Pentru a trăi normal, omul are nevoie de acoperiș deasupra capului, căldură în casă, haine și mâncare. Restul sunt mofturi, cum ar spune Caragiale.

Ei bine, o știre trecută cu vederea (sau anunțată ca printre altele de unele mass-media) anunță că operatorul ucrainean de gaze naturale susține că a transmis Guvernului Republicii Moldova o ofertă de import de gaze direct din UE, fără participarea Gazprom. Astfel, Ucraina propune Chișinăului să-și creeze propriile sale rezerve de gaze în unitățile subterane ucrainene de depozitare a gazelor. Oferta vine în legătură cu întârzierea finalizării construcției gazoductului Ungheni-Chișinău.

Să abordăm problema sub aspect social-jurnalistic. Am mai spus-o și cu alte ocazii, R. Moldova este prinsă în jocurile geostrategice și în războiul dintre Rusia și Ucraina, fiind nepregătită economic și social pentru o situație de forță majoră. Spunea, recent, un cunoscut politician, că, în cazul în care Rusia ar închide pe timp de iarnă robinetul la gaze, supraviețuirea oricărui guvern ar fi imposibilă: lumea ar ieși în stradă cu cratițe, cu polonice, cu ghioage…

Oferta Ucrainei, oricât ar părea de paradoxală și departe de politică, fiind una economică, este ca o hârtie de turnesol pentru actuala coaliție de la guvernare. Lucrurile sunt extrem de simple. Indiferent de opțiunile geopolitice, oferta trebuie analizată din punct de vedere economic, social. Un coleg de-al meu de la „VB” a făcut o analiză pertinentă, scriind, între altele, că „fostul premier Sturza, asistat de omul său de la Departamentul Privatizării, Vlad Filat, i-au făcut pe moldoveni ostatici ai Kremlinului, care a folosit monopolistul din sectorul gazelor pe post de bâtă politică și a șantajat constant guvernările ulterioare de la Chișinău”.

Acum, dacă mai adăugăm varianta Nord Stream, de ocolire a Ucrainei, dacă aceasta va fi realizată cu succes, fiți siguri că Republica Moldova ar putea rămâne într-o bună zi cu „fundul pe gheață” și la propriu, și la figurat, Rusia închizând robinetul de gaze ca să pedepsească Ucraina. Iar victimele colaterale nu se iau în calcul.

În fine, dacă Blocul ACUM este unul proeuropean, ar trebui să-și expună poziția. Fiindcă aici nu mai este vorba doar de politică și de geopolitică, ci de situația sărmanilor noștri concetățeni care achită un preț mai mare decât europenii pentru gazele consumate.

Dacă am fi sudat câte un kilometru de conductă pe lună de la independență încoace, nu am mai fi depins acum de ruși, care ne vând, de fapt, gaz turkmen, tranzitat prin conductele lor, pe care îl dau drept propria extracție. Cum spunea cândva Eugenia Ostapciuc, „las” că știm noi de unde ies gazîli…”. Acum, spicherul Zinaida Greceanâi ne va arăta pe unde trebuie să intre gazele în Moldova.

 

 

 

 

Nu sunt analist politic și departe de mine gândul de a impune pe cineva să gândească la fel ca mine, deși sunt sigură că mulți, tare mulți ar vrea același lucru. Eu doar aștern pe hârtie visul meu de-o viață. Vreau ACASĂ!!!

După câteva zile de tensiuni și incertitudine, lucrurile încă nu s-au limpezit în Republica Moldova.

Cititorii noștri se pot informa din toate sursele media credibile (sau mai puțin credibile) despre analizele și opiniile legate de situația din Republica Moldova, o situație pe cât de inedită, pe atât de primejdioasă. Spațiul din interfluviu nu s-a mai confruntat cu așa ceva de la puciul din august 1991, după care imperiul sovietic și-a dat obștescul sfârșit.

Este adevărat, Basarabia a mai trecut prin situații similare, mai mult sau mai puțin grave, în 1917-1918. Atunci, însă, elita politică a fost la înălțime și a cerut ajutor României. Astăzi, din păcate, cei care pretind că reprezintă majoritatea populației, prin votul care le-a fost acordat, și-au ales drept sprijin Rusia.

Consemnăm, în context, că unii oficiali de la noi tratează cu o oarecare „pudoare” politică această temă. Sunt la Chișinău politicieni, chiar istorici cu greutate, care au declarat, cu diferite ocazii, că nu este momentul pentru a aborda problema unirii.

Unirea a fost posibilă în 1991. Din mărturiile mai multor actori și martori ai evenimentelor de atunci, s-ar părea că Iliescu, omul Moscovei (ar fi spus că România nu este pregătită să preia Basarabia), și fratele său de ideologie, Snegur (care afirmase cu aroganță: „o să vă spun eu când va fi timpul Unirii”), au constituit impedimentul cel mare în calea Unirii. Însă un om, oricât de puternic ar fi, nu poate decide de unul singur în momentele cruciale. Se pare însă că nici chiar deputații istorici nu erau favorabili ideii Unirii. Din păcate, Moscova a început să ne lucreze pe la spate, prin agenții săi, cu mult înainte de a ajunge la momentul favorabil Unirii.

Din păcate, nimeni dintre cei aflați la putere, ba chiar mulți dintre cei care își arogă numele de mari patrioți și aspiră să ajungă la guvernare nu își doresc Unirea. Fiindcă Unirea i-ar lipsi de multe privilegii pe mii de funcționari: parlamentari, miniștri, ambasadori, vameși...

Avantajele Unirii sunt însă imense pentru milioane de oameni. Populația din teritoriul numit Republica Moldova nu ar mai fi nevoită să întrețină o armată întreagă de funcționari inutili după Unire. Zeci de miliarde de lei cheltuite pentru ambiția deșartă și egoistă de a întreține un stat falimentar sub falsul stindard patriotic-moldovenist de origine sovietică ar putea fi utilizate pentru drumuri, spitale, grădinițe, pensii... 

Nimeni nu ne poate indica dacă avem voie sau când am putea face unirea. Nici oficialii europeni, nici rușii, nici americanii, evreii, nemții sau cine vreți… Nici, cu atât mai puțin, minoritățile naționale care conlocuiesc alături de noi și care au fost tratate civilizat de băștinași, ba mai mult, au fost favorizate, uneori, chiar în detrimentul acestora din urmă.

În concluzie: după tot ce s-a întâmplat de la 1991 încoace, îndeosebi în ultimele zile, părerea mea fermă este că, pentru a fi în siguranță, noi și copiii noștri, dar și copiii copiilor noștri, pentru a avea un trai decent, singura soluție viabilă este Unirea cu România. Restul sunt detalii sau focuri de artificii europeniste sau vădit eurasiatice, care nu pot aduce nimic bun acestui popor chinuit și ținut în continuare în întuneric!

Nu aduce anul ce aduce ceasul! 

 

 

 

 

Perioada pe care o traversează societatea noastră este una inedită, dar și urâtă, nefastă. De la independență încoace, nu a mai existat așa ceva. Unii vor, dar nu pot, alții pot, dar nu vor. Unii se prefac că vor să găsească o soluție, alții spun că toate variantele de soluții sunt proaste și toți așteaptă un deznodământ. Oricare ar fi acesta, unii politicieni care se comportă de parcă doar ei și numai ei ar deține adevărul în ultimă instanță, s-ar putea să fie sancționați dur chiar de propriul electorat.

Cetățenii noștri, marea lor majoritate, așteaptă fapte, nu vorbe, acuzații și încercări de răzbunare sau de reglări de conturi.

Dizolvarea Parlamentului și anunțarea unor alegeri anticipate se va întoarce ca un bumerang împotriva celor care se vor face vinovați de acest lucru. Fiindcă se vor cheltui în van zeci de milioane de lei de la buget, iar rezultatul va fi puțin diferit de cel din 24 februarie. Oamenii, sărmanii noștri oameni, mulți dintre care sunt departe de vânzoleala politică din capitală, așteaptă salarii și pensii, vor stabilitate, vor liniște. Fără un Guvern funcțional însă, fără sprijin din afară multe probleme vor rămâne suspendate, iar criza se va adânci și mai mult. Sau poate spune cineva că nu suntem în plină criză? Mii, zeci de mii de moldoveni sunt în așteptarea pașaportului românesc ca să plece într-o țară europeană stabilă și prosperă, fiindcă nu întrezăresc nici o speranță la un viitor decent aici, acasă. Poate că unii politicieni asta vor, să se mai golească țara, ca să-i poată manipula mai ușor pe cei cărora pretind că vor să le facă un trai mai bun?

Cei care și-au ars punțile să nu se aștepte că vor fi votați masiv la un eventual scrutin anticipat. Sau la viitoarele alegeri ordinare. Fiindcă oamenii nu i-au votat ca să aducă oamenii Moscovei la guvernare. Ura în politică e un sfetnic rău. Dacă politica este arta posibilului, cum de nu a mai rămas loc de bună ziua între unii politicieni? Nu există oameni absolut buni și indivizi absolut răi, deși canaliile sunt excepțiile care confirmă regula. Viața nu e doar alb și negru. Politica, ce face parte din această viață, de asemenea.

Pe scena noastră politică s-au perindat partide chiar mai puternice decât cele câteva care au intrat acum în Parlament. Și au dispărut în neant, fiindcă și-au dezamăgit propriii alegători. Se pare că unii politicieni mai noi de la noi nu au învățat nimic din istoria recentă a acestui stat și sunt pe punctul de a-și semna verdictul. Nu mai e mult până departe. Cineva, care crede că oricum va ieși câștigător din această situație incertă, stă cu pixul pregătit să semneze un decret, care îi va trimite pre mulți la plimbare, fără să reușească să guste din puterea pe care au râvnit-o.

 

Un fragment din titlu l-am desprins dintr-un roman citit în adolescență, dar și de o sintagmă din Cartea Proverbelor a împăratului Solomon: „Duşmanul meu, fratele meu”.

Sigur, majoritatea basarabenilor, profund evlavioși în stil rusesc, mai degrabă adoptă ideea fratelui care le este dușman decât preceptul creștin, potrivit căruia trebuie să iubești și pre dușmanul tău ca pe tine însuți…

E un lucru arhicunoscut, toată Europa civilizată serbează Ziua de 9 mai drept Ziua Europei, Ziua Reconcilierii. Numai URSS și succesoarea acesteia, Rusia, continuă cu înverșunare să-și arate mușchii cu parade militare.

Bine, mentalitatea rușilor nu mai poate fi schimbată (cel puțin sub regimul Putin), dar noi, cei care am avut de suferit crunt din cauza lor? Mă uit la știrile TV exagerat de generoase cu socialiștii și comuniștii purtând cu mândrie „gândacul de Colorado în piept” la Șerpeni, care a pus începutul noii ocupații, și mă gândesc: cât va mai dura această paranoia? Deoarece credeam că după tot ce s-a întâmplat pe malurile Nistrului și în estul Ucrainei nu vom mai avea de a face cu această umilință. Oameni străini de neamul nostru sau niște rătăciți să fie arătați la televizor cum se închină celor care ne-au adus doar durere și suferință!

Conducerea Delegației UE, deja de mai mulți ani, organizează la Chișinău și în alte orașe din Moldova manifestări prilejuite de Ziua Europei, numai că după 9 mai. De ce după 9 mai? S-ar putea să fie o decizie înțeleaptă această amânare cu câteva zile, dar cât o să ne mai temem să nu-i supărăm pe alții?

Chișinăul a avut un primar care a reușit să-i adune pentru prima dată la aceeași masă pe foștii participanți la cel de-al Doilea Război Mondial, indiferent în ce armată au luptat: sovietică sau română. Până atunci, veteranii Armatei Române nu numai că nu erau invitați la festivități, dar erau tratați ca niște „fasciști”.

Cei care tânjesc după imperiul sovietic, de orice etnie ar fi ei, nu sunt capabili de așa ceva, fiindcă ura lor față de tot ce e românesc le întunecă mințile. Mă gândesc: cum poți să mergi la biserică, să te închini la icoane și să-i urăști în același timp pe frații tăi?

În această zi, când bătrânul continent se solidarizează, să ne salutăm creștinește: „Hristos a înviat!”; „Mulți ani, Europa!”. Și să nu uităm că Europa, leagănul civilizației moderne, rămâne comună pentru noi și pentru cei care vor veni după noi!

 

 

 

 Vizitele președintelui Dodon la Moscova sunt atât de frecvente încât aproape nimeni nu mai atrage atenție asupra lor. E firesc pentru că nimic nou nu poate să aducă președintele de la Moscova. E ca boala de râie obiceiul, simptomele aceleași, vindecarea aceeași. Ar putea nici să nu plece fiindă e știut - Moscova vrea împuterniciri președintelui. Dodon vrea republică prezidențială. Ca Ortacii să i se închine ca unui țar. De fapt țarioc. 

Pe noi nu ne-ar interesa deloc plecăciunile lor după cum nu ne-ar interesa nici vizitele președintelui dacă... și acest dacă nu ne poate liniști, nu poate să nu ne nelinișteașcă. De ce de fiecare dată când se întoarce de la Moscova primul lucru care-l comunică cetățenilor președintele Dodon e faptul că are prea puține împuterniciri.

Nu e greu de presupus. De fapt, nu e vorba de presupuneri. E un lucru bine știut. Caldarâmul din Piața Roșie îl supără rău de tot pe Dodon, îi fac bătături la călcâie. Și dânsul șciopătând le face primisiuni, iar oamenii de deasupra mauzoleului cer rezultate. Rezultate nu sunt. Parcă îl aud pe Puțin zicând: iaca dacă ai fi președinte cu drepturi depline, atunci am putea discuta și despre alte lucruri mai serioase, deocamdată pleacă și-ți rezolvă problemele partiinice căci vorbește lumea că Ceban cu maică-sa și încă vreo 15 te părăsesc.Trecând băsmăluța peste fruntea lipsită de păr, dodon dă asigurări că de data asta totul va fi altfel. De astă dată n-o să mai permită nimănui să se joace cu focul. O cheamă pe Zinaida și pe un ton categoric îi zice: Ceban afară din secretar de partid și din primărie, la fel. Cuiva poate să i se pară că cele spuse de noi sunt invenții, sunt niște ficțiuni. Și da, și nu. Și invenții, și nu prea invenții căci dacă să privim lucrurile realmente, vom vedea că anume cam astfel e tabloul din tabara sociliștilor. Socialiștii divizați în două tabere: tabăra rusească care îi disprețuiește pe moldoveni și tabăra moldovenească care e mai moderată cu băștinașii.

E firesc așa să fie pentru că așa a fost pe timpul Uniunii Sovietice. Așa este acum și așa va fi și pe viitor în lagărul socialistilor.. Moldovenii oricât de socialiști ar fi ei și oricât de promoscoviți i-ar vrea Rusia, totuși moldoveni rămân. Rușii cei de aici, băștinași ca și cum, considerându-ne niște mizerabili, nu au ochi să ne vadă. Dodon cu barca sa socialistă deocamdată mai plutește între Scila și Caribda. Dar la sigur într-o bună zi stâncile vor naufragia această barcă putredă în esență. Altceva nu se poate întâmpla. Altceva nu există. Noi, molovenii, ar fi bine să știm să culegem foloase din oscilațile Scilei și Caribdei și să ne căutăm de treabă. Să ne întoarcem cu fața la ale noastre. Să ne întoarcem cu spatele la ale lor. Să ne căutăm de nevoile și grijile noastre care cei din fața noastră le acceptă și sunt gata să le împărțească cu noi. Celor care sunt în spatele nostru nu le pasă de noi, n-au treabă cu noi, ne vor umiliți și proști. Așa cum ne-au avut de la 1812 încoace. Oameni spâni ne vor, vorba lui Matcovschi, adică trădători de neam și țară. Cu cât vor fi mai mulți trădători cu atât mai vesel se va simți Dodon. Pentru că una e să fii unicul care trădează neamul, și alta e când la adicătelea de alde el sunt mai mulți.

Nu, taică. Smoala topită care te așteaptă în purgatoriu după plecare n-ai cu cine o împărți. Ce e al tău e pus deoparte și dacă vrei republică prezidențială, de fapt, să știi că vrei, să clocotească smoala la foc încet. Există scăpare? Există. Măcar în ultimul ceas să-ți dai seama că acest pământ te-a născut, te-a hrănit și te-a vrut om și nu spân.
Trădarea nu are scuze. Fiind președinte ori nepreședinte, fiind socialist ori nesocialist, fiind moldovea ori român. Geaba faci naveta la Moscova. Lacrimile tale nu au valoare pentru ei. Lacrimile tale pentru ei sunt simple picături de apă sărată.Și dacă într-o bună zi îl va cuprinde maică-sa la piept și îi va spune: hai dragul mamei rămâi acasă, nu-ți mai trebuie plecări și tropăit pe caldarâmuri străine, pășește, dragul mamei, pe cărărușile noastre bătătorite și nu te du de bunăvoie pe tărâmul lui ucigăl toaca. Și fiului-președinte i se va face milă de mamă și înduioșat se va dezice de cei cu mauzoleul la picoare și ca printr-un miracol va deveni moldovean cu adevărat și nu spân precum este astăzi. Se poate întâmpla să se termine smoal în ziua Judecații.

Pagina 1 din 5

Cele mai citite articole

Natalia Hadarca - avatar Natalia Hadarca 14-01-2019 2914

Dodon a primit o lovitură drept în moale…

În campania electorală este important orice gest, orice faptă care aduce dividende politice. Loviturile de imagine pot însă avea un impact devastator dublu. Este și cazul lui Dodon, care a...

Natalia Hadarca - avatar Natalia Hadarca 08-10-2018 2519

O tragedie parcă „trasă la indigo”, ca a…

E iarăși octombrie... De zece ani, în această lună retrăiesc tragedia prin care a trecut familia mea. E pentru prima oară când scriu despre asta, dar sper că pot astfel...

Natalia Hadarca - avatar Natalia Hadarca 25-02-2019 1735

Cine clatină barca numită Republica Mold…

Se știe, orice comparație șchiopătează. Dacă e să comparăm statul numit Republica Moldova cu o navă, aceasta ba plutește în derivă, ba se apropie periculos de niște ghețari care ar...

Nicolae Federiuc - avatar Nicolae Federiuc 26-02-2019 1324

Țambalul nostru cel de toate zilele sau …

Moldovenii au votat. Așa cum au considerat ei că e mai bine. În linii mari, alegerile au legitimat o stare de spirit din societate și au reconfigurat scena politică, pornind...

Nicolae Federiuc - avatar Nicolae Federiuc 22-02-2019 1315

Sandu si Năstase, de la otrăvire, la sin…

Că liderii blocului ACUM suferă de lipsă acută de inspirație se știe de multă vreme. Se creează impresia că toate acțiunile sunt improvizații ad hoc, în funcție de situația momentului...

Ultimele Opinii VBlog

Nicolae Federiuc - avatar Nicolae Federiuc 25-06-2019 120

UNIREA, ACUM ORI NICIODATĂ. Saltul periculos care încă ne mai poate salva

Cine nu riscă, nu bea șampanie, spune o veche vorbă rusească...

Victor Nichitus - avatar Victor Nichitus 25-06-2019 98

Experimentul Moldova

Preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, şi preş...

Victor Nichitus - avatar Victor Nichitus 22-06-2019 125

Bolboceanu și legea lustrației

A fost eliberat fostul deputat Iurie Bolboceanu, conda...

Nicolae Federiuc - avatar Nicolae Federiuc 19-06-2019 531

FEDERALIZARE ÎN ETAPE. Sămânța a fost aruncată și lăsată să încolțească

Reputatul savant american Joseph P. Overton (1960-2003), pri...

© 2018 Vocea Basarabiei

Autentificare

Utilizator *
Parola *
Ține-mă minte

Please publish modules in offcanvas position.