Bună dimineața, dragi prieteni ai Vocii Basarabiei! Sunt Iulian Ciocan, vă invit din nou la „Radiografia Săptămânii”, o emisiune în care, deja știți foarte bine, invit oameni din zona artei și culturii, pentru a discuta teme de actualitate. Invitata mea din această zi este Margareta Pânzaru-Reabcov, o bine-cunoscută, faimoasă realizatoare de emisiuni de divertisment, emisiuni culturale, și care a stat îndărătul multor emisiuni cu actori, cu regizori, cu scriitori.
Vocea Basarabiei: Dna Margareta Pânzaru-Reabcov, bine ați venit la noi!
Margareta Pânzaru-Reabcov: Bună dimineața și bine v-am găsit!
Vocea Basarabiei: Eu mă bucur că am reușit să vă scot din această zonă de confort, cumva v-ați retras din lumina reflectoarelor. Sunteți la pensie, mi-ați spus la telefon…
Margareta Pânzaru-Reabcov: Exact. M-am retras în ce sens? Eu am lucrat în televiziune 43 de ani și un pic.
Vocea Basarabiei: Asta-i o perioadă enormă.
Margareta Pânzaru-Reabcov: Și, la un moment dat, am fost în Franța. Vorbeam anterior că bătrânii, pensionarii din Occident, din toată lumea, din America, mai ales, și-au pus rucsacul în spinare și au pornit-o în călătorii. Eu încă mai eram angajată în televiziune și după vreo 5 luni am fost la fratele meu în Franța, am mai lucrat acolo, adică am văzut televiziunile franceze dezinvolte și la tema zilei puteau să glumească despre Macron de dimineață până seara și nimeni nu se supăra. După ce m-am întors de acolo, n-am vrut să mai revin în televiziune, nu mi-a mai fost interesant să lucrez în televiziune.
Vocea Basarabiei: Adică, atât de mare era discrepanța asta?
Margareta Pânzaru-Reabcov: Exact, tare mare! Adică, starea mea sufletească… Conducerea îi mai demisese pe unii dintre colegii mei și ei umblau și plângeau pe coridoare, dar eu am venit, am depus cerere de eliberare din funcție și am zis: „La revedere! Atât.” Vorbeam de televiziune, de tot ce am făcut eu în televiziune – da, eu m-am străduit să fie emisiunile bune, interesante și de calitate, dar pensia asta, într-un fel, mi-a făcut, așa, un fel de revizie, nici nu știu cum să-i zic. Eu toată viața am lucrat, eu n-am avut sărbători. De exemplu, în ziua de 15 ianuarie eu în fiecare an eram la transmisiuni, la imprimări sau la filmări, dar asta e și ziua mea de naștere.
Vocea Basarabiei: Da, e și ziua lui Mihai Eminescu…
Margareta Pânzaru-Reabcov: Tocmai de asta, începând cu prima sărbătoare a culturii, care a fost inițiată, nu mai țin minte de care ministru, mi se pare că de Monica Babuc, am transmis-o eu, adică am lucrat de fiece dată de ziua mea, am lucrat de ziua lui fiică-mea cea mică, născută la 26 august, și urmau transmisiunile zilei de 31 august. Practic, eu am târâit copiii cu mine prin televiziune și de asta, ajungând la pensie, am vrut, într-un fel, să recuperez clipele celea măcar cu nepoții, dacă nu cu copiii mei. Asta a fost.
Vocea Basarabiei: Asta și bănuiam, pentru că atunci când ești bunic, într-adevăr, s-ar putea cu nepoții să petreci mai mult timp și să fii mult mai atent față de nepoți decât față de propriii copii.
Margareta Pânzaru-Reabcov: Da, dar au crescut și nepoții.
Vocea Basarabiei: Așteptăm strănepoții…
Margareta Pânzaru-Reabcov: Eu i-am zis nepotului, slavă Domnului, Sandu are peste 20 de ani: „Sandu, tu ce, vrei să mă faci străbunică?” Dar el îmi zice: „Îți trebuie tare?”…
Vocea Basarabiei: Vreau să discutăm puțin despre pensionari. Uitați-vă, ce am remarcat eu în calitatea mea de jurnalist, mergând prin satele Republicii Moldova, mi s-a părut că există un soi de îmbătrânire prematură aici, în Republica Moldova. Am văzut oameni, vă spun sincer, de 45-50 de ani, care arătau ca octogenarii – gura știrbă, fața brăzdată de riduri, o oboseală cronică, pe care o vedeai pe chipul acelui om, niște ochi stinși, o față excesiv de roșie, deci ceva se întâmpla cu ei.
Margareta Pânzaru-Reabcov: Păi, fața roșie putea fi de la tensiune înaltă. Eu cred că, înainte de toate, sărăcia e de vină. Eu am de 12 ani o casă la Ivancea, adică am adunat, n-am fost 9 ani în concediu nicăieri, am adunat ban la ban, am mai prezentat nunți…
Vocea Basarabiei: Un fel de vilă aveți, așa?
Margareta Pânzaru-Reabcov: Nu, chiar casă-casă. Am luat o casă bătrânească, am renovat-o și din luna martie până în noiembrie stau acolo – cu copiii, cu griji, cu flori, cu tufe diferite. Și desigur comunic cu oamenii, că e imposibil să pleci din profesia asta și să nu comunici, să nu întrebi… În primul rând, e indiferență. Dacă a ieșit la pensie, gata, el zice că nu mai are nevoie, adică eu sunt pensionar, și-a pus ștampila asta în frunte…
Vocea Basarabiei: Ca și cum viața s-a sfârșit.
Margareta Pânzaru-Reabcov: Da. Și nu au grijă de ei, iată chiar vecina mea. „Du-te, măi omule, du-te…”, avea probleme cu vasele sangvine, dar nu s-a dus la medic. Chiar nepoata ei era medic, se ducea la ea și-i mai punea câte-o injecție și, ea zicea „ei, că mi-a trecut durerea”. E și lipsa asta de bani, în primul rând, fiindcă se tem că au să se ducă la spital și acolo au să le ceară bani.
Vocea Basarabiei: Deci, sărăcia ar fi explicația?
Margareta Pânzaru-Reabcov: Sărăcia, da.
Vocea Basarabiei: Pentru că eu am văzut prin aeroporturi, vă spuneam înainte de această emisiune, o sumedenie de pensionari occidentali din diferite țări – Franța, Anglia, Spania etc., cu rucsacuri în spate, alergând voioși spre niște plaje exotice, așteptând avionul care să-i ducă undeva, într-o stațiune balneoclimaterică sau într-un turism. Aceștia, dle, au chef de viață sau nu știu cum să zic.
Margareta Pânzaru-Reabcov: Ei au altă mentalitate. Noi suntem oameni de la pământ, nu-mi pot explica de multe ori de ce, nu zic că prostie, dar un fel de deznădejde de asta că, ei, dacă mi-i dat să trăiesc așa, așa o să trăiesc. Ceva se întâmplă cu mentalitatea noastră, nu știu. Eu tot îmi făcusem planuri, dar a venit pandemia, îmi făcusem planuri de felul acesta – gata, nu mai stau acasă, copiii sunt mari, nepoții sunt mari, mă pornesc și eu pe drumuri. Chiar acum, fratele meu, care-i stabilit de mulți ani cu familia în Franța, îmi zice: „Uite, eu nu-ți trimit niciun cadou, îți iau bilet dus și întors, vino și stai la mine cât vrei”. Sincer să vă spun, am fost în Franța, am văzut Parisul arhiplin de lume străină, care n-are nicio treabă cu Franța, au venit să se fotografieze, îndeosebi japonezi și chinezi. Deci, abia am intrat la Sacre-Coeur, Notre-Dame era încă până la incendiul cela dezastruos (am plâns, sincer, că am fost de câteva ori, am pus și lumânări, după tradiția noastră creștină, cum n-ar fi, e un locaș al Domnului), am fost la toate muzeele…
Vocea Basarabiei: Și la Luvru ați fost?
Margareta Pânzaru-Reabcov: Grație prietenei mele și actriței pe care eu am scos-o la Teatrul de miniaturi, Lidia Frunze, actriță de comedie. Ea e stabilită la Paris, chiar recent m-a telefonat să mă felicite cu ziua mea și am plâns împreună. Ea mi-a zis: „Doamne! Tu ai văzut ce s-a întâmplat la Dnipro, vezi ce se întâmplă în Ucraina?” Toate mesajele ei de pe Facebook se termină cu „Slavă Ucrainei! Slavă eroilor!”, și eu la fel fac. Adică, Doamne-Dumnezeule!… Grație ei, am fost și la Luvru, și la Muzeul impresioniștilor. Ea e șefă de secție într-un muzeu al lamaiștilor, e situat în centrul Parisului, chiar acolo lângă Turnul Eiffel. Ea m-a dus prin tot Parisul, pe jos câte 25 de kilometri pe zi mergeam prin Paris. Așa că mi-am pus în gând să fac la fel, să fiu o pensionară mai deschisă.
Vocea Basarabiei: Deci, dvs. vă apropiați foarte mult, așa, de pensionarii occidentali, ca să zic așa?
Margareta Pânzaru-Reabcov: Da, dar pandemia de COVD și acum pandemia asta de gripă și cu virusul acesta mi-au cam șters din elan.
Vocea Basarabiei: Ce vreau să vă mai întreb? Uitați-vă, sigur că situația în care se află pensionarii noștri depinde și de stilul de viață, dar stilul de viață tot până la urmă depinde de cât de bogat sau sărac e omul.
Margareta Pânzaru-Reabcov: Exact.
Vocea Basarabiei: Pentru că nu-ți poți permite anumite lucruri, dacă nu ai bani – să mănânci ceva foarte bun, de exemplu, dar eu vorbeam cu un prieten de la țară, un mic fermier, și el își spunea așa: „Dle, dar ce îmi trebuie mie fitness, dacă eu prășesc în fiecare zi? Acesta-i sportul cel mai bun”. Putem egala fitnessul cu prășitul?
Margareta Pânzaru-Reabcov: Nu știu, că m-am abonat la fitness acum vreo 3 ani și în primele zile mă simțeam foarte bine, dar parcă îmi părea că nu este logică treaba asta – mergi de la un aparat la altul, faci nu știu ce… Pe când eu deschid ușa la Ivancea, am măturat ograda, m-am dus și am mai plivit prin grădină, am mai făcut niște flotări și cu asta s-a terminat. Dar acolo ai și folos – ți-ai plivit căpșunii sau niște zarzavaturi sau ai săpat lângă un copac.
Vocea Basarabiei: Adică, amicul meu are dreptate, prășitul cumva egalează fitnessul?
Margareta Pânzaru-Reabcov: Da, da. Și încă să vezi tu când sapi în grădină ce mușchi faci și cum te dor toți bicepșii.
Vocea Basarabiei: Da, cred că e mult mai rău să stai toată ziua, așa cum stăm unii dintre noi, în fața computerului. Un mod de viață sedentar e mult mai rău, mai bine să prășim…
Margareta Pânzaru-Reabcov: Iulian, eu tot fac prostia asta, eu stau cu orele și citesc, privesc, înainte nu priveam filme seriale, de exemplu, dar sunt și seriale bune.
Vocea Basarabiei: Să știți că și mie îmi plac serialele.
Margareta Pânzaru-Reabcov: Când a decedat soțul meu, Igor, Dumnezeu să-l odihnească în pace, asta mi-a fost salvarea. Deci, eu mă mai luam cu gătitul, cu curățenia prin casă, dar cât poți să faci curat în casă și câtă mâncare poți să faci? Și așa, uneori, fiică-mea îmi spune că am făcut prea multă mâncare. Iată asta era salvarea mea, să privesc seriale. Bine, am privit seriale bune, de calitate, mie îmi plac filmele cu detectivi.
Vocea Basarabiei: Și mie tot îmi plac serialele polițiste foarte mult.
Margareta Pânzaru-Reabcov: Da, mai ales atunci când e făcută o intrigă bună, o acțiune bună și dacă mai joacă și actori de calitate, atunci… Și de asta zic, stau ore întregi, îmi pun căștile și stau la calculator, și asta nu-i prea bine, dar mă ridic și fac un pic de așezări, flotări, niște exerciții, fac pauze.
Vocea Basarabiei: O temă pe care nu avem cum să o evităm este cea a războiului. Și iată, bunăoară, cred că știți, ați văzut o știre care a venit acum peste noi – resturile unei rachete provenite din atacurile aeriene ale Rusiei asupra Ucrainei au fost descoperite în sectorul de frontieră Larga. Este, de fapt, al treilea caz de acest fel, a mai fost la Naslavcea și la Briceni, deci nu este prima oară când niște fragmente de rachete cad pe teritoriul Republicii Moldova. Rusia bombardează metodic Ucraina, ați văzut, o rachetă a lovit recent un bloc de locuințe din orașul Dnipro, 45 de morți, dintr-odată. Și întrebarea mea este – ce se întâmplă, din punctul dvs. de vedere, cu Federația Rusă? Ce fel de oameni o conduc?
Margareta Pânzaru-Reabcov: O conduc niște criminali, nu altceva decât criminali. Nepotul meu, care are 14 ani, îl numește pe Putin Hitler, fascist, la școală copiii vorbesc despre asta. Pentru mine a fost ca o lovitură, nu-mi dădeam seama cum poate o țară care se bate cu pumnul în piept și spune că ei sunt pacifiști – „pacifiștii” lor stau și acum la noi în coastă, în Transnistria –, cum poate să atace așa mișelește o țară-soră, un popor-frate? Sunt frați, că sunt slavoni și unii, și alții, rude de sânge. E inexplicabilă această cruzime, acest fariseism. Eu mă uit la ei cu atâta bucurie spun că au lovit acolo, că au distrus dincolo, dar nu se gândesc că legea bumerangului există, că se va întoarce peste ei chestia asta?
Vocea Basarabiei: Credeți că se va întoarce?
Margareta Pânzaru-Reabcov: Eu cred că ar trebui, cred că este Dumnezeu, este o forță supremă care trebuie să-i pedepsească pentru asta. Ei nu văd, ei nu înțeleg, ei sunt barbari, hoardă tătaro-mongolă – asta sunt ei.
Vocea Basarabiei: Chiar așa?
Margareta Pânzaru-Reabcov: Chiar așa! Ei știu numai să lupte, ei nu au, eu fac aici abstracție de marea literatură rusă, de marea cultură rusă și acum mă uit la oamenii de cultură, care încearcă să supraviețuiască și dau din cap, și se zvârcolesc ca peștele pe uscat și încearcă să dea din coadă, pentru că dacă spui „război”, îți dau 15 ani în Rusia, te bagă la închisoare…
Vocea Basarabiei: Sau dacă îl egalezi pe Stalin cu Hitler sau pe Putin cu Hitler, iarăși e un risc foarte mare.
Margareta Pânzaru-Reabcov: Da! Deci, din partea asta eu mă gândesc și-i înțeleg, aceeași Hakamada, pe care eu o stimam, are un copil cu handicap, are… și deunăzi am privit un interviu care m-a dat jos. Unde-i ea, unde-i demnitatea ei?
Vocea Basarabiei: Hakamada sprijinea invazia asta rusească?
Margareta Pânzaru-Reabcov: Da! Hakamada acum zicea: „Eu m-am rupt din matriță”. Adică e în afara țării, e în afara?… Nu, că e în țară. Eu îi înțeleg frica, nu voia, adică ocolea orișice să spună. Și mulți dintre ei, mulți, tu ziceai de Habenski…
Vocea Basarabiei: Dar apropo de Habenski…
Margareta Pânzaru-Reabcov: N-am găsit știrea aceasta, că au dat-o…
Vocea Basarabiei: Habenski e un fel de șef, director la Teatrul „A.P. Cehov” din Moscova, așa am înțeles eu din știre.
Margareta Pânzaru-Reabcov: Da.
Vocea Basarabiei: Și am văzut că i-a concediat pe Dmitri Nazarov și pe soția acestuia, Olga Vasilieva, pe motiv de „atitudine antirusească”. Habenski este un actor care mie îmi plăcea foarte mult, vă spun sincer, mi se pare foarte talentat.
Margareta Pânzaru-Reabcov: Și mie la fel. L-am văzut în serialul acesta «Метод» („Metoda”), e nemaipomenit de bun.
Vocea Basarabiei: Apropo, serial polițist, se pare că.
Margareta Pânzaru-Reabcov: Și încă ceva, el împreună cu Ciulpan Hamatova au o asociație care ajută oamenii la nevoie, bolnavi de cancer, deci strâng fel de fel de resurse bănești ca să ajute lumea, adică eu îl știam un umanist. Dar, iarăși, poate frica asta, are și el copil, i-a murit soția.
Vocea Basarabiei: Iată asta-i întrebarea pe care vreau să v-o pun. Habenski este un intelectual, este actor, este un om reflexiv, care își dă seama, de fapt, cum stau lucrurile. El când îi alungă din teatru pe niște oameni care, pur și simplu, au ezitat să sprijine acest război, el o face din convingere?
Margareta Pânzaru-Reabcov: Eu cred că l-au impus.
Vocea Basarabiei: Eu înțeleg un simplu rus de rând acolo, care n-are capacitatea asta de a discerne și poate să creadă, dar Habenski mi se pare că își dă seama foarte bine cum stau lucrurile.
Margareta Pânzaru-Reabcov: Eu cred că l-au impus, pur și simplu l-au impus, pentru că probabil la ei a venit perioada aceea, când și la noi era secretarul de partid sau un kaghebist infiltrat. Și la noi în televiziune era un om responsabil, să zic așa, de securitate, era reprezentantul Securității în televiziune. Mulți îl știau, mulți nu-l cunoșteau, care putea să te provoace…
Vocea Basarabiei: Dar oficial ce funcție avea, de fapt, că nu era doar reprezentant al Securității?
Margareta Pânzaru-Reabcov: Oficial era, poate, redactor, mulți au fost din ăștia care erau cu „donoasele”.
Vocea Basarabiei: Un fel de redactor cumva…
Margareta Pânzaru-Reabcov: Nu, la noi era, îmi aduc aminte, în cabinetul 7 veneam cu scenariul, era un moș care se numea „lit” (cenzorul). El citea scenariul și spunea: „Panorama asta s-o scoți”, adică acolo era indicat, că pe partea stângă se dădeau indicații, era panorama satului sau ceva acolo și-ți spunea: „Obiectul acesta să-l scoți” și venea și controla pelicula să vadă dacă ai scos panorama ceea sau nu.
Vocea Basarabiei: Și acum credeți că indicații primește și Habenski?
Margareta Pânzaru-Reabcov: Eu cred că da și cred că mulți oameni, eu nu văd intelectualitatea, nu văd atitudinea celor pe care îi respect pentru ceea ce au făcut în artă.
Vocea Basarabiei: Bine, a fost și Alla Pugaciova, Maxim Galkin și alții…
Margareta Pânzaru-Reabcov: Bravo ei! Ea a spus direct și nu s-a temut. Bine, acum nu trăiesc în țară, am înțeles că le-au luat averea, nu știu dacă le-au luat-o, dar era vorbă prin internet. Dar nu toți au curajul, și-apoi Alla Pugaciova cred că și-a putut permite acest lux, pentru că avea undeva mijloace în afara Rusiei.
Vocea Basarabiei: Probabil. Ce mi s-a întâmplat mie? Eu privisem un serial polițist în care Habenski era în rolul principal, mi-a plăcut foarte mult și am vrut să privesc al doilea sezon.
Margareta Pânzaru-Reabcov: Este în internet.
Vocea Basarabiei: Este, dar după ce am văzut această știre, n-am mai putut să privesc, nu mai vreau să privesc acest serial, nu știu de ce mi se întâmplă lucrul acesta.
Margareta Pânzaru-Reabcov: Este, eu am început să-l privesc, și nu l-am terminat, că au apărut mai multe chestiuni, dar mai apar și din astea că nu-i bună pentru zona noastră.
Vocea Basarabiei: Uitați-vă ce vreau să vă întreb legat de război – au căzut aceste fragmente de rachete, credeți că se poate mai rău decât atât? Pentru că un consilier de-al lui Putin, un oarecare Ilarionov a spus că este posibil un asemenea scenariu – Rusia să lanseze un desant în sudul Republicii Moldova, în Bugeac, să facă joncțiune cu Tiraspolul și să transforme Chișinăul într-un vasal.
Margareta Pânzaru-Reabcov: Ei aveau planul acesta. Priveam o emisiune cu Oazu Nantoi, atunci când a fost bombardat podul de la Zatoca, și el spunea că i s-au nimerit niște acte din astea secrete, unde rușii încă în 2014 aveau planul acesta. Adică să atace Ucraina, în felul acesta să ajungă pe la sud, prin Bugeac, și să iasă în Transnistria și, într-adevăr, să-și pună laba aici pe Moldova.
Vocea Basarabiei: Nu credeți în acest scenariu?
Margareta Pânzaru-Reabcov: Acuma nu mai cred. Nu uita că noi facem parte din Țară. Cum zicea, Dumnezeu să-l ierte, scriitorul Dumitru Matcovschi, „noi suntem la mărgioara Țării” și avea în vedere mărgioara întregii Românii, a Țării.
Vocea Basarabiei: Dvs. sugerați că, în cazul în care ne-ar invada rușii, România ne-ar sări în ajutor?
Margareta Pânzaru-Reabcov: Eu cred că da, nu poate să…
Vocea Basarabiei: Nu se știe, pentru că-i țară NATO și depinde de deciziile luate de NATO.
Margareta Pânzaru-Reabcov: Eu cred că ar trebui guvernarea noastră, așa cum au făcut mai multe țări, să depună cerere de aderare. Eu înțeleg jocurile acestea politice că se tem de ruși, să dea cerere să intrăm în Blocul NATO. Eu așa cred, pentru că atunci când ai în spate un, când faci parte dintr-un bloc puternic, atunci poate nu îndrăznesc.
Vocea Basarabiei: De ce credeți că guvernarea nu cere acum imperios să intrăm în NATO?
Margareta Pânzaru-Reabcov: Nu știu, că n-am văzut așa ceva. Sincer să-ți spun, mi-e milă de dânșii, de băieții aceștia tineri care au venit acum la guvernare. Ei au venit într-o țară prădată, furată, ei au venit să rânească grajdurile de gunoi, așa cum Heracles a venit la Abeev să rânească grajdurile. Uite, ei asta fac acum, și nu le reușesc pe toate. Nu că aș ține cu dânșii…
Vocea Basarabiei: Și perioada e complicată – pandemie, război, într-adevăr, da.
Margareta Pânzaru-Reabcov: Exact! Și atâtea cheltuieli, și atâtea… În primul rând că s-a scumpit totul enorm, s-a scumpit și în Europa, și peste tot. Recent am văzut o știre că se ieftinește gazul. Acum ce să mai zicem? Poate le va merge, eu le doresc succes din toate părțile. Și cu numirile acestea… Nu fiecare om rezistă, că „iaca, și l-a pus de-amu pe cumătru-său”. Sărmanul Spînu! Sincer, el e băiat venit din business, dintr-o familie foarte bună, eu știu și din auzite, dar avem și cunoscuți comuni, nu sunt neam, Doamne ferește. Și mama lui zicea: „La ce i-a trebuit lui asta?” Adică la ce i-a trebuit, că el are…
Vocea Basarabiei: Să-și ia această povară?
Margareta Pânzaru-Reabcov: Da. Dar un bărbat la vârsta voastră, a tinerilor, trebuie să aibă și curaj, și dacă are niște aptitudini și el îi patriot, și îl văd că-i patriot, trebuie să facă lucrurile, să le facă și să le ducă la bun sfârșit. Eu sper și le urez din tot sufletul să ducă la bun sfârșit, să măture țara de gunoaiele acestea, să aducă înapoi banii care au fost furați de la oameni, fiindcă este imposibil. Eu de multe ori mă întreb: „Oare cu câte guri mănâncă ei, dacă au furat miliardele acestea?”. Mă uitam la guzganul acesta care zicea: „Da’ cum i-am dres eu”, că a vândut gazul. Știi despre cine vorbesc, nu vreau să-i dau numele, că nici nu merită.
Vocea Basarabiei: Am înțeles. Dar, uitați-vă, dvs. le găsiți circumstanțe atenuante guvernanților, îi lăudați. Într-adevăr, avem suficiente motive să-i lăudăm, dar iată s-au auzit câteva critici zilele acestea din partea a doi analiști politici. Veaceslav Ioniță a spus că „acțiunile executivului știrbesc din imaginea Maiei Sandu”, care are o imagine foarte bună, deci ar trebui să renunțe la retorica electorală și să livreze rezultate pentru cetățeni. Cam de aceeași părere este și Ion Tăbârță, ambii cumva găsesc că executivul ar trebui să muncească mai bine decât muncește.
Margareta Pânzaru-Reabcov: Păi da, dar nu vezi că îi schimbă? Îi schimbă, nu țin nici cu Gavrilița, nici cu Spînu, nici cu nimeni, dar mă uit la eforturile pe care le fac, ei nu au fost implicați în fel de fel de mașinații de acestea: „Hai, eu – ție, tu – mie”, ei sunt cu fața deschisă și fără zăbrele.
Vocea Basarabiei: Vi se pare o guvernare corectă?
Margareta Pânzaru-Reabcov: Mi se pare că sunt corecți și încearcă cumva, ei nu știrbesc din imaginea Maiei Sandu.
Vocea Basarabiei: Nu se ocupă cu mișmașuri și cu ceea ce au făcut anteriorii?
Margareta Pânzaru-Reabcov: Nu! Și încearcă toți, dar analiștii… Eu privesc mai multe posturi TV, nu le numesc, mă rog, îi cunoaște toată lumea. Deci, în fiecare seară vine cineva dintre analiști, unul spune una, altul spune alta. Măi oameni buni, eu înțeleg că fiecare are părerea sa și 100% îi subiectivă, dar aveți responsabilitate de ceea ce iese din gurile voastre, pentru că oamenii vă ascultă, poate vă respectă pentru alte merite pe care le-ați avut în fața publicului și acum când trântiți câte-o gogomănie de genul ăsteia că, iată, vin rușii acuma chiar imediat, că dintre acestea-s fel de fel, că, iaca, acela n-a făcut nu știu ce… Și exact omul cela de-acum, știi bancul cela cu fata preotului? Zice: „Iaca, fiică-ta îi destrăbălată.” – „Dar eu nu am fiică.” – „Amu spune la toată lumea că nu ai fiică”. Deci e fix așa. (…)
