Nu sunt analist politic și departe de mine gândul de a impune pe cineva să gândească la fel ca mine, deși sunt sigură că mulți, tare mulți ar vrea același lucru. Eu doar aștern pe hârtie visul meu de-o viață. Vreau ACASĂ!!!

După câteva zile de tensiuni și incertitudine, lucrurile încă nu s-au limpezit în Republica Moldova.

Cititorii noștri se pot informa din toate sursele media credibile (sau mai puțin credibile) despre analizele și opiniile legate de situația din Republica Moldova, o situație pe cât de inedită, pe atât de primejdioasă. Spațiul din interfluviu nu s-a mai confruntat cu așa ceva de la puciul din august 1991, după care imperiul sovietic și-a dat obștescul sfârșit.

Este adevărat, Basarabia a mai trecut prin situații similare, mai mult sau mai puțin grave, în 1917-1918. Atunci, însă, elita politică a fost la înălțime și a cerut ajutor României. Astăzi, din păcate, cei care pretind că reprezintă majoritatea populației, prin votul care le-a fost acordat, și-au ales drept sprijin Rusia.

Consemnăm, în context, că unii oficiali de la noi tratează cu o oarecare „pudoare” politică această temă. Sunt la Chișinău politicieni, chiar istorici cu greutate, care au declarat, cu diferite ocazii, că nu este momentul pentru a aborda problema unirii.

Unirea a fost posibilă în 1991. Din mărturiile mai multor actori și martori ai evenimentelor de atunci, s-ar părea că Iliescu, omul Moscovei (ar fi spus că România nu este pregătită să preia Basarabia), și fratele său de ideologie, Snegur (care afirmase cu aroganță: „o să vă spun eu când va fi timpul Unirii”), au constituit impedimentul cel mare în calea Unirii. Însă un om, oricât de puternic ar fi, nu poate decide de unul singur în momentele cruciale. Se pare însă că nici chiar deputații istorici nu erau favorabili ideii Unirii. Din păcate, Moscova a început să ne lucreze pe la spate, prin agenții săi, cu mult înainte de a ajunge la momentul favorabil Unirii.

Din păcate, nimeni dintre cei aflați la putere, ba chiar mulți dintre cei care își arogă numele de mari patrioți și aspiră să ajungă la guvernare nu își doresc Unirea. Fiindcă Unirea i-ar lipsi de multe privilegii pe mii de funcționari: parlamentari, miniștri, ambasadori, vameși...

Avantajele Unirii sunt însă imense pentru milioane de oameni. Populația din teritoriul numit Republica Moldova nu ar mai fi nevoită să întrețină o armată întreagă de funcționari inutili după Unire. Zeci de miliarde de lei cheltuite pentru ambiția deșartă și egoistă de a întreține un stat falimentar sub falsul stindard patriotic-moldovenist de origine sovietică ar putea fi utilizate pentru drumuri, spitale, grădinițe, pensii... 

Nimeni nu ne poate indica dacă avem voie sau când am putea face unirea. Nici oficialii europeni, nici rușii, nici americanii, evreii, nemții sau cine vreți… Nici, cu atât mai puțin, minoritățile naționale care conlocuiesc alături de noi și care au fost tratate civilizat de băștinași, ba mai mult, au fost favorizate, uneori, chiar în detrimentul acestora din urmă.

În concluzie: după tot ce s-a întâmplat de la 1991 încoace, îndeosebi în ultimele zile, părerea mea fermă este că, pentru a fi în siguranță, noi și copiii noștri, dar și copiii copiilor noștri, pentru a avea un trai decent, singura soluție viabilă este Unirea cu România. Restul sunt detalii sau focuri de artificii europeniste sau vădit eurasiatice, care nu pot aduce nimic bun acestui popor chinuit și ținut în continuare în întuneric!

Nu aduce anul ce aduce ceasul! 

 

 

 

 

Cinismul, spre deosebire de alte vicii omenești, poate aduce și niște foloase dacă e utilizat cu măsură, vorba celebrului Brătianu. Însă atunci când întrece măsura, cinismul provoacă nu numai dezgust, dar mai și devine periculos. Altfel spus, e bine uneori sa fii cinic.... dar cu măsură.

Aceste raționamente ale înaintașilor noștri, dacă le-ar fi cunoscut Mihai Ghimpu, sunt sigur ca nu spunea ce a spus. Dar a spus domnia sa niște neghiobii nu numai deșanțate și bizare, dar chiar periculoase. Altminteri, cum pot fi tălmăcite afirmațiile dânsului precum că în Republica Moldova nu există electorat unionist, unioniștii fiind doar niște cetățeni cu pașaport românesc. Considerându-mă unionist înflăcărat, m-a ofensat declarația lui Ghimpu,dar poate că nici nu-i acordam atâta atenție, dacă cinismul lui utilizat cu hapca, nu ar mai fi și purtător de substanțe nocive. Înainte de a purcede la desfășurarea subiectului, ar fi fost logic să venim cu explicații de ce totuși Ghimpu, pe lângă faptul că nu are dreptate, mai e și cinic. Raăspundem.Pentru că exact acest electorat, pe care el astăzi îl hulește, cu câțiva ani în urmă,adunând de pe drumuri rămășițile liberale, l-a cățărat pe acest Ghimpu în vârful piramidei puterii, agățându-i la gât și papion. Și acum permite-mi să te întreb stimabile,cu papion românesc, la care colonițe se învață meseria de a scuipa în fântâna din care ai băut apă.
Dar, vorba lui moș Anton izdovoiu, lăsăm de la noi să treacă absența de la lecția de „7 ani de acasă” a marelui liberal în rezervă și să vorbim despre pericolul afirmației, repet, absolut nefondate cum că în RM nu există electorat unionist.

Așa dar, pericolul acestei declarații îl desprindem ușor din realitatea tristă care ne amintește că în parlamentul RM în urma ultimelor alegeri nu a trecut pragul electoral nici un partid unionist. Și, în acest context de loc îmbucurător, sigur că Ghimpu ori bine intenționat, ori din prostie aduce apă la moara tuturor celora care o țin morțiș că unioniștii nu au ce căuta în RM, iar unionismul urmează a fi dezrădăcinat de pe meleagul nostru profund mioritic. Și mai e o problemă nerezolvată deocamdată la noi la acest capitol. Ani în șir din varia motive în Basarabia nu se reușește în nici un fel coagularea forțelor unioniste. Acum, din câte cunoaștem, se încearcă a repara situația. Se duc tratative între partide de a schimba nefericita experiență. Să dea Domnul să fie într-un ceas bun. Poate măcar acum reușim. Dar cu astfel de „unioniști” ca Ghimpu nu știu, nu știu... Colac peste pupăză. Gurile rele vorbesc că liberalii vin cu asemenea declarații, fiind mânați de frustrările pierderii puterii și pot ajunge exact la groapa pe care regretatul Nicolaie Sulac a numit-o „NA GRANI PREDATELISTVA”. Nu-mi vine a crede. Ba mai mult, nici nu vreau să cred. Dar în istoria noastră recentă numai câte întorsături de scenariu nu s-au întâmplat, care dacă nu se întâmplau nimeni nici o dată nu le-ar fi crezut posibile. Ascult și eu cu multă mâhnire cum cea mai devotată, ar părea, unionistă Maria Ciobanu invârte cu non șalanță „Kalinca” rusească acompaniată de cei de la ANTIFA, care prin difiniție sunt antiromâni. Nu mai vorbesc de Frontul Popular care peste noapte s-a transformat în frontul comunist. Și dacă astfel stau lucrurile cum am putea tălmăci noi afirmațiile lui Ghimpu precum că unioniștii sunt îngâmfați, rautăcioși și invidioși dacă nu circumscriși în celebra frază a lui Sulac cu „predatelistva”.

P.S.: Doamna Ciobanu știindu-vă iute la mânie și la etichetări, vă rog acceptați reproșul meu ca pe o afirmație de mare grijă pentru viitorul și destinul alegătorilor care v-au votat și nici decum drept niște reglări de conturi pentru presupuse vânzări de idei și partide.

 

Jale. Mare jale s-a așternut peste plaiul nostru mioritic. Basarabia, cu cei peste 30 % de unioniști, a rămas orfană în Parlament. Nu are niciun deputat care să-i vocifereze în Legislativ aspirația de reunire. La o atare situație, într-un spațiu mai puțin mioritic, ar fi fost firec să se purceadă imediat la analize și concluzii. La rece. Fără emoții. Calm și plini de cuget. Zic, așa ar fi fost normal. Prin alte părți – da, numai nu la noi. La noi, unii, căutând cu disperare vinovații și găsindu-i, fără mari aranjamente, pituliți în blocul ACUM, taie și spânzură integrarea europeană. Alții, mai îngăduitori, aburcă povara eșecului pe umerii partidelor unioniste care nu au știut să fie uniți și să-și coaguleze eforturile, pentru a crea un front comun, și în linie de atac să înainteze spre fotoliile parlamentare. Se poate întâmpla să aibă dreptate și unii și alții. Dar, vorba vine, cine mai are nevoie azi de pocăință, dacă trenul a plecat, iar unioniștilor nu le-a fost permis măcar să fluture în gara disperării din mână. Premize de unire a eforturilor au fost. Până și Dodon, chiar și dacă mai mult din prostie, dar a pus umărul pentru coagulare. Afirmația dânsului, cum că, imediat după alegeri, toți unioniștii vor fi expulzați din țară, ar fi fost firesc să fie un catalizator de mobilizare a electoratului unionist în fața pericolului de exil și să curme dorințele de dezbinare. N-a fost să fie. Repet, toți au pus umărul pentru a dispersa electoratul. Și cei de dreapta și cei de sânga. Și cei din Basarabia dar și cei din afara ei.

Am ratat șansa (a câta oară?). Ne-am regimentat în armata antiunionistă, de parcă scopul final nu ar fi fost lupta cu omul din mauzoleul Cremlinului, dar cu bacii colinilor carpate.
Tragedia s-a consumat. Avem ce avem. Nici pe timpul comuniștilor, apropo, nu am fost atât de umiliți. De bine de rău, pe timpul lui Voronin, în Parlament l-am avut pe Ghimpu care, așa cum era el hapsân de ministere, totuși, măcar declarativ, se considera Unionist. Dar, zic, evenimentul s-a consumat și cu el și reacțiile referitoare la cauzele eșecului. Mă gândeam că, poate măcar acum, te miri cum, se va purcede la încropirea unui bloc unionist. Pe naiba. Toți strigă. Toți se revoltă. Dar carul nu se mișcă din loc. Cum a înțepenit în mlaștina antiunionismului încă prin anii 90 așa și stă țapăn. Mă mai gândeam că liderii de partide unioniste își vor da seama și vor organiza mese rotunde, conferințe științifice, seminare și întruniri pentru a spune la rece ce, de ce și pentru ce s-a întâmplat eșecul. Nu. Fiecare are grijă doar de jăratecul de la turta sa.

Ana Guțu, camarada de partid a lui Traian Băsescu, consideră, bunăoară, că toate partidile, în afară de PUN, sunt obligate să se despartă de ștampila propriilor partide și in corpore să se topească în partidul lui Traian Basescu. Dânsa, în cadrul emisunii FORUM, ne-a marturisit că Blocul ACUM poate să uite odată și pentru totdeauna de susținere din partea Partidului PUN, așa cum a fost la ultimile alegeri parlamentare. Și aceasta din două motive care au fost enunțate chiar de domnul președinte Băsescu. Primul motiv esste considerat șovăiala blocului vis-a-vis de ideia unionistă. Și al doilea motiv îl disprindem din declarația aceluiaș Traian Băsescu care a eterat că a fi politician și a nu dori să negociezi e o trăsnaie asumată. Dar să revenim la coagulare.

Vitalia Pavlicencu, la rându-i, consideră că fiecare partid are dreptul să existe și să-și caute norocul în secțiile de votare. Unioniști de la Democrația Acasă în general consideră că viitorul unionist aparține tinerei generații și că ei nu au de gând să dădăcească fosilele politice din partidele unioniste. Îi asculți pe fiecare în parte și te gândești că formal și unii și alții ar spune lucruri mari. Lucruri sfinte. Nu-i poți învinui de trădare, dar nici viziune politică nu le poți atribui. Dar numai teoretic. În practică totul e mult mai prozaic și mai dramatic. Încorsetați de principiul prostesc „Unu-i tare, altu-i mare”, departe nu ajungi. De fapt, ajungi în nicăeri, unde și suntem astăzi. În consecință, suntem obligați să recunoaștem că viza de reședință a unioniștilor e gara dezbinării, unde privim cu tristețe în urma trenului istoriei care în viteză îdepărtează cea mai sacră idee, ideea unificării neamului.

Cu siguranță, nu așa au visat românii să întâmpine împlinirea unui secol de la Marea Unire. Mulți români vor protesta, în București și în alte orașe ale Țării, în timp ce alți români se vor aduna la Alba Iulia ca să serbeze Centenarul Unirii. Iar mulți români, poate cei mai triști, din Republica Moldova, din Bucovina de Nord și din sudul Basarabiei, câți au mai rămas în cele două regiuni încorporate de URSS și „prinse” în Ucraina, vor asista cu inima frântă la aniversarea care nu i-a apropiat, ci dimpotrivă, i-a lăsat tot mai departe de realizarea visului, de a fi împreună cu toată familia.

Știam că Vladimir Voronin a avut un unchi care a fost primar la Cornova și s-a refugiat în România. Mai știam că Petru Lucinschi a avut o mătușă la Sibiu. Și totuși, cei doi au fost niște oameni cu inimă de piatră, cu un „plămân rusesc”, și nu au mișcat un deget pentru a se face dreptate cel puțin în lucruri și relații elementare, ba mai mult, au susținut minciuna stalinistă privind „poporul moldovenesc” și limba moldovenească”, inclusiv în Constituție.

Iată că aflăm, la ceas centenar, că și premierul Pavel Filip a avut un unchi la București și a simțit pe propria piele (dar mai mult părinții săi) ce înseamnă să fie frații despărțiți de un râu… Pavel Filip ne mai spune că trecerea căii ferate la ecartament european ar costa, la fel ca și interconexiunea energetică sau la gaze naturale, în jur de 200 de milioane de euro.  

De ce s-a tergiversat atât de mult interconexiunea Republicii Moldova la sistemul românesc de gaze și electricitate, care ne-ar asigura independența energetică? Nu cumva de aceea că cineva dintre băieții deștepți de la Chișinău încasau comisioane grase doar ca să cumpărăm energie electrică de la Cuciurgan și din Ucraina, să fim dependenți de acestea?

Interconexiunea rețelelor de electricitate și a sistemelor de gaze constituie condiție primordială pentru reunificarea celor două state românești! Ambasadorul României la Chișinău, Daniel Ioniță, ne aduce vești bune: gazoductul Iași-Chișinău va fi funcțional la sfârșitul anului 2019, iar interconexiunea energetică va fi efectuată în 2020-2022, la care se va adăuga autostrada Târgu Mureș – Iași – Ungheni plus un pod la Ungheni, plus o conductă care va subtraversa Prutul și va alimenta cu apă potabilă trei raioane limitrofe. Nu mai vorbim de miile de burse de studii acordate de București basarabenilor, de aproape o mie de grădinițe renovate cu bani românești… Sunt lucruri minunate, care sper să apropie mai rapid Unirea, fiindcă nu mai putem să mai așteptăm încă 50 sau 100 de ani ca să fim ceea ce am fost.

Tristețea celor de dincoace de Prut e din cauza minciunii menținute în art. 13 din Constituție, din cauza lașității celor peste 60 de deputați cu pașapoarte românești care au refuzat să înlăture această minciună stalinistă. Tristețea noastră e și deoarece copiii românilor din Bucovina de Nord și din sudul Basarabiei riscă să-și piardă dreptul de a studia în limba maternă.

Tristețea noastră e că timpul trece, iar mulți moldoveni de-ai noștri nu mai prind la mintea cea de pe urmă.

Să nu vorbim despre Unire, să facem Unirea, acum, pas cu pas, fără a mai aștepta o altă aniversare.

 

 

Exista la noi, în Basarabia, printre ziariști, o vreme, o lege nescrisă (nu știu cum și de unde apărută), de a nu ataca și a nu comenta deciziile sau declarațiile oficialilor de la București. Consider că e aberantă această percepție. Orice idee poate fi dezbătută, dezghiocată.

Deși am avut un motiv serios să mă revolt, cel puțin să-mi declar dezacordul cu o afirmație a președintelui Klaus Iohannis, m-am abținut, din motivul indicat mai sus. Acum, însă, europarlamentarul român Andi Cristea mi-a ridicat mingea la fileu. După ce Klaus Iohannis a susținut, marți, un discurs în Parlamentul European în care a expus viziunea României privind viitorul Uniunii Europene, Andi Cristea, președintele Delegației Parlamentului European pentru Republica Moldova, l-a întrebat franc pe președintele Klaus Iohannis: Ați abandonat Republica Moldova? 

El l-a atenționat pe președintele României privind importanța Republicii Moldova ca parte a unei Uniuni Europene unite.

„Domnule Iohannis, nu ați vorbit rău! Aici, înainte de a fi membri ai unui partid politic, suntem cetățenii unei țări. Vă felicit pentru abordarea pro-europeană pe care ați expus-o. Toți românii sunt pro-europeni, însă vreau să vă întreb următoarea chestiune: eu știu că Republica Moldova este cel de-al doilea stat românesc. Dumneavoastră ați vorbit despre prioritățile naționale, despre viitorul Europei, dar nu ați menționat Republica Moldova. Întrebarea mea este, sper să nu sune dramatic: ați abandonat cumva Republica Moldova, pentru că, în ultimii patru ani de mandat, ați fost o singură dată la Chișinău?", a spus Andi Cristea în Parlamentul European.

În ultimul timp, problema Unirii Republicii Moldova cu România este atacată tot mai frecvent, inclusiv de oamenii Moscovei. Consemnăm, în context, că și unii oficiali de la noi abordează, cu o oarecare „pudoare” politică, această temă, chiar dacă în plan istoric și evaziv, virtual, într-un spațiu temporal greu descifrabil. 

Niciodată să nu spui nu! Însă președintele Klaus Iohannis a spus nu, turnând apă la moara dodonilor și a tuturor românofobilor. El a declarat, cu ceva vreme în urmă, la Bruxelles, la summit-ul Parteneriatului Estic, că unirea Republicii Moldova cu România nu este o opțiune fezabilă în acest moment.

Diplomatic ar fi fost să treacă sub tăcere momentul, nu și ideea ca atare…

Sunt și la Chișinău politicieni, chiar istorici cu greutate , care au declarat, cu diferite ocazii, că nu este momentul pentru a aborda tema, problema unirii: chipurile, ungurii, rușii, situația internațională.

Ei bine, nici regele Ferdinand nu era pregătit de Unire, dar a îmbrățișat ideea, fiindcă basarabenii, Sfatul Țării asta visau.

Iliescu, trădătorul, omul Moscovei, și fratele său, Snegur (care declara cu aroganță, încă acum 27 de ani: „O să vă spun eu când va fi timpul Unirii!”), s-au opus Unirii, deși Unirea a fost posibilă la 1991.

Înainte credeam că, atunci când sunt la putere, oficialii români „nu au voie” să vorbească despre Unire, dar se pare că Traian Băsescu a ieșit din tipare. Propunerea sa făcută lui Voronin a ieșit la iveală mult mai târziu.

În fine, nimeni nu ne poate indica, dacă putem sau trebuie să facem unirea. Nici oficialii europeni, nici rușii, nici americanii, evreii, nemții sau cine vreți…

În mai bine de un sfert de secol de la proclamarea Independenței, am dovedit că nu ne putem autoguverna și, fără sprijin, din Est sau din Vest, ne-am prăbuși, economic, politic, poate și moral, dacă nu am fi făcut-o în acest sens deja.

În presă s-a vehiculat cifra că 64 de parlamentari de la Chișinău dețin și cetățenia română. Dacă e așa, cine i-ar putea împiedica să reediteze actul de la 27 martie 1918 și să voteze Unirea acum, în al doisprezecelea ceas, în anul aniversar? Dodon? Voronin? Nimeni nu le-ar putea sta în cale! În schimb, ar rezolva odată problema care va trebui rezolvată până la urmă și ar rămâne în istorie! Sau să așteptăm mai întâi să se unească cele două Corei și apoi să o facem și noi? Fiindcă în afară de coreeni și noi, cam toate popoarele divizate cândva s-au reunit.

În următorii 20-30 de ani nu se prevede să fim admiși în Uniunea Europeană. Unirea o putem face azi, dacă ar exista voință politică! Și vom fi și în UE. Și vom fi ceea ce am fost și mai mult decât atât, vorba cronicarului…

Pagina 1 din 3

Cele mai citite articole

Natalia Hadarca - avatar Natalia Hadarca 14-01-2019 2900

Dodon a primit o lovitură drept în moale…

În campania electorală este important orice gest, orice faptă care aduce dividende politice. Loviturile de imagine pot însă avea un impact devastator dublu. Este și cazul lui Dodon, care a...

Natalia Hadarca - avatar Natalia Hadarca 08-10-2018 2513

O tragedie parcă „trasă la indigo”, ca a…

E iarăși octombrie... De zece ani, în această lună retrăiesc tragedia prin care a trecut familia mea. E pentru prima oară când scriu despre asta, dar sper că pot astfel...

Natalia Hadarca - avatar Natalia Hadarca 25-02-2019 1725

Cine clatină barca numită Republica Mold…

Se știe, orice comparație șchiopătează. Dacă e să comparăm statul numit Republica Moldova cu o navă, aceasta ba plutește în derivă, ba se apropie periculos de niște ghețari care ar...

Nicolae Federiuc - avatar Nicolae Federiuc 26-02-2019 1315

Țambalul nostru cel de toate zilele sau …

Moldovenii au votat. Așa cum au considerat ei că e mai bine. În linii mari, alegerile au legitimat o stare de spirit din societate și au reconfigurat scena politică, pornind...

Nicolae Federiuc - avatar Nicolae Federiuc 22-02-2019 1309

Sandu si Năstase, de la otrăvire, la sin…

Că liderii blocului ACUM suferă de lipsă acută de inspirație se știe de multă vreme. Se creează impresia că toate acțiunile sunt improvizații ad hoc, în funcție de situația momentului...

Ultimele Opinii VBlog

Nicolae Federiuc - avatar Nicolae Federiuc 19-06-2019 314

FEDERALIZARE ÎN ETAPE. Sămânța a fost aruncată și lăsată să încolțească

Reputatul savant american Joseph P. Overton (1960-2003), pri...

Nicolae Federiuc - avatar Nicolae Federiuc 18-06-2019 370

UN PAS ÎNAINTE ȘI DOI ÎNAPOI. Acordul de ”pace” care umilește România

Știați că, în timpul războiului moldo-rus, din 1992, trupele...

Natalia Hadarca - avatar Natalia Hadarca 18-06-2019 224

Kievul întinde mâna Chișinăului. Cum va răspunde noua guvernare?

Pentru a trăi normal, omul are nevoie de acoperiș deasupra c...

Victor Nichitus - avatar Victor Nichitus 17-06-2019 316

Maia Sandu la București - o vizită necesară

Moldova țară de minuni: magistrații Curții Constituționale ș...

© 2018 Vocea Basarabiei

Autentificare

Utilizator *
Parola *
Ține-mă minte

Please publish modules in offcanvas position.