Vocea Basarabiei: În cele ce urmează vom vorbi despre cât de ușor e să practici o afacere în Republica Moldova, cât curaj trebuie ca să o practici, dar și cât curaj trebuie să ai pentru a fi mamă a patru copii. Discutăm cu dna Pelaghea Țipu, care este antreprenoare în comuna Peresecina din raionul Orhei. Cât de prietenos este astăzi mediul antreprenorial pentru oamenii de afaceri care reprezintă clasa de mijloc a societății? Unii spun că ar fi bine să existe cât mai mulți oameni care practică businessul, că dacă vor fi mai multe afaceri, vor fi și mai multe taxe, vor fi mai multe impozite, vor fi mai multe acumulări la buget și asta ar aduce prosperitate și bunăstare în casa și buzunarul cetățenilor. Să ne spuneți despre mediul antreprenorial și de ce ați decis să faceți afaceri în sat?
Pelaghea Țipu: Bine v-am găsit la Vocea Basarabiei! Vă mulțumesc pentru invitație și, pentru că suntem la început de an, vă doresc un an cu pace și cu sănătate! De ce drumul antreprenoriatului? Tocmai pentru că antreprenoriatul se face de nevoie sau de bunăvoie. Respectiv, pentru că construiesc împreună cu soțul această activitate, la noi a fost întrebarea – rămânem acasă să construim ceva al nostru, la abilitățile pe care le aveam, la posibilitățile pe care le aveam, ori mergem să ne câștigăm pâinea peste hotare, așa cum au făcut mulți oameni ca noi?
Vocea Basarabiei: Au fost ispite din astea că vă faceți valiza și să plecați peste hotare?
Pelaghea Țipu: Din partea mea au fost minime, pentru că țin foarte la familie și la locul în care m-am născut și, mai mult ca atât, noi chiar construim afacerea în satul în care m-am născut.
Vocea Basarabiei: Soțul se gândea că ar fi bine de luat calea pribegiei?
Pelaghea Țipu: Da, pentru că era mai ușoară, la acel moment.
Vocea Basarabiei: Și ați pus piatra de temelie a afacerii în ce an?
Pelaghea Țipu: În 2006.
Vocea Basarabiei: În 2006?…
Pelaghea Țipu: Da!
Vocea Basarabiei: Și au trecut 16 ani. Să ne povestiți, cum a venit această inițiativă că trebuie să vă faceți un business.
Pelaghea Țipu: Noi aveam tare mult entuziasm, că noi putem și că noi vrem. Eu aveam expertiză pe partea asta de ce facem noi și am zis: hai să facem! Avem entuziasm, avem dorință, avem cunoștințe și hai să încercăm. Și chiar ne-a reușit.
Vocea Basarabiei: Și le-ați aplicat, dar pentru asta trebuie și un capital de start ca să puteți iniția facerea, nu?
Pelaghea Țipu: Exact. Am început fără bani.
La început a fost pe febra asta a cunoștințelor pe care le aveam, după ce am cules toate roadele de jos și am îmbrăcat toți cunoscuții, am văzut că în piață mai este concurență, că este loc de mai bine față de felul cum facem noi și am început să ne instruim, să facem ceea ce nouă ne lipsea, la un moment dat.
Vocea Basarabiei: Cum ați început, cu ce ați început?
Pelaghea Țipu: Am început de la un utilaj învechit, noi activăm în domeniul textilelor, coasem uniforme. Aveam niște utilaje învechite, așa cum spuneam, aveam deja o echipă formată, pentru că eu lucrasem în acel domeniu și știam la ce uși ar trebui să bat pentru a începe activitatea. La început a fost pe febra asta a cunoștințelor pe care le aveam, după ce am cules toate roadele de jos și am îmbrăcat toți cunoscuții, am văzut că în piață mai este concurență, că este loc de mai bine față de felul cum facem noi și am început să ne instruim, să facem ceea ce nouă ne lipsea, la un moment dat.
Vocea Basarabiei: Care sunt specialitățile pe care le aveți și dvs., și soțul?
Pelaghea Țipu: Eu am studii tehnice în industria ușoară și Facultatea Juridică, iar soțul este jurist și la început nu a avut tangență cu afacerile, dar pe parcurs s-a prins și a preluat din sarcinile pe care le putea duce.
Vocea Basarabiei: Deci, să precizăm: compania pe care au fondat-o soții Țipu este una specializată în producerea uniformelor și echipamentelor de protecție. Și există solicitare? Și din 2006 și până astăzi ați avut permanent comenzi?
Pelaghea Țipu: Permanent am avut comenzi, cu mici excepții, așa să zic.
Fără credibilitate și fără ca să te ții de cuvânt în ceea ce ai promis nu merge. Pentru scurt timp este OK, iar pentru timp mai lung astfel nu se poate.
Vocea Basarabiei: Dar trebuie să devii un nume credibil, astfel încât această încredere să fie carte de vizită a întreprinderii, ca să puteți să obțineți contracte și, mai ales, contracte pe care le vreți să fie și profitabile?
Pelaghea Țipu: Exact. Fără credibilitate și fără ca să te ții de cuvânt în ceea ce ai promis nu merge. Pentru scurt timp este OK, iar pentru timp mai lung astfel nu se poate.
Vocea Basarabiei: Atunci când ați pus bazele acestei afaceri, v-ați gândit în câți ani va deveni una profitabilă compania și cât va trebui să mai investiți pe parcursul anilor?
Pelaghea Țipu: Nu, la început noi nu ne gândeam la nimic, decât să avem creat ceva al nostru și să ne facem singuri de muncă, dar pe parcurs sigur că am înțeles ce înseamnă să dezvolți afacerea, ce înseamnă răbdarea. Noi credeam la început că așa, într-un an-doi și gata, totul explodează, dar nu este chiar așa. O afacere cu tradiții, cu un nume se construiește în timp, și asta am învățat.
Vrem soluții mai rapide, dar și noi trebuie să fim mai vocali, să spunem ce ne doare, să vorbim despre aspectele care nu sunt OK în stat, să se intervină acolo unde este necesar
Vocea Basarabiei: Ce trebuie să facă statul, ca să susțină businessul și dacă face tot ceea ce trebuie să facă?
Pelaghea Țipu: Statul trebuie să nu ne încurce, și nu ne prea încurcă, dacă vorbim de domeniul în care activăm noi. Vrem soluții mai rapide, dar și noi trebuie să fim mai vocali, să spunem ce ne doare, să vorbim despre aspectele care nu sunt OK în stat, să se intervină acolo unde este necesar.
Vocea Basarabiei: Haideți să exemplificăm și să spunem unde ar trebui să intervină, unde nu ar trebui să intervină.
Pelaghea Țipu: Bunăoară, în loc de controale eu aș vrea să fie un soi de mentorat – uite, aici așa trebuie să fie, așa trebuie să fie, așa trebuie să fie. Și atunci, noi am primi altfel mesajul acesta, am fi mai îndrăzneți, am fi mai siguri că avem în fața noastră statul, un partener prietenos. Acesta este un moment, iar altul ar fi, cum am zis, instrumentele necesare acolo unde se cere, dar foarte rapid, întrucât uneori timpul pentru noi înseamnă foarte mult.
Vocea Basarabiei: Dar la dvs. cum a fost, prima etapă – din ce ați avut, cum ați avut, cum v-a dus capul, ați creat afacerea, probabil, business-planul a venit un pic mai târziu?
Pelaghea Țipu: Mai târziu, da.
Vocea Basarabiei: Dar de bani ați avut nevoie, bănuiesc că și acum e nevoie de bani? Ca să ai bani, trebuie să ai profit sau să apelezi la mediul bancar, pentru că de acolo vine sprijinul. Actualmente mai există și această Organizație pentru Dezvoltarea Antreprenoriatului (ODA) în Republica Moldova și, apropo, eu am pus ochiul pe dvs., să zic așa, ca pe o bună interlocutoare, când v-am văzut la o instruire la care participa și reprezentanta Organizației pentru Dezvoltarea Antreprenoriatului și ați spus că, da, este de folos, dar uneori nu chiar până la sfârșit acordă ajutorul pe care îl așteaptă antreprenorul. Ia ziceți, cum e relația cu banul?
Pelaghea Țipu: Relația cu banul se schimbă mereu. Evident că bani în afacere trebuie, pentru că ei sunt precum sângele pentru un om. Dacă mă întorc în urmă, la început am avut surori, frați, cumetri, prieteni care ne-au ajutat financiar cu părțile celea pe care trebuia să le acoperim, după care desigur am mers la bancă și am luat credit. Deci, noi am utilizat toate instrumentele posibile.
Creditele nu sunt greu de accesat, dar sunt scumpușoare, asta este problema creditelor.
Vocea Basarabiei: A fost ușor, este ușor să accesați credite, de exemplu, sau dacă nu apelați la credite, probabil aplicați pentru a obține anumite proiecte?
Pelaghea Țipu: Ajung și la proiecte, că noi suntem plini de ele. Creditele nu sunt greu de accesat, dar sunt scumpușoare, asta este problema creditelor.
Vocea Basarabiei: Deci, rata dobânzii este mare?
Pelaghea Țipu: Da, rata dobânzii e mare. Și despre ODA, fosta ODIM, în toate proiectele posibile și în care am fost eligibili peste tot am aplicat și toate le-am câștigat. Deci, dacă nu ar fi fost această organizație, nu știu cum ne-am fi descurcat cu banii proprii sau cu creditele bancare mult prea scumpe pentru construcție, dezvoltare ș.a.m.d. Așa că aici cu ei avem o legătură frumoasă, noi le vorbim unde ne este greu la aplicații și vin alte instrumente…
Vocea Basarabiei: Adică acum e mai ușor să ai un sprijin ca să scrii un proiect convingător pentru finanțator?
Pelaghea Țipu: Cu organizația aceasta noi nu am întâlnit, de fapt, impedimente. Avem și alte proiecte la care am aplicat și tot am câștigat, avem practica de acolo și transmitem, iată așa, prietenește, cum am aplicat acolo, cu un plan de afaceri pe trei foi și am fost credibili, și am fost aleși, dar mai e de lucru.
Vocea Basarabiei: Câte proiecte ați obținut din 2006 și până astăzi?
Pelaghea Țipu: Cinci proiecte…
Vocea Basarabiei: Și proiectele acestea sunt finanțate de stat, sunt finanțate de partenerii externi ai Republicii Moldova?
Pelaghea Țipu: Da, sunt și bani europeni, sunt și banii statului.
Vocea Basarabiei: Dar ați zis că la un moment dat nu chiar toate lucrurile erau în roz, așa cum s-ar fi așteptat un antreprenor? Iată, în relația stat-antreprenor ce ați vrea să scoateți în prim-plan? Controalele dese și nejustificate?
Pelaghea Țipu: Nu, noi am fost norocoși în acest sens sau că noi din start am pus drept prioritare contabilitatea și corectitudinea lucrurilor, o bază așa, corectă, deci noi mai mult am fost mentorați. Eu pot să povestesc din auzite despre problemele cu care se întâlnesc alți colegi de-ai noștri.
Vocea Basarabiei: Adică mai degrabă ați avut sprijin și ați fost încurajați decât invers, să stați să vă gândiți că trebuie să închideți afacerea, că falimentul bate la ușă?
Pelaghea Țipu: Nu, astfel de idei nu au fost.
Vocea Basarabiei: Dar când vorbesc despre relația antreprenor și stat, mă mai refer și la faptul că există încă suficienți exponenți ai businessului care, de exemplu, practică oferirea salariului în plic, să evite, să ezite să plătească taxele, impozitele. Ce ne puteți spune și despre asemenea colegi care există în Republica Moldova, despre care se zice că economia tenebră e uneori pe anumite segmente în floare?
Pelaghea Țipu: Acest subiect este unul foarte sensibil pentru Republica Moldova și eu aș veni aici ca soluție din partea statului cu o campanie națională de educație atât a antreprenorilor, cât și a cetățenilor per general – să nu accepte să ia și nici să nu dea bani în plic; să nu fie indiferenți față de impozite, iar aici statul are toate pârghiile să întreprindă niște acțiuni. Spre exemplu, să ni se raporteze cum se cheltuiesc banii publici, banii veniți în buget din impozitare.
Dacă lumea nu știe și dacă lumea nu crede că banii care li se opresc din salarii și se plătesc la stat sunt gestionați corect, atunci noi vom dezvolta încă mult timp acest subiect
Vocea Basarabiei: Parcă există informație cum se execută bugetul…
Pelaghea Țipu: Dacă lumea nu știe și dacă lumea nu crede că banii care li se opresc din salarii și se plătesc la stat sunt gestionați corect, atunci noi vom dezvolta încă mult timp acest subiect. Bunăoară, să iasă, nu știu, un raion sau o primărie, vorbind la nivel local, și să zică: „Porțiunea asta de drum este construită tocmai din banii voștri”. Astfel, încurajăm să se lucreze pe alb și transparent și așa toată lumea o să fie și motivată: da, eu dau un leu, dar, uite, el merge acolo unde este necesar.
Vocea Basarabiei: Dna Țipu, dar foarte sincer, v-ați gândit vreodată că ați putea unui angajat să-i propuneți salariul în plic?
Pelaghea Țipu: Mai sunt și momente din astea…
Vocea Basarabiei: Dar cetățeanul își dă seama că și el pierde, pentru că atunci când va ajunge la vârsta de pensionare va fi luat în calcul inclusiv salariul sau inclusiv ceea ce plătește el la stat, fondul social, în primul rând? Ia în calcul cetățeanul atunci când se angajează în câmpul muncii acest lucru sau el se gândește: azi să-mi fie bine, azi să am banul, că nu știu ce se va întâmpla peste 5, peste 10, peste 15 ani? Și dacă nu există o predictibilitate, atunci cetățeanul gândește pe moment ce trebuie să facă și cum să-și acopere o parte din cheltuieli.
Pelaghea Țipu: Cei tineri mai mult gândesc așa, nu le prea pasă ce o să fie în viitor, își zic că cine știe ce o să fie atunci când vor ajunge la vârsta de pensionare, iar acești trecuți de 50 de ani insistă să primească salariul oficial, pentru că înțeleg că asta este în folosul lor, înainte de toate. Dacă e să vorbim de impozitare și suntem aici la stat, aici statul la fel are toate pârghiile să revadă tot procentajul și toată povara care este pusă îndeosebi pe întreprinderile mici și mijlocii, chiar ce ține de fondul social sau impozitul pe venit, adică să se mai ajusteze aceste valori la realități.
Vocea Basarabiei: Deci, normele legale ar trebui îmbunătățite pe moment ce situația se schimbă, da?
Pelaghea Țipu: Exact.
Vocea Basarabiei: Dar acum era o dispută și erau revoltați foarte mult patentarii. Dvs. ce părere aveți despre a lucra în bază de patentă sau, totuși, a se schimba situația și în acest domeniu? Ați lucrat și în bază de patentă?
Pelaghea Țipu: Nu am avut ocazia, nu știu cum se lucrează în bază de patentă, dar bănuiesc că este o plată foarte mică acolo și se profită de această situație. Statul trebuie să intervină prompt, să li se ofere soluția cea mai bună. Dacă nu se pot instala toate lucrurile astea cu aparatul de casă sau toate chestiile acestea, să li se ofere alte soluții, în așa fel încât să nu pierdem acești oameni, să nu meargă să-și ia geanta și să plece peste hotare. Or, noi încurajăm lumea să rămână acasă, pe de o parte, iar pe de altă parte, îi oprim din activități.
