Bună dimineața, dragi prieteni ai Vocii Basarabiei! Sunt Iulian Ciocan, vă invit din nou la „Radiografia Săptămânii”, o emisiune în care iau în dezbatere teme de actualitate cu oameni pe care îi invit din zona culturii și artei. Invitata mea din această dimineață este scriitoarea și criticul de artă Larisa Turea.
Vocea Basarabiei: Dnă Turea, bine ați venit la noi!
Larisa Turea: Bine v-am găsit!
Vocea Basarabiei: Vreau să discut cu dvs. mai multe teme, dar o să încep cu 9 mai, în această săptămână, această zi cumva nu poate fi evitată. 9 mai a fost la Chișinău o zi cu multe însemne sovietice. Eu am fost să fac un live la Complexul memorial „Eternitate”, am văzut foarte mulți oameni, mulți cu pilotce de astea sovietice pe cap, mulți veterani cu pieptul încărcat de medalii, l-am văzut pe ambasadorul Federației Ruse, am văzut steaguri multe cu seceră și ciocan, steaguri sovietice, roșii, mai multe steaguri roșii decât steaguri ale Republicii Moldova și am văzut chiar un steag așa, foarte mare, pe care scria «Фашизм не пройдет» („Fascismul nu va trece”). Dvs. cum ați văzut această zi de 9 mai?
Larisa Turea: Noi am trecut seara pe lângă acest complex și am văzut foarte multe flori nevândute. Deci este și o chestiune de comerț în toată povestea asta și-i vorba de exploatarea unei nostalgii, pentru că, de fapt, o zi de comemorare ar trebui să fie o zi tristă, fără aceste agresiuni verbale și agresiuni de imagine. Și probabil că e nevoie de a da acestor oameni posibilitatea de a se manifesta într-o zi anume. Am auzit trecând pe stradă ca o ceată de oameni de circ, ca niște saltimbanci, cu surle și cu țipete, cu tobe, deci trebuie să-i privim ca un fenomen marginal, care trebuie oarecum tolerat, să-i lăsăm să se exprime, dar să încercăm să mergem înainte așa cum ne-am pornit spre Europa. Pentru familia mea este o zi tristă, pentru că socrul meu, tatăl lui Valeriu Turea, a luptat în acest război, a fost mitralior, a ajuns până la Berlin, a fost de două ori rănit și pentru el nu era un motiv de sărbătorire și de sărbătoare. E vorba de cele zeci de milioane de oameni căzuți, cărora trebuie să le respectăm memoria și mă îndoiesc că acești veterani sunt, într-adevăr, veterani, pentru că dacă ar fi, într-adevăr, veterani, ar avea o vârstă mult prea înaintată, ca să mai țină pieptul plin de medalii. Și de cele mai multe ori durerea este mută, nu face uz de paradă, de tot felul de surle și țipete, urlete, cum am auzit. Această sfidare vine probabil dintr-un interes politic, au fost pervertite, compromise niște simboluri și chiar am citit zilele acestea un articol foarte interesant în revista franceză „Le Monde” despre faptul cum acest curs al victoriei, care, la fel ca în povestea lui Ion Creangă cu fusele, este o victorie a întregii Europe, a întregii lumi, este un război mondial, a fost pervertită și acum din acest cult al victoriei s-a transformat într-un cult al războiului, al violenței, al agresiunii și, de fapt, cei care au ieșit cu aceste drapele sunt cei care susțin acest război de cotropire a Ucrainei.
Vocea Basarabiei: Uitați-vă, dvs. ați spus că este un fenomen marginal, dar mie mi s-a părut că erau foarte mulți, erau mii de oameni, așa am avut eu impresia.
Larisa Turea: Mie nu mi s-au părut atât de mulți și de fiecare dată, cum știți și dvs., cei care sunt obraznici ies în față. Deci este un fenomen marginal, pentru că, dacă comparăm cu cele două milioane de oameni care au rămas și care mulți dintre ei sunt scandalizați, dar stau acasă și-și văd de treabă, iar cei care sunt obraznici și care apar mereu în prim-plan cred că e vorba de niște frustrări. Cum spunea Andy Orwell, „fiecare dintre noi are dreptul la 15 minute de glorie”, păi aceste 15 minute sunt în ziua de 9 mai.
Vocea Basarabiei: Eu v-aș da dreptate, când vorbiți despre frustrări. Am simțit și eu, plimbându-mă pe lângă acest memorial, un soi de agitație, așa, care plutea în aer, un soi de electrizare și când am văzut inscripția «Фашизм не пройдет», întrebarea care mi-a apărut în cap a fost următoarea: ei caută fasciști? Și dacă, de exemplu, tu ai avut un bunic deportat și spui că ești împotriva acestei sărbători, înseamnă că poți și tu să te transformi în fascist?
Larisa Turea: E adevărat. Este ca în vechea poveste a lui Evgheni Șvarț, „Dragonul”, puterea pervertește. Și puterea pervertește, dar problema este că îi contaminează pe cei care sunt docili. În cazul nostru, cei care am suportat deportările, eu am lucrat foarte mult la tema foametei, 40 de ani mi-a luat…
Vocea Basarabiei: Aveți și o carte-bestseller, „Cartea foametei”…
Larisa Turea: Da. Și am studiat acest fenomen al urmașilor deportaților care văd în călăi salvarea lor, pentru că au supraviețuit. Este acest mit al supraviețuitorului prin orice metode și ei sunt mulțumiți regimului care le-a permis să supraviețuiască. Deci, dacă în cazul foametei în timp de 150 de zile omul coboară toată scara civilizației, pentru că devine fiară, devine animal, este gata pentru a supraviețui să-și sacrifice copiii, să-și sacrifice identitatea și în aceste cazuri probabil cei deportați sunt bucuroși că s-au salvat urmașii lor și vor să uite. Ca să uite, au nevoie de niște trepte sociale pe care trebuie să urce, ei se simt marginalizați până acum. Este vorba de o frustrare, de o chestiune de mentalitate, de psihologie, pentru că, curios, dar cel mai mult din cauza înfometării programate a populației imediat după război, când s-a impus aici regimul sovietic, au suferit regiunile de sud, au suferit găgăuzii, au suferit bulgarii, am în carte un document din arhivă în care un ministru sovietic, Vsevolod Șnîriov, scrie cu lux de amănunte cum era regiunea de sud, cum era Comratul, cum era zona aceasta în timpul foametei, cum zăceau cadavrele pe străzi și cum bătrânii își rugau copiii ca, în caz că mor, să-i mănânce și în felul acesta să-și salveze viața. Și acum în această regiune se întâmplă ce se întâmplă, deși doar la Avdarma am văzut, într-adevăr, un memorial consacrat victimelor foametei, pentru că în această regiune 80 la sută din populație a murit din cauza regimului sovietic. Și acest Șnîriov la un moment dat scrie o frază care pe mine m-a scandalizat. El zice că această zonă a fost întotdeauna oarecum ignorată și din cauza populației băștinașe. Deci, această dezbinare care este indusă în aceste regiuni continuă până astăzi. E vorba de o dezbinare, o dezbinare care nu folosește statului Republica Moldova. Probabil trebuie să revenim la identitatea lor adevărată, identitatea lor de populație cu un limbaj turc, nu se știe cine sunt strămoșii lor. Când am fost la Avdarma pentru această carte, am întâlnit niște oameni extraordinari, o bătrânică, care mi-a povestit toată viața ei și pentru ea nu contează cine este la putere, ea vrea ca ea și familia ei s-o ducă bine, să se simtă bine, să se simtă protejată, pe când de multe ori și ei se simt amenințați, din păcate. Mai ales că au fost și alegerile acum la ei, acest simulacru de alegeri, dacă vreți.
Vocea Basarabiei: Exact. Chiar voiam să vă întreb – ce părere aveți despre aceste alegeri din regiunea găgăuză? Pentru că mai mulți experți au spus că cei doi candidați care au câștigat în primul tur, de fapt, sunt la fel de proruși și oricine ar învinge, regiunea rămâne în zona de influență a Rusiei. Așa vedeți lucrurile?
Larisa Turea: Eu din experiența mea, pentru că am avut și prieteni, am scris despre ei, văd o populație care este debusolată, care nu are un vector de activitate concret.
Vocea Basarabiei: Este debusolată din cauza propagandei ruse?
Larisa Turea: Din cauza propagandei ruse și din cauză că totuși nu avem pentru ei o politică de stimulare anume a identității lor găgăuze și de apropiere de valorile culturale europene.
Vocea Basarabiei: Deci, Chișinăul ar trebui să facă mai mult în acest sens?
Larisa Turea: Da, Chișinăul ar trebui să facă mai mult, anume pentru că, dacă am înțeles eu corect, este vorba de o autonomie culturală, nu teritorială, nu politică, este vorba de o autonomie culturală, care nu este respectată nici dintr-o parte și tocmai cultura are de suferit. Cei care promovează identitatea găgăuză sunt marginalizați, populația este manipulată prin bani de liderii comunității locale, de cei din Transnistria, de cei care au bani și care fac, într-adevăr, câte ceva. Din punct de vedere economic, cred că regiunea începe să prospere, dar din punct de vedere cultural, ei continuă a fi marginalizați, a fi ignorați, nu sunt respectate anume drepturile lor culturale, pentru că Găgăuzia nu înseamnă limba rusă.
Vocea Basarabiei: Uitați-vă, cele mai multe voturi le-a luat reprezentanta Partidului „Șor”, Evghenia Guțul. Și am citit așa o știre zilele acestea: „…mai multe percheziții au fost efectuate de CNA și Procuratura Anticorupție, și poliție în Găgăuzia într-un dosar de corupere a alegătorilor de către reprezentanții Partidului „Șor”, în vederea determinării cetățenilor de a vota pentru candidatul Evghenia Guțul. S-a stabilit că pentru determinarea unui număr de 30 de alegători de a vota candidatura Partidului „Șor”, fiecare activist era remunerat cu 15.000 lei”.
Larisa Turea: Da, este o sumă, totuși. De fapt, este o corupere, o corupere care ar fi trebuit să fie în vizorul organelor de drept înainte de alegeri.
Vocea Basarabiei: Cum vă explicați că Partidul „Șor” are atâția bani, are bani să plătească protestele din Chișinău, are bani pentru alegerile din Găgăuzia, de unde are Partidul „Șor” atâția bani?
Larisa Turea: Este o întrebare la care nu eu trebuie să răspund și nu sunt în stare. Totuși, sunt din alt domeniu oarecum, dar cred că felul în care sunt folosiți acești bani care, mă rog, provin din surse neclare, ca să zicem așa, ilicite, asta ar trebui să ne dea de gândit – cum sunt folosiți banii pentru a manipula opinia publică, pentru a manipula societatea, și nu în scopuri foarte luminoase, de exemplu, pentru a organiza aceste proteste, pentru a manipula, într-adevăr, o populație urgisită, sinistrată, vai de capul ei. De cele mai multe ori, oamenii aceștia nici nu știu pentru ce ies, ei ies pentru o sumă de bani, care nu decid, în ultimă instanță, viitorul lor, sunt niște bani care sunt calculați.
Vocea Basarabiei: Nici măcar pentru vectorul prorus, ci pentru bani?
Larisa Turea: Pentru bani, da. Se vând. Deci este vorba de o prostituție politică, scuzați, vă rog, pentru termen.
Vocea Basarabiei: Da. Ca să încheiem subiectul acesta, căci cumva am deviat, 9 mai vreau să-l discutăm până la capăt.
Larisa Turea: Pentru mine, într-adevăr, 8 mai este Ziua Europei, pentru că adevărata victorie s-a produs pe data de 8 mai. Socrul meu era pe 8 mai la Berlin, nu pe 9 mai, pe 9 mai era deja în Moscova. Deci, din nou este o mentalitate foarte obscură, unde niște simboluri sunt pervertite, sunt manipulate.
Vocea Basarabiei: Cu puțin timp înainte de 9 mai, Curtea Constituțională a permis purtarea acestei panglici oranj-negre, spunând că „ea poate fi purtată, dacă lucrul acesta nu este în favoarea sprijinirii agresiunii militare ruse”. Și eu am văzut, lângă Complexul memorial „Eternitate” am făcut și un live pe pagina de Facebook a Vocii Basarabiei, un polițist oprind un tânăr de acesta care purta o panglică și încercând cumva, pentru că dl prim-ministru Recean a spus că cei care vor purta panglica vor fi amendați și am văzut din ce s-a întâmplat acolo un soi de nesiguranță. Deci, pe de o parte, parcă guvernanții au spus că aceștia vor fi amendați, pe de altă parte, polițiștii trebuiau să demonstreze că omul purta panglica ceea pentru că sprijină agresiunea, dar cum să demonstrezi lucrul acesta? Și polițiștii erau și ei într-un soi de ezitare, nu știau exact cum să procedeze. Acela zicea: „Dle, eu o port, pentru că îmi place culoarea, n-am nicio treabă cu agresiunea militară”.
Larisa Turea: Este destul de complicat și iarăși noi judecăm după aparențe, pentru că, de fapt, din nou suntem orientați spre o pistă falsă, ca și în problema cu limba română, deci din nou se pun niște accente pe ceea ce ține de aparențe, și nu de substanță. Este o provocare, avem foarte mulți provocatori. Și în domeniul culturii și artei sunt provocatori care încearcă cumva să destabilizeze o situație și ei cred că nu contează.
Vocea Basarabiei: Și în domeniul artei sunt provocatori?
Larisa Turea: Păi, da, toată avangarda înseamnă provocare, începând cu pătratul negru, care cineva acum a scris pe Facebook că este…
Vocea Basarabiei: Bine, asta într-un sens pozitiv.
Larisa Turea: Deci, toată arta, toată mișcarea înainte este o provocare, dar depinde de cum interpretăm această provocare. Bucuria mea a fost că anul trecut totuși această debandadă, această mișcare cu surle și trâmbițe în aceeași zi, sfântă, într-adevăr, pentru toată lumea, pentru că a capitulat un regim totalitar foarte periculos, 9 mai, prin această victorie mondială asupra fascismului, este o zi luminoasă, dar anul acesta au fost mult mai puțini. Deci, mulți au comemorat acasă victimele acestui război cumplit, pentru că toată lumea a avut de suferit, fără a ieși oarecum triumfători și fără a claxona, fără aceste panglici. Și panglica este, de fapt, o invenție, este o mitologie falsă, apărută în anii ‘60, într-un anumit context și din nou este pusă pe tapet pentru a provoca și pentru a face dezbinare în societate. Nu contează, ești pentru panglică sau fără panglică, depinde încotro te orientezi.
Vocea Basarabiei: Foștii președinți Voronin și Dodon au apărut și ei acolo cu aceste panglici la piept și mă întrebam…
Larisa Turea: Păi, acesta este dress code-ul lor. Deci, ei sunt cei care sunt, noi nu-i putem schimba astăzi, ar trebui să-i punem, într-adevăr, într-o lumină ridicolă, într-o lumină comică, fără a face din asta un eroism, pentru că nu este un eroism, este o clounadă și aceste două personaje fac parte din nostalgia noastră pentru alte timpuri, când eram tineri și frumoși, când toată lumea era fericită.
Vocea Basarabiei: Iată ce aș vrea să vă mai întreb, și cu asta încheiem subiectul acesta cu 9 mai. Uitați-vă, aceștia care au venit și au manifestat de 9 mai și care purtau aceste panglici negre-oranj spuneau că ei luptă cu fascismul, că nu le place fascismul, că ei sunt sprijinitori ai Uniunii Sovietice. Putin acum în războiul acesta din Ucraina luptă și el cu fascismul, cu nazismul…
Larisa Turea: Luptă pe un teritoriu străin…
Vocea Basarabiei: Și atunci mă întreb: în ce măsură acești oameni, iată, Voronin, Dodon, socialiștii aceștia care au ieșit ar sprijini lupta lui Putin cu așa-zisul fascism în Ucraina vecină?
Larisa Turea: Trebuie să-i întrebăm pe ei, bănuiesc că nu prea s-ar înrola în primele rânduri, dar n-au decât s-o facă, dacă sunt atât de curajoși. E vorba totuși de o manipulare a opiniei publice și revenim din nou la cultură, pentru că se explică foarte puțin care este originea fascismului, de unde vine acest fascism, ce înseamnă fascism. Și felul în care se pune o etichetă, de exemplu, în acest război, nu întotdeauna este cel corect și nici această panglică asociată greșit, ea vine, cum zic eu, din totalitarism încă, este vorba de acest imperialism rusesc agresiv, care a folosit prima oară panglica Sf. Gheorghe, precum știm, Uniunea Sovietică era o țară ateistă, declarată ateistă, care făcuse Codul constructorului comunismului în locul celor 10 porunci, dar până la urmă am ajuns la o societate care nu are niciun Dumnezeu. Asta-i problema, în care sunt pervertite toate noțiunile, când s-a renunțat la valorile creștine și la valorile umane universale și suntem încă urmașii unui regim foarte cumplit care și-a distrus propriul popor, unde viața omului nu contează și ca urmașii lui Moise din Vechiul Testament trebuie să mergem 40 de ani prin pustiu și să avem niște lideri. Problema este cine merge înaintea acestor gloate, pentru că știți că, fără un steag de cultură, un popor este o gloată și ca să nu revenim din nou la acea legendă a lui Danko, pe care am învățat-o noi la școală, poate voi mai puțin, dintr-o lucrare a lui Gorki. Deci, Danko, care și-a smuls inima din piept ca să facă lumină, deci un grup de oameni au mers după un om fără inimă. Cred că acesta este simbolul, este un om fără inimă care ne conduce, care manipulează pur și simplu.
Vocea Basarabiei: Acum vin parcă niște guvernanți care ar putea trece drept Danko, ne duc spre Europa. Dar au ei puterea să ne desprindă de acest trecut pe care l-am văzut defilând pe 9 mai?
Larisa Turea: Eu cred că forța de a depăși acest trecut ține de noi toți și iarăși revenim la funcția culturală, deci pe lângă funcția economică, care dictează oarecum existența, trebuie să revenim la cultură, la cultură în domeniul politic, în domeniul social. E vorba de cultura protestelor, pentru că atunci când iese o mulțime debusolată, beată, care încalcă orice norme de conviețuire socială, e vorba și de un respect, un respect față de simbolurile statului, față de etnia din care faci parte, față de tradițiile culturale și cred că din nou trebuie să revenim la valorile fundamentale umane.
Vocea Basarabiei: De 9 mai, președintele rus Vladimir Putin a felicitat poporul Moldovei, dar n-a felicitat conducerea Republicii Moldova, mi se pare că nu-i prea place conducerea Republicii Moldova și am văzut foarte multe avertismente care au tot venit dinspre Kremlin spre Moldova.
Larisa Turea: Aici ajungem din nou la o poveste a lui Ion Creangă cu Cuza Vodă și Ion Roată, pe care atunci când l-a scuipat pe Ion Roată boierul, domnitorul l-a sărutat pe obraz și în felul acesta, deci vezi că Uniunea Europeană a decis în aceste zile ca să acorde Moldovei acces la fondurile structurale, ceea ce înseamnă un pas mare în viitor și nu ne pasă de ce ni se zice. Deja este un proverb: dușmanii să-și vadă de-ale lor, noi mergem înainte încotro ne-am pornit. Cred că avem o conducere extraordinară și de-acum este nevoie de susținerea oamenilor care locuiesc pe acest pământ, care vor, într-adevăr, să meargă mai departe pe această cale europeană, care este calea noastră firească.
Vocea Basarabiei: Dvs. ați spus „mergem înainte”, deci, într-adevăr, mergem înainte și urmează două zile importante, zic eu, 21 mai și 1 iunie, care vin imediat după această exacerbare a nostalgiei de pe 9 mai.
Larisa Turea: Dar care a fost, din punctul meu de vedere, într-adevăr, mult mai puțin semnificativă ca în alți ani, deci mergem în regres, sperăm.
Vocea Basarabiei: OK. Poate că am fost eu impresionat că stăteam acolo pe marginea drumului, filmam și vedeam această coloană.
Larisa Turea: Noi locuim în această zonă, așa că am auzit toate urletele, dar le-am privit oarecum distanțat. Deci nu trebuie să ne afecteze, dacă am pornit pe un drum, dacă ne uităm ce se întâmplă prin tufari, e complicat să mergem înainte.
Vocea Basarabiei: Dvs. veți fi pe 21 mai în Piața Marii Adunări Naționale?
Larisa Turea: Pe 21 mai sper să fiu la Festivalul de la Cannes și să urmăresc online.
Vocea Basarabiei: Deci, totuși, arta e mai importantă?
Larisa Turea: Da, din păcate, se suprapun acest evenimente. Sigur că aș fi vrut să fiu prezentă, dar sunt ceilalți reprezentanți ai familiei mele care vor fi neapărat.
Vocea Basarabiei: Să știți că și eu aș fi vrut să ajung în această piață pe 21 mai, dar s-ar putea să fiu la Târgul de Carte de la Torino, nu știu exact cum va fi.
Larisa Turea: Dar vom fi cu sufletul aici, ca întotdeauna.
Vocea Basarabiei: Da, dar vreau să vă întreb, dvs. totuși vi se pare că 21 mai va fi un succes al acestei dorințe a noastre de a ajunge, adică a guvernării ca organizatoare a acestui eveniment și a celor care vor să ajungă în Europa? Adică va veni suficientă lume, va fi totul OK, cum credeți?
Larisa Turea: Sper că da. Și, în special, nu cred că problema este în câtă lume va veni, problema este cum să încercăm să ne securizăm, să nu existe provocări majore, să existe o bună organizare. (…)
Bună dimineața, dragi prieteni ai Vocii Basarabiei! Sunt Iulian Ciocan, vă invit din nou la „Radiografia Săptămânii”, o emisiune în care iau în dezbatere teme de actualitate cu oameni pe care îi invit din zona culturii și artei. Invitata mea din această dimineață este scriitoarea și criticul de artă Larisa Turea.
Vocea Basarabiei: Dnă Turea, bine ați venit la noi!
Larisa Turea: Bine v-am găsit!
Vocea Basarabiei: Vreau să discut cu dvs. mai multe teme, dar o să încep cu 9 mai, în această săptămână, această zi cumva nu poate fi evitată. 9 mai a fost la Chișinău o zi cu multe însemne sovietice. Eu am fost să fac un live la Complexul memorial „Eternitate”, am văzut foarte mulți oameni, mulți cu pilotce de astea sovietice pe cap, mulți veterani cu pieptul încărcat de medalii, l-am văzut pe ambasadorul Federației Ruse, am văzut steaguri multe cu seceră și ciocan, steaguri sovietice, roșii, mai multe steaguri roșii decât steaguri ale Republicii Moldova și am văzut chiar un steag așa, foarte mare, pe care scria «Фашизм не пройдет» („Fascismul nu va trece”). Dvs. cum ați văzut această zi de 9 mai?
Larisa Turea: Noi am trecut seara pe lângă acest complex și am văzut foarte multe flori nevândute. Deci este și o chestiune de comerț în toată povestea asta și-i vorba de exploatarea unei nostalgii, pentru că, de fapt, o zi de comemorare ar trebui să fie o zi tristă, fără aceste agresiuni verbale și agresiuni de imagine. Și probabil că e nevoie de a da acestor oameni posibilitatea de a se manifesta într-o zi anume. Am auzit trecând pe stradă ca o ceată de oameni de circ, ca niște saltimbanci, cu surle și cu țipete, cu tobe, deci trebuie să-i privim ca un fenomen marginal, care trebuie oarecum tolerat, să-i lăsăm să se exprime, dar să încercăm să mergem înainte așa cum ne-am pornit spre Europa. Pentru familia mea este o zi tristă, pentru că socrul meu, tatăl lui Valeriu Turea, a luptat în acest război, a fost mitralior, a ajuns până la Berlin, a fost de două ori rănit și pentru el nu era un motiv de sărbătorire și de sărbătoare. E vorba de cele zeci de milioane de oameni căzuți, cărora trebuie să le respectăm memoria și mă îndoiesc că acești veterani sunt, într-adevăr, veterani, pentru că dacă ar fi, într-adevăr, veterani, ar avea o vârstă mult prea înaintată, ca să mai țină pieptul plin de medalii. Și de cele mai multe ori durerea este mută, nu face uz de paradă, de tot felul de surle și țipete, urlete, cum am auzit. Această sfidare vine probabil dintr-un interes politic, au fost pervertite, compromise niște simboluri și chiar am citit zilele acestea un articol foarte interesant în revista franceză „Le Monde” despre faptul cum acest curs al victoriei, care, la fel ca în povestea lui Ion Creangă cu fusele, este o victorie a întregii Europe, a întregii lumi, este un război mondial, a fost pervertită și acum din acest cult al victoriei s-a transformat într-un cult al războiului, al violenței, al agresiunii și, de fapt, cei care au ieșit cu aceste drapele sunt cei care susțin acest război de cotropire a Ucrainei.
Vocea Basarabiei: Uitați-vă, dvs. ați spus că este un fenomen marginal, dar mie mi s-a părut că erau foarte mulți, erau mii de oameni, așa am avut eu impresia.
Larisa Turea: Mie nu mi s-au părut atât de mulți și de fiecare dată, cum știți și dvs., cei care sunt obraznici ies în față. Deci este un fenomen marginal, pentru că, dacă comparăm cu cele două milioane de oameni care au rămas și care mulți dintre ei sunt scandalizați, dar stau acasă și-și văd de treabă, iar cei care sunt obraznici și care apar mereu în prim-plan cred că e vorba de niște frustrări. Cum spunea Andy Orwell, „fiecare dintre noi are dreptul la 15 minute de glorie”, păi aceste 15 minute sunt în ziua de 9 mai.
Vocea Basarabiei: Eu v-aș da dreptate, când vorbiți despre frustrări. Am simțit și eu, plimbându-mă pe lângă acest memorial, un soi de agitație, așa, care plutea în aer, un soi de electrizare și când am văzut inscripția «Фашизм не пройдет», întrebarea care mi-a apărut în cap a fost următoarea: ei caută fasciști? Și dacă, de exemplu, tu ai avut un bunic deportat și spui că ești împotriva acestei sărbători, înseamnă că poți și tu să te transformi în fascist?
Larisa Turea: E adevărat. Este ca în vechea poveste a lui Evgheni Șvarț, „Dragonul”, puterea pervertește. Și puterea pervertește, dar problema este că îi contaminează pe cei care sunt docili. În cazul nostru, cei care am suportat deportările, eu am lucrat foarte mult la tema foametei, 40 de ani mi-a luat…
Vocea Basarabiei: Aveți și o carte-bestseller, „Cartea foametei”…
Larisa Turea: Da. Și am studiat acest fenomen al urmașilor deportaților care văd în călăi salvarea lor, pentru că au supraviețuit. Este acest mit al supraviețuitorului prin orice metode și ei sunt mulțumiți regimului care le-a permis să supraviețuiască. Deci, dacă în cazul foametei în timp de 150 de zile omul coboară toată scara civilizației, pentru că devine fiară, devine animal, este gata pentru a supraviețui să-și sacrifice copiii, să-și sacrifice identitatea și în aceste cazuri probabil cei deportați sunt bucuroși că s-au salvat urmașii lor și vor să uite. Ca să uite, au nevoie de niște trepte sociale pe care trebuie să urce, ei se simt marginalizați până acum. Este vorba de o frustrare, de o chestiune de mentalitate, de psihologie, pentru că, curios, dar cel mai mult din cauza înfometării programate a populației imediat după război, când s-a impus aici regimul sovietic, au suferit regiunile de sud, au suferit găgăuzii, au suferit bulgarii, am în carte un document din arhivă în care un ministru sovietic, Vsevolod Șnîriov, scrie cu lux de amănunte cum era regiunea de sud, cum era Comratul, cum era zona aceasta în timpul foametei, cum zăceau cadavrele pe străzi și cum bătrânii își rugau copiii ca, în caz că mor, să-i mănânce și în felul acesta să-și salveze viața. Și acum în această regiune se întâmplă ce se întâmplă, deși doar la Avdarma am văzut, într-adevăr, un memorial consacrat victimelor foametei, pentru că în această regiune 80 la sută din populație a murit din cauza regimului sovietic. Și acest Șnîriov la un moment dat scrie o frază care pe mine m-a scandalizat. El zice că această zonă a fost întotdeauna oarecum ignorată și din cauza populației băștinașe. Deci, această dezbinare care este indusă în aceste regiuni continuă până astăzi. E vorba de o dezbinare, o dezbinare care nu folosește statului Republica Moldova. Probabil trebuie să revenim la identitatea lor adevărată, identitatea lor de populație cu un limbaj turc, nu se știe cine sunt strămoșii lor. Când am fost la Avdarma pentru această carte, am întâlnit niște oameni extraordinari, o bătrânică, care mi-a povestit toată viața ei și pentru ea nu contează cine este la putere, ea vrea ca ea și familia ei s-o ducă bine, să se simtă bine, să se simtă protejată, pe când de multe ori și ei se simt amenințați, din păcate. Mai ales că au fost și alegerile acum la ei, acest simulacru de alegeri, dacă vreți.
Vocea Basarabiei: Exact. Chiar voiam să vă întreb – ce părere aveți despre aceste alegeri din regiunea găgăuză? Pentru că mai mulți experți au spus că cei doi candidați care au câștigat în primul tur, de fapt, sunt la fel de proruși și oricine ar învinge, regiunea rămâne în zona de influență a Rusiei. Așa vedeți lucrurile?
Larisa Turea: Eu din experiența mea, pentru că am avut și prieteni, am scris despre ei, văd o populație care este debusolată, care nu are un vector de activitate concret.
Vocea Basarabiei: Este debusolată din cauza propagandei ruse?
Larisa Turea: Din cauza propagandei ruse și din cauză că totuși nu avem pentru ei o politică de stimulare anume a identității lor găgăuze și de apropiere de valorile culturale europene.
Vocea Basarabiei: Deci, Chișinăul ar trebui să facă mai mult în acest sens?
Larisa Turea: Da, Chișinăul ar trebui să facă mai mult, anume pentru că, dacă am înțeles eu corect, este vorba de o autonomie culturală, nu teritorială, nu politică, este vorba de o autonomie culturală, care nu este respectată nici dintr-o parte și tocmai cultura are de suferit. Cei care promovează identitatea găgăuză sunt marginalizați, populația este manipulată prin bani de liderii comunității locale, de cei din Transnistria, de cei care au bani și care fac, într-adevăr, câte ceva. Din punct de vedere economic, cred că regiunea începe să prospere, dar din punct de vedere cultural, ei continuă a fi marginalizați, a fi ignorați, nu sunt respectate anume drepturile lor culturale, pentru că Găgăuzia nu înseamnă limba rusă.
Vocea Basarabiei: Uitați-vă, cele mai multe voturi le-a luat reprezentanta Partidului „Șor”, Evghenia Guțul. Și am citit așa o știre zilele acestea: „…mai multe percheziții au fost efectuate de CNA și Procuratura Anticorupție, și poliție în Găgăuzia într-un dosar de corupere a alegătorilor de către reprezentanții Partidului „Șor”, în vederea determinării cetățenilor de a vota pentru candidatul Evghenia Guțul. S-a stabilit că pentru determinarea unui număr de 30 de alegători de a vota candidatura Partidului „Șor”, fiecare activist era remunerat cu 15.000 lei”.
Larisa Turea: Da, este o sumă, totuși. De fapt, este o corupere, o corupere care ar fi trebuit să fie în vizorul organelor de drept înainte de alegeri.
Vocea Basarabiei: Cum vă explicați că Partidul „Șor” are atâția bani, are bani să plătească protestele din Chișinău, are bani pentru alegerile din Găgăuzia, de unde are Partidul „Șor” atâția bani?
Larisa Turea: Este o întrebare la care nu eu trebuie să răspund și nu sunt în stare. Totuși, sunt din alt domeniu oarecum, dar cred că felul în care sunt folosiți acești bani care, mă rog, provin din surse neclare, ca să zicem așa, ilicite, asta ar trebui să ne dea de gândit – cum sunt folosiți banii pentru a manipula opinia publică, pentru a manipula societatea, și nu în scopuri foarte luminoase, de exemplu, pentru a organiza aceste proteste, pentru a manipula, într-adevăr, o populație urgisită, sinistrată, vai de capul ei. De cele mai multe ori, oamenii aceștia nici nu știu pentru ce ies, ei ies pentru o sumă de bani, care nu decid, în ultimă instanță, viitorul lor, sunt niște bani care sunt calculați.
Vocea Basarabiei: Nici măcar pentru vectorul prorus, ci pentru bani?
Larisa Turea: Pentru bani, da. Se vând. Deci este vorba de o prostituție politică, scuzați, vă rog, pentru termen.
Vocea Basarabiei: Da. Ca să încheiem subiectul acesta, căci cumva am deviat, 9 mai vreau să-l discutăm până la capăt.
Larisa Turea: Pentru mine, într-adevăr, 8 mai este Ziua Europei, pentru că adevărata victorie s-a produs pe data de 8 mai. Socrul meu era pe 8 mai la Berlin, nu pe 9 mai, pe 9 mai era deja în Moscova. Deci, din nou este o mentalitate foarte obscură, unde niște simboluri sunt pervertite, sunt manipulate.
Vocea Basarabiei: Cu puțin timp înainte de 9 mai, Curtea Constituțională a permis purtarea acestei panglici oranj-negre, spunând că „ea poate fi purtată, dacă lucrul acesta nu este în favoarea sprijinirii agresiunii militare ruse”. Și eu am văzut, lângă Complexul memorial „Eternitate” am făcut și un live pe pagina de Facebook a Vocii Basarabiei, un polițist oprind un tânăr de acesta care purta o panglică și încercând cumva, pentru că dl prim-ministru Recean a spus că cei care vor purta panglica vor fi amendați și am văzut din ce s-a întâmplat acolo un soi de nesiguranță. Deci, pe de o parte, parcă guvernanții au spus că aceștia vor fi amendați, pe de altă parte, polițiștii trebuiau să demonstreze că omul purta panglica ceea pentru că sprijină agresiunea, dar cum să demonstrezi lucrul acesta? Și polițiștii erau și ei într-un soi de ezitare, nu știau exact cum să procedeze. Acela zicea: „Dle, eu o port, pentru că îmi place culoarea, n-am nicio treabă cu agresiunea militară”.
Larisa Turea: Este destul de complicat și iarăși noi judecăm după aparențe, pentru că, de fapt, din nou suntem orientați spre o pistă falsă, ca și în problema cu limba română, deci din nou se pun niște accente pe ceea ce ține de aparențe, și nu de substanță. Este o provocare, avem foarte mulți provocatori. Și în domeniul culturii și artei sunt provocatori care încearcă cumva să destabilizeze o situație și ei cred că nu contează.
Vocea Basarabiei: Și în domeniul artei sunt provocatori?
Larisa Turea: Păi, da, toată avangarda înseamnă provocare, începând cu pătratul negru, care cineva acum a scris pe Facebook că este…
Vocea Basarabiei: Bine, asta într-un sens pozitiv.
Larisa Turea: Deci, toată arta, toată mișcarea înainte este o provocare, dar depinde de cum interpretăm această provocare. Bucuria mea a fost că anul trecut totuși această debandadă, această mișcare cu surle și trâmbițe în aceeași zi, sfântă, într-adevăr, pentru toată lumea, pentru că a capitulat un regim totalitar foarte periculos, 9 mai, prin această victorie mondială asupra fascismului, este o zi luminoasă, dar anul acesta au fost mult mai puțini. Deci, mulți au comemorat acasă victimele acestui război cumplit, pentru că toată lumea a avut de suferit, fără a ieși oarecum triumfători și fără a claxona, fără aceste panglici. Și panglica este, de fapt, o invenție, este o mitologie falsă, apărută în anii ‘60, într-un anumit context și din nou este pusă pe tapet pentru a provoca și pentru a face dezbinare în societate. Nu contează, ești pentru panglică sau fără panglică, depinde încotro te orientezi.
Vocea Basarabiei: Foștii președinți Voronin și Dodon au apărut și ei acolo cu aceste panglici la piept și mă întrebam…
Larisa Turea: Păi, acesta este dress code-ul lor. Deci, ei sunt cei care sunt, noi nu-i putem schimba astăzi, ar trebui să-i punem, într-adevăr, într-o lumină ridicolă, într-o lumină comică, fără a face din asta un eroism, pentru că nu este un eroism, este o clounadă și aceste două personaje fac parte din nostalgia noastră pentru alte timpuri, când eram tineri și frumoși, când toată lumea era fericită.
Vocea Basarabiei: Iată ce aș vrea să vă mai întreb, și cu asta încheiem subiectul acesta cu 9 mai. Uitați-vă, aceștia care au venit și au manifestat de 9 mai și care purtau aceste panglici negre-oranj spuneau că ei luptă cu fascismul, că nu le place fascismul, că ei sunt sprijinitori ai Uniunii Sovietice. Putin acum în războiul acesta din Ucraina luptă și el cu fascismul, cu nazismul…
Larisa Turea: Luptă pe un teritoriu străin…
Vocea Basarabiei: Și atunci mă întreb: în ce măsură acești oameni, iată, Voronin, Dodon, socialiștii aceștia care au ieșit ar sprijini lupta lui Putin cu așa-zisul fascism în Ucraina vecină?
Larisa Turea: Trebuie să-i întrebăm pe ei, bănuiesc că nu prea s-ar înrola în primele rânduri, dar n-au decât s-o facă, dacă sunt atât de curajoși. E vorba totuși de o manipulare a opiniei publice și revenim din nou la cultură, pentru că se explică foarte puțin care este originea fascismului, de unde vine acest fascism, ce înseamnă fascism. Și felul în care se pune o etichetă, de exemplu, în acest război, nu întotdeauna este cel corect și nici această panglică asociată greșit, ea vine, cum zic eu, din totalitarism încă, este vorba de acest imperialism rusesc agresiv, care a folosit prima oară panglica Sf. Gheorghe, precum știm, Uniunea Sovietică era o țară ateistă, declarată ateistă, care făcuse Codul constructorului comunismului în locul celor 10 porunci, dar până la urmă am ajuns la o societate care nu are niciun Dumnezeu. Asta-i problema, în care sunt pervertite toate noțiunile, când s-a renunțat la valorile creștine și la valorile umane universale și suntem încă urmașii unui regim foarte cumplit care și-a distrus propriul popor, unde viața omului nu contează și ca urmașii lui Moise din Vechiul Testament trebuie să mergem 40 de ani prin pustiu și să avem niște lideri. Problema este cine merge înaintea acestor gloate, pentru că știți că, fără un steag de cultură, un popor este o gloată și ca să nu revenim din nou la acea legendă a lui Danko, pe care am învățat-o noi la școală, poate voi mai puțin, dintr-o lucrare a lui Gorki. Deci, Danko, care și-a smuls inima din piept ca să facă lumină, deci un grup de oameni au mers după un om fără inimă. Cred că acesta este simbolul, este un om fără inimă care ne conduce, care manipulează pur și simplu.
Vocea Basarabiei: Acum vin parcă niște guvernanți care ar putea trece drept Danko, ne duc spre Europa. Dar au ei puterea să ne desprindă de acest trecut pe care l-am văzut defilând pe 9 mai?
Larisa Turea: Eu cred că forța de a depăși acest trecut ține de noi toți și iarăși revenim la funcția culturală, deci pe lângă funcția economică, care dictează oarecum existența, trebuie să revenim la cultură, la cultură în domeniul politic, în domeniul social. E vorba de cultura protestelor, pentru că atunci când iese o mulțime debusolată, beată, care încalcă orice norme de conviețuire socială, e vorba și de un respect, un respect față de simbolurile statului, față de etnia din care faci parte, față de tradițiile culturale și cred că din nou trebuie să revenim la valorile fundamentale umane.
Vocea Basarabiei: De 9 mai, președintele rus Vladimir Putin a felicitat poporul Moldovei, dar n-a felicitat conducerea Republicii Moldova, mi se pare că nu-i prea place conducerea Republicii Moldova și am văzut foarte multe avertismente care au tot venit dinspre Kremlin spre Moldova.
Larisa Turea: Aici ajungem din nou la o poveste a lui Ion Creangă cu Cuza Vodă și Ion Roată, pe care atunci când l-a scuipat pe Ion Roată boierul, domnitorul l-a sărutat pe obraz și în felul acesta, deci vezi că Uniunea Europeană a decis în aceste zile ca să acorde Moldovei acces la fondurile structurale, ceea ce înseamnă un pas mare în viitor și nu ne pasă de ce ni se zice. Deja este un proverb: dușmanii să-și vadă de-ale lor, noi mergem înainte încotro ne-am pornit. Cred că avem o conducere extraordinară și de-acum este nevoie de susținerea oamenilor care locuiesc pe acest pământ, care vor, într-adevăr, să meargă mai departe pe această cale europeană, care este calea noastră firească.
Vocea Basarabiei: Dvs. ați spus „mergem înainte”, deci, într-adevăr, mergem înainte și urmează două zile importante, zic eu, 21 mai și 1 iunie, care vin imediat după această exacerbare a nostalgiei de pe 9 mai.
Larisa Turea: Dar care a fost, din punctul meu de vedere, într-adevăr, mult mai puțin semnificativă ca în alți ani, deci mergem în regres, sperăm.
Vocea Basarabiei: OK. Poate că am fost eu impresionat că stăteam acolo pe marginea drumului, filmam și vedeam această coloană.
Larisa Turea: Noi locuim în această zonă, așa că am auzit toate urletele, dar le-am privit oarecum distanțat. Deci nu trebuie să ne afecteze, dacă am pornit pe un drum, dacă ne uităm ce se întâmplă prin tufari, e complicat să mergem înainte.
Vocea Basarabiei: Dvs. veți fi pe 21 mai în Piața Marii Adunări Naționale?
Larisa Turea: Pe 21 mai sper să fiu la Festivalul de la Cannes și să urmăresc online.
Vocea Basarabiei: Deci, totuși, arta e mai importantă?
Larisa Turea: Da, din păcate, se suprapun acest evenimente. Sigur că aș fi vrut să fiu prezentă, dar sunt ceilalți reprezentanți ai familiei mele care vor fi neapărat.
Vocea Basarabiei: Să știți că și eu aș fi vrut să ajung în această piață pe 21 mai, dar s-ar putea să fiu la Târgul de Carte de la Torino, nu știu exact cum va fi.
Larisa Turea: Dar vom fi cu sufletul aici, ca întotdeauna.
Vocea Basarabiei: Da, dar vreau să vă întreb, dvs. totuși vi se pare că 21 mai va fi un succes al acestei dorințe a noastre de a ajunge, adică a guvernării ca organizatoare a acestui eveniment și a celor care vor să ajungă în Europa? Adică va veni suficientă lume, va fi totul OK, cum credeți?
Larisa Turea: Sper că da. Și, în special, nu cred că problema este în câtă lume va veni, problema este cum să încercăm să ne securizăm, să nu existe provocări majore, să existe o bună organizare. (…)
