaganda, că ei acolo ascultă numai posturile rusești și ei toți vorbesc în limba rusă acolo.
În Găgăuzia banul a contat, propaganda, că ei acolo ascultă numai posturile rusești și ei toți vorbesc în limba rusă.
Vocea Basarabiei: Dar cetățeanul de aici, de la firul ierbii, el mai înțelege ce înseamnă o reformă adevărată să aibă loc într-un domeniu sau altul, are răbdare să vadă rezultatele reformei?
– Să aștepte? Da, au, nu toți, dar au răbdare, așteaptă. Și în justiție, și în economie avem nevoie de reforme, și în toate domeniile, eu cred că o să fie.
Vocea Basarabiei: Dar, în general, cetățeanul trebuie să aștepte sau trebuie să se implice?
– Trebuie să lupte, dar trebuie să lupte prin muncă, în primul rând, prin muncă, dar cum va fi educația în muncă mai departe, e greu, foarte greu, dacă nu se implică, acum e cam greu.
Vocea Basarabiei: Dar satul e depopulat, ca și alte localități din Republica Moldova.
– Da, e depopulat.
Vocea Basarabiei: Iată, credeți că se va opri acest exod, ce înseamnă să nu mai migreze aceste brațe de muncă?
– Dacă se vor deschide locuri de muncă undeva pe aproape, iaca chiar prin același Ungheni, că la noi în sat nu chiar așa pot să construiască, știți, ceva, dar prin Ungheni poate dacă se va deschide, chiar și prin Chișinău lumea, o parte și-au mai găsit, care nu vor salarii chiar ca în Europa. Au mai rămas și prin Moldova, dar care vor salarii mai mari, ca în Europa, de-amu aceia se duc și caută.
Vocea Basarabiei: Dar pentru realitățile din Republica Moldova, cât credeți că ar fi mulțumitor pentru un cetățean să aibă salariu, să aibă o pensie?
– Mulți vor așa, măcar 5 mii să le dea pensie, dar pentru lucrători, pentru muncitori, mai ales acești tineri, măcar peste 20 de mii, 20-30 de mii, ca totuși să aibă oleacă, dacă au familie, copii dacă au, și o gază să o plătească, la urma urmei.
Vocea Basarabiei: Și s-ar mulțumi lumea?
– Da, dacă ar fi până la vreo 30 de mii eu cred că în oarecare măsură, da.
Vocea Basarabiei: Dar ați făcut vreodată o estimare câți ani i-ar trebui Republicii Moldova să ajungă la acele standarde din Germania, Italia, Franța?
– Cred că mult o să-i trebuiască, eu socot măcar 50 de ani, mai puțin nu cred că o să ajungă, măcar 50 de ani.
Vocea Basarabiei: Dar guvernarea, președinta Sandu spun că 2030 ar putea să fie anul când Moldova să ajungă în UE.
– În UE noi putem să ajungem, dar nu cu toate standardele acestea, cu salarii mari și cu o viață fericită chiar până la…, ca în Europa.
Vocea Basarabiei: Ce vă doriți cel mai mult?
– Îmi doresc pace, sănătate și un viitor prosper pentru Moldova, cât vom mai trăi noi, să apucăm ceva vremuri mai bune. Toți să fie la locul de muncă responsabili, cinstiți, să mai lăsăm oleacă mita la o parte, cum spunea Vasile Vasilache, a zis că la om e mai mare rânza decât creierul, matincă, la moldoveni. El așa spunea, e mai mare rânza…
Vocea Basarabiei: Băștinaș și el de prin părțile acestea.
– Da, din Unțești, de aici, Ungheni. El așa spunea, avea dreptate, moldovenii sunt rânzoși, așa este.
Vocea Basarabiei: Și, pe final, cum credeți, mintea cea de pe urmă sau măcar în al doisprezecelea ceas, e valabil pentru situația de azi?
– Cred că măcar în al doisprezecelea ceas, ori mintea de pe urmă, dacă va veni, dacă își vor da seama.
Vocea Basarabiei, Valentina Ursu, am ajuns în vizită aici, la Rădenii Vechi, localitate din raionul Ungheni, și vă întrebăm pe dvs., localnicii: cum vedeți perspectiva satului și statului?
– Tindem spre Uniunea Europeană, acolo e sprijinul nostru.
Vocea Basarabiei: Ce așteptări aveți de la această integrare europeană?
– O finanțare mai bună, mai mare și pentru infrastructură, drumurile, apeduct, canalizare, ca să finalizăm canalizarea ne trebuie 10 milioane de lei și rețele de apă sunt puse prin sat, poate niște arteziene ca totuși să aducem apa asta în sat, să reparăm niște arteziene, că sunt 6 arteziene pe teritoriul satului, dar 3 sunt în funcțiune.
Vocea Basarabiei: Din Rusia vin ajutoare?
– Nu, din Rusia n-au venit, din contra ne-au distrus producția, merele noastre la hotare, le călcau cu buldozerul.
Vocea Basarabiei: Cum vedeți dvs. dezvoltarea relației Republicii Moldova cu Rusia?
– N-o văd nicicacum, nu, nu, nu. Rusia nu ne dă nouă nimic. Am doi copii, unul e în Rusia și unul e în Ucraina, ar trebui ca ginerele să lupte contra feciorului meu. E o dramă și e o tragedie foarte mare.
Vocea Basarabiei: Credeți că ușor se vor împăca aceste două state atunci când va fi oprită vărsarea de sânge?
– Trebuie să se așeze la o masă de tratative Putin cu Zelenski, dar Putin cu Zelenski niciodată n-au să se așeze. Eu socot că ar trebui să facă tratative, dar n-au să fie.
Vocea Basarabiei: Cine va fi capabil totuși să cedeze sau să aducă pacea?
– Of, of, of! Chiar nu știu, că n-o să cedeze nici unul, nici altul, că Zelenski a pierdut foarte mulți cetățeni, copii și-i multă lume traumatizată acolo. Nu văd eu niciun rezultat aici.
Vocea Basarabiei: Ce vă zic copiii și cel din Rusia, și cel din Ucraina ar vrea să revină aici, în Moldova?
– Categoric m-a refuzat acel din Ucraina în primele zile, categoric. El îi gospodar acolo și are gospodărie mare, mai pe scurt, locuiește la vilă.
Vocea Basarabiei: Dar fata?
– Fata… Au afacerea lor în Rusia și nu trăiesc ei așa de rău, de pildă, și în Rusia, principalul îi pacea. Nu știu cum o să se rezolve, dar Ucraina n-are să cedeze, că mari jertfe are. Eu sper la victoria Ucrainei, totuși o să învingă Ucraina războiul.
Datorită Ucrainei noi nu avem război în țara noastră, ei ne protejează de armele rușilor
Vocea Basarabiei: Și Ucraina, și Republica Moldova au ales calea integrării europene. Împreună că ajungă în UE sau fiecare pe drumul său?
– Împreună, fiindcă datorită Ucrainei noi nu avem război în țara noastră, datorită Ucrainei n-avem noi război, că noi avem probleme și cu Transnistria, mai pe scurt, Ucraina ne protejează de război.
* * *
Păreri adunate la Rădenii Vechi, o localitate din raionul Ungheni. În această săptămână, președinta Maia Sandu a participat la emisiunea „Puncte de reflecție” de la Vocea Basarabiei. Integral, interviul acordat de șefa statului îl puteți găsi AICI.
