Vocea Basarabiei: Astăzi este o zi semnificativă, 2 martie. 2 martie a intrat în istoria tânărului stat Republica Moldova ca ziua aderării la Organizația Națiunilor Unite, atunci în 2 martie, pe atunci președintele Mircea Snegur a arborat tricolorul Republicii Moldova la ONU, dar 2 martie a intrat în istoria Republicii Moldova și ca o zi tragică, pentru că este considerată ziua începerii războiului de la Nistru. Despre trecut, dar poate mai mult despre prezentul și viitorul Republicii Moldova în contextul integrării europene și reîntregirii celor două maluri ale Nistrului vorbim astăzi cu dl Oleg Serebrian, vicepremier pentru reintegrare. Mulțumim că ați găsit această disponibilitate să veniți la Vocea Basarabiei! În general, dvs. ce spuneți despre 2 martie, cum a intrat în istorieaceastă zi?
Oleg Serebrian: Vă mulțumesc pentru invitație și pentru posibilitatea de a vorbi într-o zi istorică, sigur o zi cu conotații triste, mai ales pe domeniul dosarului transnistrean. Așa cum ați spus, în această zi ne gândim la trecut, la istoric, facem o evaluare și reevaluare a pașilor, poate greșiți unii dintre ei, de ce nu, pe care i-am făcut poate din imprudență, poate din neștire atunci, în ‘92, și mai târziu, dar, cum bine spuneați, e cazul să facem o evaluare a zilei de azi și a viitorului în acest proces de reglementare transnistreană, care, iată, de un an de zile a căpătat alte turații din cauza războiului, agresiunii ruse din Ucraina vecină, care, firește, a schimbat coordonatele problemei, a schimbat datele acestui conflict.
Vocea Basarabiei: La mitingul de comemorare, președinta Maia Sandu a spus că autoritățile fac tot posibilul pentru a nu admite tensionarea situației la Nistru. Când zicem că se face tot ce stă în puterile guvernării ca să nu se admită o destabilizare a situației, la ce vă referiți, în primul rând?
Oleg Serebrian: Cred că anul 2022, care a fost un an foarte complicat și s-a mers deseori pe muchie, să spunem așa, a fost gestionat din această perspectivă a dosarului transnistrean, a relațiilor dintre cele două maluri cum se cuvine. Și în plan social, și în plan economic, și în plan politic s-a menținut dialogul, chiar fracturat cum a fost, cu handicapurile impuse de peisajul general, dar am reușit să evităm probleme economice, probleme umanitare, un dezastru de natură militară, dacă vreți, pe care mulți îl prognozau. Dacă ne amintim de ceea ce era în presă acum un an, în martie 2022, și când spuneam că vom face tot posibilul ca să menținem lucrurile în albia normalității, mulți considerau că venim cu mesaje de calmare a spiritelor pur și simplu. Deci, asta am spus și cu alte ocazii, cred că a fost o mare reușită acest an din perspectiva dată, că s-a menținut totuși acest echilibru care s-a datorat, întâi de toate, dialogului și, mai ales, dialogului mediat de OSCE, platforma OSCE a fost utilizată din plin, menținerea dialogului direct cu Tiraspolul și cu alte părți participante în procesul de negociere.
Trebuie să spunem că Ucraina a avut un rol foarte important, închiderea tronsonului transnistrean al frontierei moldo-ucrainene a jucat un rol foarte important și a schimbat foarte mult datele problemei, pentru prima dată avem un control efectiv a tot ce intră, a tot ce iese din regiunea transnistreană.
De asemenea, Uniunea Europeană, bineînțeles, și programele edificare a încrederii, toți actorii care au fost implicați în procesul de negocieri mai mult sau mai puțin ne-au ajutat ca să menținem această stare de echilibru și sper că vom reuși s-o menținem și în acest an.
Vocea Basarabiei: Dle vicepremier, dar atunci când zicem că există încredere între cele două părți, Chișinău și Tiraspol…
Oleg Serebrian: Eu nu pot să spun, nu am zis că există încredere…
Vocea Basarabiei: Nu ziceți dvs., când se zice că ar exista astăzi mai multă încredere între cele două părți, există această încredere, poziția autorităților de la Tiraspol astăzi este una conciliantă, și-ar dori ca acest dialog să nu se mai zică că e de dragul dialogului, dar chiar la modul cel mai serios cele două părți pot găsi compromis, consens pe marginea dosarului transnistrean?
Oleg Serebrian: Este un lucru interesant, s-a ajuns la anumite înțelegeri, aceste înțelegeri au fost necesare pentru ambele maluri ale Nistrului, pachetul energetic, care a fost criticat, bunăoară, dar și altele și, în același timp, trebuie să recunoaștem că a fost mult mai puțină încredere anul trecut decât a fost anterior între Chișinău și Tiraspol. Era o anumită frică, au fost și acele episoade din vara anului 2022 cu alarme false inițial în regiunea transnistreană, ulterior în partea dreaptă a Nistrului, deci nu pot să spun că gradul de încredere a crescut, dimpotrivă, gradul de încredere a descrescut, s-a diminuat.
Vocea Basarabiei: Dar acum, după un an de război la ușa Republicii Moldova, gradul acesta de încredere rămâne a fi?…
Oleg Serebrian: …destul de scăzut. Adică, eu nu vorbesc de societate, eu vorbesc de părțile care negociază. Faptul că discutăm sigur că este bun și asta încurajează partenerii noștri…
Vocea Basarabiei: Dialogul nu s-a întrerupt.
Oleg Serebrian: Dialogul nu s-a întrerupt și am avut recent discuții foarte bune și cu partenerii americani, și cu partenerii europeni, și la Bruxelles, și la Chișinău, dar mai ales cu partenerii americani în ultima vreme și cu OSCE-ul. Toți încurajează menținerea acestui dialog, este o poziție univocă a Bruxelles-ului, Washingtonului și Vienei, Vienei am în vedere OSCE-ul pe această dimensiune, menținerea dialogului, menținerea formatelor de negocieri și evitarea oricăror tensiuni. E un lucru pe care îl cere și societatea, trebuie să spunem, nu doar partenerii noștri externi și asta desprindem…
Vocea Basarabiei: Absolut. Pace doresc toți cetățenii Republicii Moldova, și de pe un mal, și de pe celălalt mal al Nistrului. Dar, iată, eu astăzi am urmărit ce s-a spus la Tiraspol despre 2 martie și liderul tiraspolean Krasnoselski consideră evenimentele din anul 1992 drept o agresiune armată din partea Republicii Moldova asupra „RMN”. Iată, această declarație lasă loc de dialog?
Oleg Serebrian: Bine, e o declarație care se repetă anual, a devenit un fel de formulă ritualică aproape că. Bineînțeles că genul acesta de declarații nu conduce la fortificarea încrederii sau la fluidizarea dialogului dintre Chișinău și Tiraspol. În același timp, nu acesta este cel mai mare obstacol. Ne dăm foarte bine seama că printre problemele cele mai mari sunt și desprindem asta foarte des din declarațiile care se fac la Tiraspol, temerea că Republica Moldova sau Republica Moldova coordonat cu Ucraina, sau doar Ucraina ar intenționa sau au anumite planuri de soluționare a acestui conflict pe cale militară. Cred că asta este și desprindem din foarte multe declarații făcute în ultima vreme la Tiraspol, și nu doar la Tiraspol, aceste declarații vin foarte des și de la Moscova.
Noi deja am obosit cumva să spunem, pentru că spunem cu fiecare ocazie și cu orice prilej îl avem că Republica Moldova e decisă să soluționeze acest conflict doar pe cale diplomatică. La rândul său și Kievul a menționat întotdeauna că respectă suveranitatea, integritatea teritorială a Republicii Moldova și că fără o provocare efectivă sau o solicitare din partea Chișinăului nu are intenții legate de regiunea transnistreană.
Deci, nu știu dacă aceste afirmații, care mi se par periculoase și care au semănat alarmă în rândul populației de pe ambele maluri ale Nistrului, am avut semnale acum 2-3 săptămâni, când au început să apară acest gen de afirmații din partea stângă a Nistrului că populația era efectiv alarmată și că mulți treceau în partea dreaptă a Nistrului. Nu știu la ce ar servi acest gen de afirmații care nu facilitează în niciun caz dialogul dintre noi.
Vocea Basarabiei: Pe de altă parte, totuși mai mulți exponenți ai puterii de la Kiev au spus că ei sunt în drept să-și apere hotarele, e justificat ca ei acum să se asigure că din nicio parte nu ar putea să fie atacați, pentru că e război de mai mult de un an de zile cu Federația Rusă și această prudență…
Oleg Serebrian: Este dreptul suveran pe deplin îndreptățit al Ucrainei să-și plaseze trupele acolo unde consideră că este necesar sau unde se consideră sau există date că ar exista un pericol oarecare care planează asupra lor, dar asta nu înseamnă în niciun caz că Ucraina ar pregăti o acțiune militară sau că există o înțelegere între Chișinău și Kiev ca să declanșăm o operațiune militară în regiunea transnistreană, este o absurditate. Îmi pare rău, astăzi la Cocieri, la Molovata Nouă am fost întrebat inclusiv de oameni, sigur că acolo gradul de frică, de alarmă, oameni încă au memoria vie, unii dintre ei a ceea ce s-a întâmplat în 1992 este mai mare, aceste localități sunt mai expuse, ar fi primele în caz de, Doamne ferește, s-ar întâmpla ceva ipotetic, sunt foarte-foarte expuse și au fost foarte multe întrebări în legătură cu așa-zisele planuri de soluționare militară a acestui conflict. Încă o dată m-am convins cât de puternică este nu atât propaganda, ci zvonistica, care funcționează în partea stângă a Nistrului, alarmele care se pot transmite mai bine prin aceste rețele de zvonuri decât chiar prin intermediul presei.
Este dreptul suveran pe deplin îndreptățit al Ucrainei să-și plaseze trupele acolo unde consideră că este necesar sau unde se consideră sau există date că ar exista un pericol oarecare care planează asupra lor, dar asta nu înseamnă în niciun caz că Ucraina ar pregăti o acțiune militară sau că există o înțelegere între Chișinău și Kiev ca să declanșăm o operațiune militară în regiunea transnistreană, este o absurditate.
Vocea Basarabiei: Și asta chiar și dacă președinta Maia Sandu, mai nou și premierul Dorin Recean, și speakerul parlamentului Igor Grosu spun că interesul Republicii Moldova e ca acest dosar transnistrean să aibă un deznodământ, iar soluționarea acestei probleme se va face doar pe cale pașnică.
Oleg Serebrian: Faptul că trebuie să existe un deznodământ la acest conflict, care trenează deja de 31 de ani, bate pasul pe loc…
Vocea Basarabiei: Trebuie forțat acest deznodământ?
Oleg Serebrian: Bine, nu există doar cale militară, calea diplomatică poate implica și alte pârghii, care pot fi utilizate pentru a convinge regimul, nu pentru a convinge populația, pentru că populația…
Vocea Basarabiei: De exemplu, s-ar putea pune un ultimatum ca armata rusă să se retragă de pe teritoriul Republicii Moldova?
Oleg Serebrian: Prin asta deja intrăm pe câmpul militar, legat de un ultimatum este deja o forțare armată…
Vocea Basarabiei: Bine, dar asta nu înseamnă că aplici arma, asta înseamnă că îi rogi frumos să-și facă…
Oleg Serebrian: Da, noi vorbim despre negocierile pe dosarul transnistrean, ceea ce ține de prezența trupelor ruse nu face parte din negocierile pe care le port eu, este un alt pachet de negocieri. Referitor la prezența trupelor ruse pe teritoriul Republicii Moldova, poziția Chișinăului n-a suferit nicio schimbare. De-a lungul timpului există o decizie luată acum 24 de ani la Istanbul, există o decizie care a fost asumată de Rusia în acest sens, legată de muniții, legată de prezența militară în regiunea transnistreană, deci nu avem nici ce discuta la acest capitol și sigur că Chișinăul va insista, nu știu de ce faptul că noi amintim despre acest dosar, despre această problemă trezește pe undeva întrebări.
Poziția Chișinăului a fost constantă, indiferent de guvernările care s-au succedat, mai vocal sau mai atenuat, mesajul a fost același: regiunea transnistreană trebuie demilitarizată, demilitarizarea implicând și retragerea trupelor ruse, bineînțeles.
Vocea Basarabiei: Bine, și recenta declarație pe care a făcut-o șeful guvernului Dorin Recean, că e nevoie de demilitarizarea regiunii din estul Republicii Moldova…
Oleg Serebrian: Asta a fost spus încă în anii ‘90, anii 2000, deci nu este nimic nou, demilitarizarea este unul din pași, dacă nu primul pas în pachetul de soluționare a conflictului transnistrean.
Vocea Basarabiei: Dar această declarație a premierului Recean a fost urmată de declarații și de la Tiraspol, și de la Moscova...
Oleg Serebrian: Bine, încă o dată: de fiecare dată, ori de câte ori la Chișinău s-a amintit despre această problemă au apărut replici la Moscova și Tiraspol, și la Chișinău, de asemenea, din partea unor forțe politice, dar noi suntem îndreptățiți să avem o poziție a noastră legată de teritoriul suveran al Republicii Moldova.
Nu cerem prezența militară moldovenească undeva, noi ne gândim la viitorul Republicii Moldova, la teritoriul nostru, la faptul că nu vrem să existe, să planeze asupra țării noastre niciun fel de pericole directe sau indirecte.
Vocea Basarabiei: Acum dvs. ziceți corect că retragerea armatei ruse de pe teritoriul Republicii Moldova este o altă dimensiune, preocuparea e mai mult a altor ministere, dar oricum se încearcă să se spună că e legată o problemă de alta – rezolvarea politică a problemei transnistrene și retragerea armatei.
Oleg Serebrian: Poziția noastră este fermă în această problemă, nu dorim în niciun caz să legăm dosarul retragerii, și de asta v-am și spus de la bun început că sunt două dosare diferite: dosarul retragerii…
Vocea Basarabiei: 2 în 1.
Oleg Serebrian: Da, 2 în 1. Noi nu vrem să le facem 2 în 1, anume asta și este problema, că alți participanți la dialog consideră că cele două probleme trebuie legate.
Vocea Basarabiei: Da, și chiar condiționate, mai întâi reglementare politică, după care retragere.
Oleg Serebrian: Și chiar condiționate, da. Noi considerăm că soluționarea dosarului transnistrean, avansarea, inclusiv deschiderea coșului 3 privind statutul regiunii trebuie să fie separată și nu are legătură cu prezența militară și cu prezența munițiilor, stocurile de muniții care, foarte realistic vorbind, distrugerea lor poate dura foarte multă vreme, evaluarea lor, distrugerea lor este un proces foarte lung, adică dacă cineva își imaginează că asta se întâmplă într-un an sau în doi ani, greșește.
Vocea Basarabiei: Dar prezența militară rusă nu sfidează, totuși, identificarea unei soluții durabile pentru problema transnistreană?
Oleg Serebrian: Da, aici nimeni nu contrazice acest lucru, este o poziție univocă și nu e nouă poziția asta.
Vocea Basarabiei: Iată, recent, Statele Unite ale Americii au condamnat prezența ilegală a forțelor militare ruse în regiunea transnistreană și au solicitat ca tot personalul și echipamentele, aparținând armatei ruse, să fie retrase de pe teritoriul suveran și integru al Republicii Moldova, și acest lucru se arată într-o rezoluție adoptată de Camera Reprezentanților din cadrul Congresului.
Oleg Serebrian: Da, la Organizația Națiunilor Unite au fost rezoluții în acest sens, în fiecare an se adoptau cândva și la Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa, numai că nu este nimic nou, mesajul nu s-a schimbat și nu putem trece sub tăcere acest lucru, adică dacă cineva își imaginează că Chișinăul nu va reveni la subiectul dat și nu va reaminti că există dincolo de problema transnistreană și prezența militară rusă pe teritoriul Republicii Moldova, greșește.
Vocea Basarabiei: Dvs. ați spus că retragerea sau distrugerea munițiilor va dura…
Oleg Serebrian: Distrugerea munițiilor, nu vorbesc de retragere în cazul dat, pentru că aici e vorba totuși de un efectiv destul de restrâns de militari, și încă câți din ei s-ar retrage, pentru că dacă noi vorbim de trupele ruse, dar în realitate o mare parte dintre ei sunt recrutați de pe loc, cetățeni născuți pe teritoriul Republicii Moldova, în zona necontrolată de autoritățile constituționale, care au și pașaport rusesc, probabil că au și un pașaport moldovenesc, dar rotația nu se mai produce de foarte multă vreme.
Deci, în realitate, poate greșesc, dar cel puțin 3 sferturi dintre militarii care sunt în unitățile ruse dislocate în regiunea transnistreană sunt originari din Republica Moldova, din regiunea transnistreană a Republicii Moldova.
Vocea Basarabiei: Dar eu ziceam că evacuarea munițiilor…
Oleg Serebrian: Cea mai mare problemă este problema munițiilor. Evacuarea, eu nu sunt expert militar, nimeni n-a făcut o expertiză, deci, toți își dau cu părerea despre aceste depozite, foarte multă lume, neatent își dă cu părerea.
Vocea Basarabiei: Cel puțin, în spațiul public s-a zis că peste 22 de mii de tone de muniții ar fi acolo.
Oleg Serebrian: Nu putem să știm. De unde s-a luat această cifră, nu știu, poate că există o evaluare și cineva a mers cu cântarul pe acolo. Evaluarea, însăși evaluarea depozitelor, mi s-a spus că poate dura foarte multă vreme, trebuie deschise lăzi, trebuie cineva să le vadă. Ultima evaluare, dacă nu greșesc, s-a făcut în 2006, se spune că a fost destul de superficială pe alocuri, deci să spunem acum cât este, ce este, în ce stare este, ar fi neatent. Aici primul lucru pe care trebuie să-l cerem este o evaluare serioasă a ceea ce avem cu adevărat la Cobasna și a riscurilor.
Vocea Basarabiei: Dar această evaluare trebuie să fie acceptată, Tiraspolul va zice că nu acceptă, pentru că Rusia…
Oleg Serebrian: Această evaluare trebuie să fie făcută. Nu e vorba de Tiraspol, pentru că nu Tiraspolul controlează Cobasna, adică trebuie separate lucrurile, sunt unitățile ruse cele care controlează Cobasna.
