Din satul Mocra, Râbniţa și până la marile scene ale lumii, cariera maestrului Eugen Doga e o adevărată aventură muzicală. Compozitorul român este creatorul a două dintre valsurile celebre ale perioadei moderne: Dulcea și tandra mea fiară și Gramofon. A scris linia muzicală pentru mai mult de 200 de filme, a compus o simfonie, mai multe cantate, piese instrumentale de cameră, romanțe și poeme simfonice. Anul acesta, pe 1 martie, împlinește 86 de ani. Fiind întrebat de jurnalista Valentina Ursu, ce-și dorește cel mai mult acum? Maestrul a zis că-l frământă două lucruri: sănătatea și pacea. O discuție cu distinsul compozitor, Eugen Doga.
Vocea Basarabiei: Suntem în ajunul unei aniversări frumoase a Dvs., la mulți ani!
Eugen Doga: La mulți ani! Și dă Doamne să fie anii aceștia cu sănătate și cu pace mai ales.
Vocea Basarabiei: Și când ziceți „pace” vă gândiți la războiul din imediata vecinătate?
Eugen Doga: Războiul oricând, peste capul oricui este o nenorocire, o tragedie. Eu sper totuși că unii se vor deștepta, alții se vor cuminți, nu e bine. Când trec pe lângă Gaudeamus, stă monumentul acela pe care nu are cine îl da jos, eu nu înțeleg mentalitatea noastră, cu întârziere, mintea moldoveanului de pe urmă. O să-l dea cândva, dar...
Vocea Basarabiei: Acolo e monumentul instaurat câți ani în urmă? Pe timpul URSS.
Eugen Doga: Instaurat la vremea când aveau posibilitate, la fel ca și pe bulevardul Grigore Vieru, sărmanul, Dumnezeu să îl ierte, el la asta visa? „Za vlast’ sovietov”, pe bulevardul lui Vieru...
Monumentul este acel care ține o informație a timpului benefică, care ameliorează, dar care distruge – acestea nu-s monumente, acestea sunt niște simboluri urâte, cum ar fi svastica nemțească.
Vocea Basarabiei: Credeți că trebuie scoase toate aceste monumente, care amintesc despre trecutul sovietic?
Eugen Doga: D-apoi cum?! Dar nu sunt monumente, acestea nu sunt monumente, monumentul este acel care ține o informație a timpului benefică, care ameliorează, dar care distruge – acestea nu-s monumente, acestea sunt niște simboluri urâte, cum ar fi svastica nemțească.
Vocea Basarabiei: Apropo, Dvs. v-ați născut în stânga Nistrului, și acolo se mai păstrează simbolica de pe timpul URSS.
Eugen Doga: Acolo toate se păstrează, acolo nu s-a schimbat nimic din cauză că mentalitatea oamenilor, chiar oamenii simpli sunt atât de intoxicați cu informație, mă uit, când mai trec, acum foarte rareori mă duc prin sat, că n-am la cine, singurul loc unde pot merge este la mormântul mamei, restul toți au murit. Și pe urmă mă deranjează tare, chiar mă enervează pe alocuri și de aceea ocolesc lumea asta, din cauză că eu vorbesc cu ei într-o limbă, moldovenii pe care-i cunosc vorbesc, ei îi zic rusă, dar vai de rusa ceea, hâr-mâr, seadem na căruțu, poedem la deal, cam așa. Multe lucruri s-au petrecut, și iarăși, nu întotdeauna pot da vina pe ei. Totuși, aici la Chișinău e prea liniștită conducerea, chiar mă uit, uite acum este situația foarte încordată, uite, ce va fi totuși cu Transnistria, ce va fi cu ea?
Vocea Basarabiei: Dar ce credeți că trebuie să fie?
Eugen Doga: Dar ce să fie? Eu cam bănuiesc ce va fi.
Vocea Basarabiei: Ce va fi?
Eugen Doga: Un singur lucru pe care ar trebui să-l facă partea asta, că noi știm care-s planurile lor.
Când aud că Tighina e în Transnistria, care Tighină poate fi în Transnistria? Nemaivorbind că această așa-numită Transnistrie, eu m-am născut acolo și nici nu știam cuvântul acesta, nu l-am auzit niciodată.
Vocea Basarabiei: Autoritățile Republicii Moldova ce trebuie să întreprindă?
Eugen Doga: Tighina cum s-a pomenit în Transnistria, când ea e pe malul drept? Și se tace, se tace... Puneți problema, ca să fiți gata pentru orice scenarii. Cuvântul care nu-mi place, eu știam de scenarii în muzică, dar și aici scenarii deja. Cum așa se poate? Când aud că Tighina e în Transnistria, care Tighină poate fi în Transnistria? Nemaivorbind că această așa-numită Transnistrie, eu m-am născut acolo și nici nu știam cuvântul acesta, nu l-am auzit niciodată. Geografic poate că da, în manuale poate undeva era, dar în uz popular nu era. Și cele mai importante centre industriale - Râbnița, Tiraspolul, Tighina. Și ce a mai rămas pentru Moldova? Nimic. Drăslicenii? Și se tace, se tace, mocnește și pe urmă va fi nevoie, dar nevoia ne paște tot timpul, târziu va fi.
Vocea Basarabiei: Maestre, dar totuși cum vedeți dvs. reîntregirea celor două maluri ale Nistrului? Ce trebuie să facă autoritățile Republicii Moldova ca să soluționeze această problemă transnistreană?
Eugen Doga: Să decidă - ori/ori. Pot fi numai două soluții. Una, ce este politica? O tălmăcire clasică - politica este știința previziunii. Noi nu putem prevedea ce ne așteaptă? Știm unde este focul, unde este jăraticul, unde este cotruța, acolo fierbe oala. E clar. De aceea, ca să nu fie arsă această oală, noi o scoatem la timp. Așa fac gospodinele. Dar unde-s gospodinele noastre sau gospodarii noștri? Ori scoate oala gospodina, ori gospodarul nu pune lemne pe foc.
Vocea Basarabiei: Dar dvs. ziceți ori/ori. Adică, regiunea transnistreană în componența Republicii Moldova sau Republica Moldova fără Transnistria?
Eugen Doga: Desigur că ar fi straniu să zic, uite, hai s-o aruncăm, dar îmi imaginez ce va fi a doua zi în parlament adoptat - limba rusă oficială.
Vocea Basarabiei: De ce?
Eugen Doga: Acolo vor veni majoritatea.
Vocea Basarabiei: Ei nu pot să fie majoritate în legislativ, chiar dacă vin deputați de acolo.
Eugen Doga: Vor fi. Câți moldoveni avem de aceștia care nu-s prea deștepți? Eu am fost în parlament, eu știu cum se face chestia asta, am fost de patru ori, am experiență și am dreptul să judec. Va fi mare nenorocire, cu toate că suntem între două focuri - și unul ne pârlește, și altul ne pălește. Un singur lucru dacă va apare o acțiune totuși, dar să se facă ceva, să se miște, dar nu se poate, l-au pus pe Serebrian. Acesta-i programul statului, nu al unei singure persoane, cu atât mai mult că el acolo apare în vizuină unde stau lupi, dar răi lupi.
Mie îmi place cum Maia Sandu face treabă, chiar mă gândesc că-i tare bravo pe arena internațională. Unde ar fi încă un om s-o ajute să facă, ea nu poate și una, și alta, ei i-i cam greu, echipă nu este, un om care să facă treabă aici?
Vocea Basarabiei: Dar interesul Moscovei pentru regiunea transnistreană se va menține? Și, în general, pentru situația din Republica Moldova va exista acest interes din partea Kremlinului?
Eugen Doga: Eu nu știu cum de explicat lucrul acesta, când în cetatea lui Ștefan cel Mare stă Armata a 14-a, nu cred că se va mișca ea de acolo de bunăvoie. Ca de obicei, ei de bunăvoie niciodată nu vor pleca, dar pe urmă... Ei au dreptatea lor, noi nu apărăm dreptatea noastră. Deci, dreptatea trebuie pusă la cântar - unde-i dreptatea, unde-i acest talger. Un talger al cântarului este, să zicem, la noi, dar alt talger tot e la noi, dar el doar trebuia să fie de partea ceea, două talgere de cântar stau toate pe capul nostru. De aceea trebuie să fim deștepți, cu toate că mie îmi place cum Maia Sandu face treabă, chiar mă gândesc că-i tare bravo pe arena internațională. Unde ar fi încă un om s-o ajute să facă, ea nu poate și una, și alta, ei i-i cam greu, echipă nu este, un om care să facă treabă aici?
Vocea Basarabiei: Acum este premierul Recean...
Eugen Doga: Uite, o să vedem, așteptăm poate că dânsul va face ceva, fiindcă nu se poate să stăm pe loc, dar undeva chiar așa, cu spatele mergem înapoi, nu mergem cu fața înainte, dar cu spatele înapoi.
Vocea Basarabiei: Maestre, dar uitați-vă care e situația din Republica Moldova, unii spun că integrarea europeană ar fi colacul de salvare, ținând cont că acest război este în imediata vecinătate, alții spun că Unirea cu România ar putea să aducă siguranță și prosperitate aici, în stânga Prutului, alții, din contra, sunt politicieni care spun că doar statalitatea trebuie apărată.
Eugen Doga: Statalitatea de când? Lasă să-și pună întrebarea - de când, din ’90? A fost pe partea asta vreodată stat cumva?
Vocea Basarabiei: Dar Dvs. îl auziți pe Igor Dodon, pe alți politicieni?
Eugen Doga: Nu ei ar trebui să formeze opiniile, istoricii ar trebui să le aducă dovezi. Când a fost pe partea asta stat? Niciodată! Nici în timpul țarismului, era gubernie, nici în timpul României Mari, era tot provincia Basarabia. Și atunci când? Că statalitatea... Și atunci le dăm dreptate celor din Transnistria, ei tot vor statalitate și ei tot se numesc stat, mai mult ca atât, națiune. Răsfoiam în arhiva mea și am găsit coperta unei cărți pe care scria Cîntece revoluționare și norodnice, publicată la Tiraspol în anii ‘30. Asta este.
Eu în ultimii vreo 10 ani, în activitatea mea artistică numai nu știu unde nu am fost acolo, eu nu văd ce ne desparte. Și dacă-i așa, atunci care-i problema?
Vocea Basarabiei: Vă întrebam care este perspectiva cea mai sigură pentru Republica Moldova?
Eugen Doga: Nici nu se discută că ea este o parte componentă a etniei românești și aici este toată problema - ori noi ne dezicem de această entitate cu Cîntece revoluționare și norodnice, ori rămânem la etnia pe care ne-a dat-o Dumnezeu. Eu în ultimii vreo 10 ani, în activitatea mea artistică numai nu știu unde nu am fost acolo, eu nu văd ce ne desparte. Și dacă-i așa, atunci care-i problema?
Vocea Basarabiei: Dar cum se scoate hotarul de la Prut?
Eugen Doga: Se face într-o jumătate de oră. Un singur lucru pe care ar trebui să-l înțeleagă toți, aici nu atât guvernanții eu îi pun la treabă, eu cred că de noi înșine depinde. Eu îmi fac treaba, eu unirea cea spirituală am făcut-o de mulți ani. În România mă cunoaște lumea la fel, știind că eu îs din Transnistria, și nu văd diferența. Uite asta este, nu că din Basarabia sunt, dar din Transnistria. Suntem de aceeași grupă nu de sânge, dar de conștiință, de simțiri. Deci, care-i diferența? Eu îmi amintesc de anii când cuvântul „român” pur și simplu nici limba nu se întorcea să-l pronunți. Și nu numai de limbă, dar, să mă scuzați, și fundul tremura. Dar acum se duc o sumedenie, mai ales cântărețele acestea ale noastre - te-te-te, moldovean, moldovean, moldovean... Măi, da’ grozav! Măi, dar termină totuși cu Moldovioara asta... Eu am multe lucrări care cântă Moldova, care îl cântă pe Ștefan cel Mare, pe Alexandru Ioan Cuza, din istorie, la Craiova am făcut spectacolul Unirea cea Mare. Grozav! Mie îmi place, și n-am avut probleme, la fel cum nu am probleme când merg la ruși. Eu am făcut foarte multe lucrări acolo, dă Doamne, eu mă mândresc că am prins și spațiul cela, am prins și spațiul nostru etnic românesc și nu văd care-i problema între aceste două entități, fiindcă la mijloc este peste tot omenia, înțelegerea între aceste două, dacă ar fi și a treia - chinezească, eu aș prinde-o și pe aceea, dar, uite, m-am născut în Europa. De aceea la baza oricăror discuții și înțelegeri ar trebui totuși să fie adevărul acesta - tautologie - adevărul adevărat. Eu am această expresie referitoare la muzică - muzică muzicală, există așa ceva, îmi aparține chestia asta și de ce să nu fie adevărul adevărat? Mulți folosesc cuvântul „adevăr” în apărarea poziției, dar mai există adevăr care nu cere apărare, care, dimpotrivă, impune să se înțeleagă ceva. Fiecare din noi face și această unire, eu cu muzica, unii cu economia, alții cu literatura, fiecare în sectorul său. Deci s-a făcut unirea și mai departe vin doi șefi și pun semnăturile, durează 5 minute. Noi trebuie să pregătim aceste 5 minute, dar nu să așteptăm protocolul să se facă. Uite, vin azi și semnează protocolul, și ce facem cu dânsul? Iarăși hotarele le trecem, de aceea fiecare din noi acest spațiu trebuie să-l prelucrăm.
Vocea Basarabiei: Credeți că prindeți timpul să trăiți în România Mare?
Orice s-ar întâmpla și orice ar fi, eu voi rămâne aici, în Chișinău, și mă voi simți bine și liber, pentru că eu sunt acasă, dar mai am această slăbiciune, mai scriu câte ceva, tâmpenii.
Vocea Basarabiei: Capodopere scrieți...
Eugen Doga: Casa nu este numai aceea unde te-ai născut, casa este neamul tău, casa este satul unde te-ai născut, casa este țara unde te-ai născut, casa este, la urma urmei, pământul, fiindcă poți să fii în cosmos și să zici „mă duc acasă”. Din cosmos vii pe pământ, vii acasă, așa că, casa poate fi și Chișinăul, poate fi Basarabia, poate fi și România Mare și poate fi și Europa Mare, dar aceste noțiuni, aceste simțiri trebuie trecute prin fiecare din noi înșine, fiindcă noi suntem obișnuiți, așa ne-au educat, ori naiba știe de unde vine chestia asta, noi tot timpul așteptăm cineva să ne spună cine suntem, să deschidem gura, nu cum o făceam, când spuneam cuvântul „român”, dar cum, dar ce-i asta? Adică să spui că ești chinez e bine, dar să spui că ești român nu e bine? Da, noi suntem români moldoveni, e și normal, cum sunt români ardeleni, cum sunt români transilvăneni sau cum sunt ruși siberieni, cum sunt nord-caucazieni ș.a.m.d. Este normal! Ori să zicem, se vorbește de egalitate. Stai, băiete, sigur că da, este normal să fie egalitate, afară de asta îl obligi pe unul pentru egalitate, dar mai sunt și obligațiuni, nu numai ceea ce nouă ne convine.
Vocea Basarabiei: Drepturile tale se termină acolo unde încep drepturile celuilalt, așa se zice.
Eugen Doga: Da, dar cel care ne impune nu are și el obligații?
Vocea Basarabiei: Dacă ar fi să discutați cu Vladimir Putin, ce mesaj i-ați transmite?
Eugen Doga: Dar nu de dânsul depinde. El ceva nou a creat? Era și pe timpul țarului aceeași politică. Am avut două întâlniri cu el, când m-a decorat, nu vreau să-i iau apărarea sau să-l învinuiesc, el este steagul politicii care dăinuie nu un singur secol.
Vocea Basarabiei: Expansiunea, imperialismul?
Eugen Doga: De extindere. Dar prin care metode se face? Acum cu alte mijloace, dar esența e cam aceeași, fiindcă aceste războaie nevinovate, pe de altă parte, sărmanii, că avem și noi frică, dar eu vreau să mă conving că nu va veni această nenorocire pe capul nostru, timpurile totuși se schimbă, zilele ce trec se schimbă spre liniștea noastră. Chiar și doi oameni care se ciocnesc, pe undeva se iau la bătaie, cineva se alege și-i cumințește sau le obosesc pumnii și se opresc.
Uite, asta este sabia mea, arma mea, muzica nu este doar distracție, ea este și armă, ea este și o povață pentru societate...
Vocea Basarabiei: Uneori, muzica face ca obuzele să tacă. E posibil astăzi ca această pace să fie instaurată inclusiv prin muzică?
Eugen Doga: Eu sunt artist, eu sunt muzicant, eu tot timpul, chiar mâine voi pleca în Israel, pe urmă la Moscova voi pleca, n-am timp să vorbesc cu ai noștri de la Radio, avem „Curcubeul alb”, poem de pace, scris de Emil Loteanu, dar scris de mult, unde-i el? De ce nu-l dau în eter? Este cântat și în Kremlin. Dați-l, măi băieți! Uite, asta este sabia mea, arma mea, muzica nu este doar distracție, ea este și armă, ea este și o povață pentru societate... Să mă scuzați, eu n-am făcut nicio o clasă de școală română, eu sunt analfabet, într-adevăr așa este.
Sunt două lucruri care mă frământă - sănătatea și pacea.
Vocea Basarabiei: Maestre, ce vă doriți cel mai mult acum?
Eugen Doga: Sunt două lucruri care mă frământă - sănătatea și pacea. Din păcate, COVID-ul s-a jucat foarte urât cu mine, a ales o candidatură foarte nepotrivită, fiindcă eu am nevoie de sănătate și pace. Acestea sunt cele două lucruri care mă frământă. Și unul, și altul sunt foarte mult afectate din mai multe motive, dar sper totuși la binele care stă undeva la adăpost și așteaptă să vină în ajutor, fiindcă este alogic, sănătatea și pacea trebuie să dăinuie, trebuie să fie cele care ne vor aduce la fapte, dar fapte avem încă multe de realizat. Eu am multe de scris, până la urmă, de a cuminți. Uite, aceștia care am zis că nu dau „Curcubeul alb” și multe altele, voi aduceți spectacolul de la Craiova Unirea cea Mare, aduceți-l, nu umblați cu discuții - facem Unirea, n-o facem? Și voi striga eu ori nu? Acestea nimic nu schimbă, trebuie mijloace care sunt comune pentru toți, la spectacol ar veni toată lumea, dar așa, declarații... Declarații eu de la tribună fac, și fără rost. Tribunele acestea nu au niciun sens, dar un spectacol este primit foarte bine, fiindcă el merge cu mijloace artistice, dar mijloacele artistice intră nu numai în cap, dar și în inimă, în suflet, dar se vede că nu prea au acces la aceste mijloace sufletești mulți și de aceea și procedează în felul înțelesului lor.
Vocea Basarabiei: Inspirație, sănătate, pace, la mulți ani, maestre!
Eugen Doga: Frumoasă urare, dar, în primul rând, sănătate îmi trebuie.
Vocea Basarabiei: Vă mai așteptăm la Vocea Basarabiei, Vocea care ne unește.
Eugen Doga: Mulțumesc mult! Și sănătatea, sigur că da, asta pentru mine este cea mai scumpă, fiindcă sănătatea este viața. Vă doresc mult succes, succese celor care vă urmăresc, știu că aveți mulți admiratori și la toată lumea îi doresc sănătate și pace.
