Emisiunile “Forum” și “Puncte de Reflecții” sunt sprijinite financiar de:
Conţinutul acestui site nu reprezintă poziţia oficială a Secretariatului General al Guvernului- Departamentul pentru Relația cu Republica Moldova.

EDITORIAL /// Primăvara ghioceilor răsăriți printre obuze

02 Martie 2020 13:17 675 0 Ultima modificare 02 Martie 2020 13:21

Era început de martie. Primăvara cu disperare chema ghioceii la plimbare, dar ei, încă destul de somnoroși, nu se prea grăbeau însă. Soarele, și el zgârcit, cum e soarele de obicei prin martie, nu-i prea alinta cu cine știe ce multe raze, de aceea floricelele aveau motive serioase de a mai zăbovi cu plimbarile. În schimb, vântul era harnic, generos și nazbâtios. Își găsea treabă peste tot, și prin văi, și pe dealuri, prin câmpii, dar și printre ramurile orfane de frunze ale copacilor. Nu uitau prin jocul de-a rafalele, să întindă în fuga mare și niște cărări mai bătătorite, nu uitau și de niște petici de zăpadă, care întârziate sub un mal de râpă, nici de cum nu-și doreau să se despartă de mult prea obosita iarnă.

Nistrul ofta greu sub povara sloiurilor de gheață, care nici de cum nu se îndurau să-i dea bătrânului voie să răsufle mai ușor prin limpedele apei. Dar soarele și vântul, în schimb, nu au utat de Nistru. Măcinau ușor, dar insistent gheața, pentru eliberaea apelor. Era clar că dacă nu la noapte, atunci mâine Nistrul „se va porni”. Și s-a pornit. Numai că nu de bună voie. Nu firesc cum ar fi fost frumos să o ia la vale. Nu.

Niște obuze, parcă rătăcite de pe drumurile războiului, au sfâșiat tăcerea, au rupt gheața, au spart liniștea patriarhală a bietei Basarabii. Nu erau obuzele celea nici uitate de război, dar nici rătăcite. Erau un scrâșnet de cazaci. Erau semnalul că a început războiul de pe Nistru. Nu s-au îndurat streinii de primăvară. Nu le-a fost jale de basarabeni, care cea mai mare vină pe care o purtau era doar faptul că voiau să răstoarne o brazdă pașnică, unde să arunce bobul unui codru de pâine. Că poate, după mulți multi ani de pribegie reușiseră să aducă acasă libertatea și independența. Că au îndrăznit să se gândească la o limbă născcută din cântec. La niște buchii de abecedar, așezate într-o rugăciune de odihnă și pace. Nu-i interesa pacea. Război vroiau. Sânge vroiau să scalde malurile Nistrului. Le-a reușit. Au schimbat livezile pe cruci îndesite pe mal de Nistru pe care în grabă modovenii încrustau niște vârste prea tinere ca să fie scrise la căpătâi de mormânt. A început războiul care, de fapt, nici n-a sfârșit vreodată. Sarmanii ghocei, parcă au știut că în această primăvară ar fi bine de mai zăbovit cu trezirea. Nici nu bănuiau ca în această primăvară rostul lor va fi altul. Florile din primăvara lui 92 aveau trista misiune de a împodobi creștetul celor mai bravi și frumoși barbați ai Basarabiei care au fost răpuși de gloanțe căzăcești.


Leonid Smolnițchi

© 2018 Vocea Basarabiei

Autentificare

Utilizator *
Parola *
Ține-mă minte