Elegie scrisă pe poarta unei instituții de care se teme toată lumea

Scris de Martie 15, 2019 1146 0

Editorialul de astăzi nu este despre politică, alegeri, corupție, ci despre sănătate, cea pe care o căutăm cu disperare doar atunci când o pierdem. Ultimele două săptămâni le-am petrecut pe holul Institutului Oncologic, un loc unde spaima te apucă doar gândindu-te la el, unde Creatorul e prezent și invocat mai mult chiar decât într-o casă de rugăciuni. Unde oamenii se agață de un fir de pai și promit orice, numai să iasă de aici pe propriile picioare. Dar sănătatea nu o poți cumpăra cu bani atunci când e prea târziu.

Nu era o zi să nu aud aici rostindu-se cuvântul „prea târziu” spus de oameni absolut diferiți. „Prea târziu ne-am adresat la medic, prea târziu mi-am dat seama că trebuie să am grijă de sănătate, prea târziu am decis să-mi cer iertare…”.

Unii se adresează prea târziu fiind siguri că nu li se poate întâmpla nimic rău tocmai lor. Alții, pentru că nu au suficienți bani, căci lumea vorbește că aici doctorul nu deschide gura până nu-i pui ceva în buzunar. Știind aceste reguli din auzite, recunosc, am încercat să vin și eu cu „mulțumiri”. Mare mi-a fost surprinderea când medicul a refuzat categoric „atenția”, iar surorile medicale nici nu au dorit să stea de vorbă despre astfel de chestiuni. Dimpotrivă, am văzut lucrători medicali plângând de durere că au pierdut un pacient. Dar aici se moare constant, zilnic.

Petrecând ore în șir în holul instituției respective, m-am surprins analizând comportamentul celor care treceau în grabă pe aici, al celor care se plimbau îngândurați, așteptau pe cineva sau se închinau și își făceau cruce în fața icoanei dintr-un colț de la parter. Deși diferiți, pe toți îi unea teama și speranța. În fiecare seară venea aici în vizită un tânăr și ieșea la plimbare probabil cu mama sa, bolnavă. O ducea de mână cu mare grijă, iar aceasta îl urma de parcă ea ar fi copilul. O altă femeie, care își îngrijea soțul grav bolnav, se plimba periodic pe hol și vorbea la telefon. Le povestea rudelor despre starea de sănătate a bărbatului, îl ruga pe Dumnezeu să-i ajute. Apoi, probabil, din cauza oboselii acumulate, se plângea cuiva că nu mai poate rezista, că o să-l cheme pe taică-său să mai stea cu persoana aflată în suferință. În altă zi, mi-a atras atenția o mamă cu băiatul ei de vreo 20 de ani, galben și slab ca o lumânare. Vorbeau în hol cu un medic. Tânărul nicidecum nu se lăsa înduplecat să fie internat și a ieșit din instituție înecându-se în tuse. Maică-sa tremura ca varga. E greu să-ți știi copilul suferind de o boală crâncenă.

În fiecare seara, pe la ora opt, în holul gol apărea un bărbat de peste 50 de ani. Se plimba un pic, făcea câteva mișcări să se dezmorțească, apoi se oprea în fața televizorului și cânta. Cunoștea pe de rost întreg repertoriul.

Cei mai mulți însă plângeau și se rugau, pregătindu-se de o luptă grea, inegală, din care doresc cu tot dinadinsul să iasă învingători.

Sănătatea este domeniul în care nu doar statul trebuie să investească, dar și fiecare dintre noi să contribuie procurând polița de asigurare medicală. Mulți însă nu se gândesc că poate veni o zi, mai devreme sau mai târziu, când va trebui să ajungi pe mâna medicilor, iar ei, pacienții, nu au contribuit cu nimic la dotarea acestui spital. 4056 de lei, cât costă o poliță de asigurare medicală pentru un an, nu e o sumă mare, mai ales că până în luna aprilie ea poate fi procurată cu reduceri de cei fără un loc de muncă stabil. Sănătatea costă scump, mulți însă își dau seama de aceasta doar când o pierd. Dacă sănătate nu e, nimic nu e… Rămân doar cei îndurerați de pierderea suferită și destine mutilate…

 

 

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)
Ultima modificare 15 Martie 2019 17:15

Cele mai citite articole

Natalia Hadarca - avatar Natalia Hadarca 14-01-2019 2860

Dodon a primit o lovitură drept în moale…

În campania electorală este important orice gest, orice faptă care aduce dividende politice. Loviturile de imagine pot însă avea un impact devastator dublu. Este și cazul lui Dodon, care a...

Natalia Hadarca - avatar Natalia Hadarca 08-10-2018 2487

O tragedie parcă „trasă la indigo”, ca a…

E iarăși octombrie... De zece ani, în această lună retrăiesc tragedia prin care a trecut familia mea. E pentru prima oară când scriu despre asta, dar sper că pot astfel...

Natalia Hadarca - avatar Natalia Hadarca 25-02-2019 1668

Cine clatină barca numită Republica Mold…

Se știe, orice comparație șchiopătează. Dacă e să comparăm statul numit Republica Moldova cu o navă, aceasta ba plutește în derivă, ba se apropie periculos de niște ghețari care ar...

Nicolae Federiuc - avatar Nicolae Federiuc 26-02-2019 1296

Țambalul nostru cel de toate zilele sau …

Moldovenii au votat. Așa cum au considerat ei că e mai bine. În linii mari, alegerile au legitimat o stare de spirit din societate și au reconfigurat scena politică, pornind...

Nicolae Federiuc - avatar Nicolae Federiuc 22-02-2019 1276

Sandu si Năstase, de la otrăvire, la sin…

Că liderii blocului ACUM suferă de lipsă acută de inspirație se știe de multă vreme. Se creează impresia că toate acțiunile sunt improvizații ad hoc, în funcție de situația momentului...

Ultimele Opinii VBlog

Nicolae Federiuc - avatar Nicolae Federiuc 18-05-2019 205

Un gând despre Nicolae Josan și toată gașca de inculți

De câțiva ani, de când Andrei Năstase a decis să iasă din bu...

Victor Nichitus - avatar Victor Nichitus 17-05-2019 99

Cutremurul europarlamentarelor

Politicienii moldoveni așteaptă rezultatul alegerilor pentru...

Nicolae Federiuc - avatar Nicolae Federiuc 16-05-2019 395

CIRCUL S-A SFÂRȘIT, ÎNCEPE CRIZA

În timp ce Andrei Năstase bate pe la porți străine în căutar...

Victor Nichitus - avatar Victor Nichitus 15-05-2019 57

Banalizarea răului

La începutul lunii mai jurnaliștii și-au sărbătorit ziua, ce...

© 2018 Vocea Basarabiei

Autentificare

Utilizator *
Parola *
Ține-mă minte

Please publish modules in offcanvas position.