Majoritatea investiţiilor din regiunea separatistă în baza unei noi legi locale sunt din Ucraina, Republica Moldova şi statele UE, arată un raport al așa-zisului minister al dezvoltării economice de la Tiraspol.

Potrivit documentului, în condițiile preferențiale oferite de noua legislaţie locală în 2018 au fost lansate deja patru proiecte investiţionale în valoare de peste 5,3 milioane de euro, iar alte 12 proiecte în valoare de 45 de milioane de euro sunt la stadiul de elaborare, transmite mold-street.com.

Primul proiect investiţional în valoare de peste jumătate de milion de euro a fost lansat în iulie 2018, la Tighina (Bender) de o companie cu capital românesc.

A urmat un proiect de 2,6 milioane de euro de producere a sârmei şi a electrozilor pentru sudat, implementat cu capital italian, o investiţii de 1,1 milioane euro la Tighina de o companie de la Chişinău şi alta de peste un milion de euro din Ucraina în producerea de seminţe şi pomuşoare.

În proiect se află investiţii în asamblarea de biciclete, producţia de ulei, de încălţăminte, implanturi dentare etc.

Toate sunt cu capital din Ucraina, Republica Moldova, Turcia, România, Italia, Bulgaria, Polonia şi Austria.

Potrivit așa-zisului minister al dezvoltării economice de la Tiraspol, nici-un proiect nu ar fi cu capital ce vine direct din Rusia.

Legea privind facilitarea investițiilor în regiunea transnistreană a intrat în vigoare pe 1 iunie 2018 și oferă numeroase preferințe investitorilor.

Astfel, investitorul este scutit de plata impozitelor pe veniturile organizațiilor, impozitul funciar (pe teritoriul localităților) și impozitul pe dividende. În același timp, cota impozitului social a fost redusă la 14% (față de 25% în prezent).

Termenul de acordare a avantajelor fiscale depinde de valoarea investiției în active fixe: de la 200.000 euro la 500.000 de euro, preferințele se acordă pe o perioadă de 5 ani; de la 500.000 la un milion - pentru 7 ani; iar în cazul unor investiții de peste un milion de euro - timp de 10 ani.

În plus sunt prevăzute și subvenții pentru investiți de la buget, care prevede o compensație de 10% din valoarea lucrărilor de construcții și achiziționarea de echipamente în funcție de modul de funcționare a programului de investiții. Cu toate acestea, valoarea subvențiilor nu poate depăși 100.000 de euro.

Sunt prevăzute și acordarea de granturi sub formă de oferirea cu titlu gratuit al unor active.

sursa: mold-street.com
 

Era început de martie. Primăvara cu disperare chema ghioceii la plimbare, dar ei, încă destul de somnoroși, nu se prea grăbeau însă. Soarele, și el zgârcit, cum e soarele de obicei prin martie, nu-i prea alinta cu cine știe ce multe raze, de aceea floricelele aveau motive serioase de a mai zăbovi cu plimbarile. În schimb, vântul era harnic, generos și nazbâtios. Își găsea treabă peste tot, și prin văi, și pe dealuri, prin câmpii, dar și printre ramurile orfane de frunze ale copacilor. Nu uitau prin jocul de-a rafalele, să întindă în fuga mare și niște cărări mai bătătorite, nu uitau și de niște petici de zăpadă, care întârziate sub un mal de râpă, nici de cum nu-și doreau să se despartă de mult prea obosita iarnă.

Nistrul ofta greu sub povara sloiurilor de gheață, care nici de cum nu se îndurau să-i dea bătrânului voie să răsufle mai ușor prin limpedele apei. Dar soarele și vântul, în schimb, nu au utat de Nistru. Măcinau ușor, dar insistent gheața, pentru eliberaea apelor. Era clar că dacă nu la noapte, atunci mâine Nistrul „se va porni”. Și s-a pornit. Numai că nu de bună voie. Nu firesc cum ar fi fost frumos să o ia la vale. Nu.
Niște obuze, parcă rătăcite de pe drumurile războiului, au sfâșiat tăcerea, au rupt gheața, au spart liniștea patriarhală a bietei Basarabii. Nu erau obuzele celea nici uitate de război, dar nici rătăcite. Erau un scrâșnet de cazaci. Erau semnalul că a început războiul de pe Nistru. Nu s-au îndurat streinii de primăvară. Nu le-a fost jale de basarabeni, care cea mai mare vină pe care o purtau era doar faptul că voiau să răstoarne o brazdă pașnică, unde să arunce bobul unui codru de pâine. Că poate, după mulți multi ani de pribegie reușiseră să aducă acasă libertatea și independența. Că au îndrăznit să se gândească la o limbă născcută din cântec. La niște buchii de abecedar, așezate într-o rugăciune de odihnă și pace. Nu-i interesa pacea. Război vroiau. Sânge vroiau să scalde malurile Nistrului. Le-a reușit. Au schimbat livezile pe cruci îndesite pe mal de Nistru pe care în grabă modovenii încrustau niște vârste prea tinere ca să fie scrise la căpătâi de mormânt. A început războiul care, de fapt, nici n-a sfârșit vreodată.

Sarmanii ghocei, parcă au știut că în această primăvară ar fi bine de mai zăbovit cu trezirea. Nici nu bănuiau ca în această primăvară rostul lor va fi altul. Florile din primăvara lui 92 aveau trista misiune de a împodobi creștetul celor mai bravi și frumoși barbați ai Basarabiei care au fost răpuși de gloanțe căzăcești.

S-ar putea ca prin rândurile de mai jos să trezesc nemulțumirea sau chiar furia unor „patrioți”, conaționali de-ai noștri, că de străinii care conviețuiesc alături de noi sau ne privesc din depărtare nu trebuie să ne mai facem griji, aceștia ne urăsc organic chiar și pentru simplul fapt că mai existăm și respirăm.

Ziua de 2 martie 1992 e considerată drept ziua în care a început războiul de la Nistru, care nu a fost aleasă întâmplător: era ziua în care Republica Moldova a fost admisă ca membru deplin în Organizația Națiunilor Unite, președintele de atunci Mircea Snegur rostind un discurs de la tribuna ONU. Războiul (hibrid) însă a început cu mult mai înainte, chiar în toamna lui 1991. Aduceți-vă aminte de blocada căii ferate, de „războiul șinelor”, condus de niște „amazoane” din Tiraspol, de răzmerița găgăuzilor, unii lideri sovietici recunoscând ulterior că astfel au încercat să împiedice unirea Moldovei cu România.

În cartea sa „Transnistria 1989-1992. Cronica unui război „nedeclarat”, generalul Ion Costaș, fost ministru de Interne şi al Apărării din R. Moldova, descrie „războiul ciudat” de la Nistru. Unele lucruri din această carte ne-au fost confirmate încă înainte de apariția lucrării de către persoane care au participat la războiul de la Nistru. Deși Mircea Snegur vorbea în 1992 că R. Moldova e în război cu Rusia, el nu a îndrăznit niciodată să catalogheze Rusia drept stat agresor, așa cum a făcut Rada Supremă de la Kiev și președinția ucraineană după anexarea Crimeei, în 2014. Snegur a dat în repetate rânduri ordine contradictorii, în calitate de comandant suprem. În timp ce Smirnov, capturat la Kiev, iar apoi eliberat într-un mod dubios, stătea cu valiza pregătită, combatanții și carabinierii moldoveni fiind la porțile Tiraspolului, „babacul” ordona „înapoi!”, lucru confirmat și de alți ofițeri superiori cu care am avut ocazia să discutăm în diferite perioade.

Oricum, Chișinăul nu putea câștiga războiul de la Nistru împotriva Armatei 14. Acest lucru s-a văzut imediat după ce au fost scoase tancurile și trimise spre Tighina, pe 19 iunie 1992. Dacă Republica Moldova și-ar fi subordonat, după puciul din august 1991, toate materialele de război, bunurile militare aflate pe teritoriul său, așa cum au procedat toate fostele republici sovietice (cu excepția armamentului nuclear, retras din Ucraina, Belarus și Kazahstan, cu garanții date de SUA), războiul de la Nistru ar fi putut fi evitat. A existat o astfel de posibilitate, însă conducerea de atunci fie a dat dovadă de slăbiciune, fie a fost lașă sau a îndeplinit comandamentele Moscovei.    

Apropo de Ucraina. Acum, aceasta a ajuns victimă a agresorului din Est, dar atunci, în 1992, a permis tranzitarea teritoriului său a mii de mercenari ruși, ucraineni, care au venit în Transnistria. Pentru permisiunea de a-i tranzita teritoriul, Ucraina putea fi catalogată drept complice al agresorului. Nimeni dintre oficiali nu a îndrăznit însă nici măcar să facă vreo aluzie la aceasta.

Dar să revenim la 2 martie 1992. Este Ziua comemorării victimelor conflictului armat din 1991-1992. Tot mai multă lume înclină să creadă că jertfa tinerilor în acel război a fost una zadarnică. Masacrul de la Tighina pe conștiința cui rămâne? A fost vărsat sânge nevinovat într-un experiment diabolic, cu trădare la vârf, cu crime pentru care nu se știe dacă va răspunde cineva vreodată. Doar în fața istoriei, nu și în fața unui tribunal. Mamele, surorile, copiii și frații încă îi mai plâng pe tinerii plecați în veșnicie, care au murit cu arma în mână crezând sincer că au mers să-și apere Patria… Iar cei care i-au trădat pe aceștia din urmă scriu cărți de memorie și se dau drept victime ale imperiului pe care l-au slujit chiar și după ce acela și-a dat obștescul sfârșit… Istoria îi va judeca pe toți!   

 

Preocupați de campania electorală, care prinde turații încă înainte de a se da startul oficial, principali actori politici au lăsat să le treacă pe lângă urechi o știre la care ar fi trebuit să reacționeze imediat, iar autorul inepției, al demagogiei, al unei diversiuni, să fie taxat imediat.

Cel care se crede Alesul Nației, dar pentru care se pare că interesele Rusiei primează față de interesele Republicii Moldova, pe care pretinde că o conduce cu onoare și înțelepciune, vrea să pună datoria Tiraspolului la gaz pe spatele Chișinăului: cică peste 6,5 mlrd. de dolari sunt datoria Moldovei.

Precum v-ați dat seama, despre Igor Dodon este vorba: acesta a recunoscut datoriile Transnistriei pentru gazul natural drept „datoria totală a Moldovei” faţă de compania rusă „Gazprom”, în valoare de $6,5 mlrd. Dodon a făcut declarații în acest sens în timpul întrevederii la Moscova cu conducerea concernului rus.

Plin de idei și cu intenții electorale cât se poate de străvezii pentru votanții din Transnistria și pentru rusofili, Dodon își dă cu părerea într-o problemă care ține exclusiv de competența Guvernului și a Parlamentului.

„Avem anumite idei cum să ieşim din această situaţie. Datoria din dreapta Nistrului este de circa $500 mln., iar din stânga Nistrului – de circa $6 mlrd. Trebuie să înţelegem că toată această datorie – de peste $6,5 mlrd. – este datoria totală a Moldovei”, a spus Dodon. Potrivit lui, concernul „Gazprom” nu împarte datoria în cea a Transnistriei şi cea a Moldovei. El a mai vorbit despre patrimoniul companiei „Moldovagaz” cu care s-ar putea face un troc cu „Gazprom”.

Apare întrebarea firească: de când șeful statului are în competență probleme economice de care se ocupă Guvernul și Parlamentul? Mai ales când e vorba de obiective strategice!

În alt context, pe care Igor Dodon a ținut să-l sublinieze că nu miroase deloc a colivă electorală, el a lansat așa-zisa Mișcare populară patriotică în sprijinul președintelui țării, chiar în fața Președinției. Niște oameni chinuiți, care nu înțelegeau pentru ce se află în capitală, unii dintre care crezând că Dodon e președintele Parlamentului, au fost aduși de la locul de muncă de către șefii lor din raioane, susținători ai socialiștilor. În discursul său ținut în frig de pe scările președinției, Dodon a subliniat că „a susține astăzi Președinția înseamnă a susține valorile fundamentale, precum statalitatea și neutralitatea Republicii Moldova” și că „Mișcarea populară patriotică din Republica Moldova va deveni un instrument social eficient întru protejarea valorilor menționate”.

Dodon nu se mai poate bizui pe Partidul Socialiștilor și și-a încropit încă o „gardă”? De cine și de ce vrea să se protejeze Dodon? De o nouă suspendare pentru o nouă „iminentă” încălcare a Constituției de către șeful statului? Pregătește o răzmeriță pentru cazul în care nu îi vor conveni rezultatele alegerilor? Vom primi răspuns la aceste întrebări cât de curând.

 

Agenția de presă rusă Tass a anunțat că președintele Republicii Moldova, Igor Dodon, susține menținerea trupelor ruse în stînga Nistrului, sub forma așa-ziselor “trupe de pacificare”, în contradicție cu apelurile  guvernului de la Chișinău privind retragerea acestora din Transnistria.

Tass a citat declarațiile președintelui Republicii Moldova prilejuite de întîlnirea din 25 decembrie cu Vladimir Krasnoselski, lider autoproclamat al regiunii transnistrene. “Am confirmat importanța menținerii operațiunii de pacificare ca factor de menținere a securității în Zona de Securitate. Totodată, am subliniat că, deși au apărut anumite provocări în această privință, am reușit să le depășim printr-un efort conjugat,  evitînd complicații serioase” a afirmat Igor Dodon într-o postare pe Facebook.

Pagina 1 din 2

Cele mai citite articole

Natalia Hadarca - avatar Natalia Hadarca 14-01-2019 3049

Dodon a primit o lovitură drept în moale…

În campania electorală este important orice gest, orice faptă care aduce dividende politice. Loviturile de imagine pot însă avea un impact devastator dublu. Este și cazul lui Dodon, care a...

Natalia Hadarca - avatar Natalia Hadarca 08-10-2018 2619

O tragedie parcă „trasă la indigo”, ca a…

E iarăși octombrie... De zece ani, în această lună retrăiesc tragedia prin care a trecut familia mea. E pentru prima oară când scriu despre asta, dar sper că pot astfel...

Natalia Hadarca - avatar Natalia Hadarca 25-02-2019 1862

Cine clatină barca numită Republica Mold…

Se știe, orice comparație șchiopătează. Dacă e să comparăm statul numit Republica Moldova cu o navă, aceasta ba plutește în derivă, ba se apropie periculos de niște ghețari care ar...

Nicolae Federiuc - avatar Nicolae Federiuc 22-02-2019 1423

Sandu si Năstase, de la otrăvire, la sin…

Că liderii blocului ACUM suferă de lipsă acută de inspirație se știe de multă vreme. Se creează impresia că toate acțiunile sunt improvizații ad hoc, în funcție de situația momentului...

Nicolae Federiuc - avatar Nicolae Federiuc 26-02-2019 1411

Țambalul nostru cel de toate zilele sau …

Moldovenii au votat. Așa cum au considerat ei că e mai bine. În linii mari, alegerile au legitimat o stare de spirit din societate și au reconfigurat scena politică, pornind...

Ultimele Opinii VBlog

Victor Nichitus - avatar Victor Nichitus 04-07-2019 381

Onestitatea lui Dodon

Comentatori politici apropiați guvernării pro-europene – soc...

Victor Nichitus - avatar Victor Nichitus 01-07-2019 499

Îngrijorarea românilor basarabeni

Toată lumea este de acord că factorul extern a avut un rol i...

Nicolae Federiuc - avatar Nicolae Federiuc 25-06-2019 346

UNIREA, ACUM ORI NICIODATĂ. Saltul periculos care încă ne mai poate salva

Cine nu riscă, nu bea șampanie, spune o veche vorbă rusească...

Victor Nichitus - avatar Victor Nichitus 25-06-2019 320

Experimentul Moldova

Preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, şi preş...

© 2018 Vocea Basarabiei

Autentificare

Utilizator *
Parola *
Ține-mă minte

Please publish modules in offcanvas position.