Bună dimineața, dragi prieteni ai Vocii Basarabiei! Sunt Iulian Ciocan și vă invit, ca de obicei într-o zi de sâmbătă, la o nouă ediție a „Radiografiei Săptămânii”, o emisiune în care dezbatem teme de actualitate cu oameni din zona artei și culturii, iar cel cu care voi încerca să disec actualitatea astăzi este un cunoscut scriitor, Dumitru Crudu.
Dumitru Crudu, bine ai venit la Vocea Basarabiei!
Dumitru Crudu: Bună dimineața, Iulian! Mulțumesc pentru invitație.
Vocea Basarabiei: Sunt foarte multe teme pe care vreau să le iau în discuție cu tine, dar o să încep cu una care, firește, mi se pare cea mai importantă – războiul din Ucraina, care cumva are un impact și asupra vieții noastre de zi cu zi. Sunt foarte multe amenințări, avertismente care vin mereu dinspre Moscova spre Republica Moldova. Vreau să te întreb – ce se ascunde, în opinia ta, îndărătul lor? Bunăoară, Mihail Galuzin, un domn din Ministerul de Externe al Federației Ruse, a spus că Republica Moldova se îndreaptă spre o catastrofă. Există o purtătoare de cuvânt a Ministerului Afacerilor Externe al Federației Ruse, Maria Zaharova, care mereu ne trimite tot soiul de avertismente, că Moldova nu face corect una, că nu face altceva. În opinia ta, cum ne vede pe noi Rusia și cum reacționăm noi la aceste avertismente care vin mereu dinspre Kremlin?
Dumitru Crudu: După părerea mea, cuvântul este și el o armă, cuvântul poate fi și o rachetă, o bombă și de data aceasta cuvintele spuse de oficialitățile ruse, de autoritățile ruse, de reprezentanții lor sunt niște bombe. Adică aruncă aceste bombe așteptând ca ele să explodeze, firește, pentru că, de fapt, ei continuă războiul hibrid contra Republicii Moldova. Toate aceste declarații fac parte din acest război și sunt părți ale războiului. De la alertele cu bombe false la aceste declarații explozive, incendiare și amenințătoare, cum ai spus, că ne arată din deget – fiți cuminți! -, dar arătatul din deget e echivalentul unei palme sau unei bombe care explodează. Și ei urmăresc, sigur, să ne intimideze, să ne facă să ne fie frică și, mai mult decât atât, să ne impună să abdicăm de la drumul pe care mergem sau de la ideile și convingerile pe care le avem. Asta urmăresc, să ne facă să cedăm, adică într-un fel pe om îl poți învinge și cu arma lipită de tâmplă, dar îl poți învinge și uitându-te la el numai.
Vocea Basarabiei: Și cu o amenințare?
Dumitru Crudu: Și cu o amenințare, da. Nu-i neapărat să-l și împuști, dar poate să aibă același efect.
Vocea Basarabiei: OK! Este foarte interesantă această comparație pe care ai făcut-o între rachete și cuvinte, dar atunci întrebarea mea este – noi suntem intimidați după asemenea avertismente? În general, Republica Moldova cum reacționează când aude asemenea declarații – „voi vă mișcați spre o catastrofă”, „aveți grijă să fiți cuminți”?
Dumitru Crudu: Da, sigur că Republica Moldova se află sub un foc încrucișat. Pe de o parte, suntem atacați de Kremlin prin aceste declarații destul de dure și desigur înfricoșătoare, pentru că ei ne amenință cu un posibil război, ei ne spun că, „dacă nu veți sta cuminți în banca voastră, urmează să se întâmple și în Republica Moldova ceea ce s-a petrecut în Ucraina”. Adică, ei ne amenință că vor veni cu armatele peste noi. Amenințarea însă este și ea un foc de armă, cum am mai spus. Și eu cred că ei, da, pe de o parte, și-au atins scopul la începutul războiului, în prima fază a războiului. Părerea mea este că autoritățile noastre, cei care ne reprezintă în plan politic au fost destul de nesiguri și foarte timizi, se temeau să nu-i supere cumva, prin tot ce făceau se temeau să nu-i supere.
Vocea Basarabiei: Deci erau vigilenți și ți se pare această vigilență excesivă cumva?
Dumitru Crudu: Excesivă, da. Au fost câteva luni, mai ales când ei se aflau într-o ofensivă continuă, ocupau noi și noi orașe, se apropiau de Kiev și nimeni nu știa cum se va termina soarta războiului, în acele momente, autoritățile noastre au dat dovadă de o vigilență exagerată, după părerea mea. Probabil le era frică și de faptul ca rușii să nu treacă Nistrul.
Vocea Basarabiei: Dar ție ți se pare realist scenariul acesta cu sosirea tancurilor rusești pe teritoriul nostru?
Dumitru Crudu: Da, e posibil, mi se pare realist, mi se pare că această amenințare se poate oricând, în orice clipă se poate traduce în viață. De fapt, noi ne aflăm în mijlocul unui război, nu doar Ucraina, contra noastră se duce…
Vocea Basarabiei: Deci nu stăm la o parte, așa cum cred unii?
Dumitru Crudu: …un război hibrid în toată legea, nu se aud împușcături, e adevărat, nu sunt aruncate bombe…
Vocea Basarabiei: Doar câteva fragmente de rachete au căzut pe teritoriul nostru, undeva departe așa.
Dumitru Crudu: Da, câteva rachete, așa, mai cad din când în când, s-ar putea să mai cadă. Nu știu cum se va desfășura în sensul acesta, dar pe de altă parte, tot ce s-a întâmplat în această perioadă ne vorbește despre faptul că ei poartă acest război hibrid contra noastră. Revin iarăși la ceea ce se întâmpla în primăvara, vara și în toamna anului trecut, când aproape zilnic aveau loc alerte cu bombe false la aeroport. Eu trebuia să plec într-o zi cu avionul undeva și mă aflam la aeroport în momentul când au anunțat că s-ar afla o bombă acolo și aeroportul a fost evacuat.
Vocea Basarabiei: A trebuit să aștepți?
Dumitru Crudu: Am așteptat ore în șir, unora li s-a făcut rău, cineva a fost dus cu ambulanța la spital. Adică sunt și victime de felul acesta ale acestui război hibrid, adică este un război hibrid în toată legea, unii poate nu cred asta.
Vocea Basarabiei: Dar societatea moldovenească conștientizează faptul că e un război hibrid? Adică, noi cum reacționăm, de fapt? Am impresia că mulți dintre noi își continuă viața așa cum a fost, își văd de job, își văd de treabă.
Dumitru Crudu: Da, cred că unii nu își dau seama de gravitatea a ceea ce se întâmplă, sunt însă și alții care sunt conștienți de ceea ce se petrece, sunt lucizi că, de fapt, în felul acesta suntem atacați de Rusia. Rusia finanțează și niște mișcări politice care urmăresc răsturnarea actualei guvernări și instalarea unei guvernări pro-putiniste.
Vocea Basarabiei: Ai putea să ne dai un exemplu? Te referi la cine?
Dumitru Crudu: Mă refer la mișcările de stânga, la partidele proruse, șoriste, tkaciukiste, socialiste, comuniste ș.a.m.d. S-au coalizat, țineți minte foarte bine că ei au stat în stradă foarte mult timp.
Vocea Basarabiei: Au fost aceste proteste în toamnă…
Dumitru Crudu: Da, da, au fost niște proteste continue și cred că frigul un pic i-a intimidat, s-au temut să nu răcească și au…
Vocea Basarabiei: Frigul sau guvernarea, totuși, i-a intimidat?
Dumitru Crudu: Cred că frigul mai degrabă, dar vine primăvara, se desprimăvărează, vor ieși iarăși în stradă și probabil că aceste proteste vor fi și mai ample.
Vocea Basarabiei: Deci crezi că ele nu au dispărut, cum au zis unii că s-au terminat, gata, cumva au fost frânți?
Dumitru Crudu: Nu, nu!
Vocea Basarabiei: Crezi că pot să revină?
Dumitru Crudu: Pot să revină, pentru că și-au păstrat corturile. Dacă să trecem într-o zi dintr-un capăt în celălalt al orașului, vom întâlni peste tot corturi de-ale lor, cu oameni care împart ziare, împart tot felul de fluturași propagandistici, unde se spune asta, că guvernarea trebuie debarcată, că trăim niște vremuri sinistre, apocaliptice, cresc prețurile, mai că oamenii nu mor de foame, că sunt evacuați din apartamente și în acei fluturași e descris un scenariu pur și simplu înfiorător. Dacă le citești, zici: dar oare cum de a mai rămas cineva în țara asta sau mai e cineva viu în țara asta? Adică ai impresia că, conform acestor scheme…
Vocea Basarabiei: …că suntem într-o lume post-apocaliptică.
Dumitru Crudu: Da, da, da, că mai rău de atât nu poate fi.
Vocea Basarabiei: Uite ce vreau să te întreb – am văzut pe 24 ianuarie niște tineri venind în fața Ambasadei Federației Ruse, nu erau foarte mulți, cred că erau vreo 20 de oameni, care au protestat împotriva războiului acolo și am înțeles pe urmă dintr-o discuție pe care am avut-o cu cineva că ei, de fapt, vin în fiecare zi de 24, deci în fiecare lună pe data de 24 ei vin și protestează de când a început războiul. Și întrebarea mea este – ar fi trebuit să fie mai mulți oameni care să protesteze acolo? Nu sunt cam puțini aceștia 20 de tineri? Știu că tu ai organizat odată un protest de acesta în fața Ambasadei Rusiei. Deci, tu cum vezi aceste proteste, sunt suficienți sau ar trebui mai mulți? Care-i miza acestor proteste în fața Ambasadei Rusiei?
Dumitru Crudu: Pe 24 ianuarie au avut loc două proteste – unul la ora 12, organizat de noi, au venit câțiva scriitori…
Vocea Basarabiei: Iată despre acesta nu știam…
Dumitru Crudu: Și al doilea la ora 17, organizat de Diana Mazurova. Noi ne-am adunat într-un număr foarte mic, au venit câțiva scriitori.
Vocea Basarabiei: Câți erați?
Dumitru Crudu: Cred că trei.
Vocea Basarabiei: Și trei oameni ați protestat acolo?
Dumitru Crudu: Trei oameni am protestat, urma să susținem un recital de poezie și de proză antirăzboinică. Și am venit cu texte, a venit și Nicolae Popa, Iulian Fruntașu, Vlad Grecu, aceștia am fost și ne-am citit unul altuia textele.
Vocea Basarabiei: Înseamnă că erați patru?
Dumitru Crudu: Nicolae Popa a plecat mai repede. Un protest similar am mai organizat acum vreo 3-4 luni.
Vocea Basarabiei: Dar atunci au fost mai mulți?
Dumitru Crudu: Da, atunci au fost mai mulți, dar nici atunci nu au fost foarte mulți. Dar Diana Mazurova, este adevărat ceea ce ai spus, ea organizează zilnic aceste proteste.
Vocea Basarabiei: Zilnic, nu o dată pe lună?
Dumitru Crudu: Nu, în fiecare zi se adună, ies în fața ambasadei, pichetează ambasada cu pancarte și are chiar o colecție de pancarte, zeci de pancarte și de câteva ori m-am alăturat și eu acestui protest. Venisem cu mâinile goale și mi-a zis: „Alegeți, care vrei” și erau mesaje mai dure, mai radicale sau mai blânde, dar toate urmărind același scop, toate denunțând războiul din Ucraina și barbaria soldaților ruși.
Vocea Basarabiei: Spune-mi, te rog, tu de câte ori ai protestat în fața Ambasadei Rusiei?
Dumitru Crudu: Am fost de multe ori, într-o perioadă și eu chiar aproape că zilnic protestam, în primăvară ieșeam și eu aproape că zilnic și chiar îmi pictasem pe o foaie niște cuvinte, așa: „Putin este Hitler” și cu acea pancartă ieșeam la protest, însă n-am putut chiar în fiecare zi, dar iată Diana alături de alți tineri iese zilnic. Și la aceste proteste mai vin și refugiați ucraineni, unii dintre refugiații ucraineni au coborât din mașină și nu au mers la hotel sau în apartamentele unde erau cazați, dar au venit direct la proteste. Îmi aduc aminte de o secvență aproape că desprinsă dintr-un roman scris de Iulian Ciocan sau dintr-o distopie de Orwell, adică cu geamantanele în mână și cu copilul, avea și un copil doamna ceea iarăși alături de ea. Auzise de aceste proteste și a ținut foarte tare să protesteze, pentru că voia să-și dea obolul pentru cauză.
Vocea Basarabiei: OK! Uite ce întrebare am – a ieșit vreodată cineva din personalul Ambasadei Rusiei să discute cu voi, protestatarii?
Dumitru Crudu: O singură dată a ieșit cineva, dar a trecut printre noi și s-a urcat în mașina sa și a plecat mai departe.
Vocea Basarabiei: Deci, nu a stat cu nimeni de vorbă, să vă întrebe cum stau lucrurile, ce vreți?
Dumitru Crudu: Nu.
Vocea Basarabiei: De aceea vă întrebam care e miza acestor proteste, pentru că e puțin probabil să sensibilizați ambasadorul Federației Ruse. Probabil că miza e alta, probabil că voi vreți ca societatea moldovenească să vadă că cineva protestează și să vină un număr mai mare, cumva să delege mai mulți reprezentanți sau care ar fi miza?
Dumitru Crudu: Da, cred că asta ar fi o miză, pentru că cei mai mulți dintre protestatari stau cu pancartele spre stradă și cu spatele spre ambasadă, pentru că ei nu mai cred că cei din ambasadă, reprezentanții misiunii diplomatice ruse mai pot fi convinși să renunțe la ideile pe care le au și se adresează oamenilor care trec pe stradă, șoferilor și pietonilor ș.a.m.d. și încearcă, așa cum ai spus tu, să-i sensibilizeze pe ei, și chiar există o pancartă pe care scrie: „Dacă ești împotriva războiului, claxonează!” și de multe ori, dacă treci pe acolo prin fața ambasadei vei auzi un sunet, așa, continuu de claxoane, un vrombaj aproape că.
Vocea Basarabiei: Mai am o întrebare, scuză-mă. Uite, un reprezentant al Ministerului de Externe al Lituaniei a spus zilele astea că țările Uniunii Europene ar trebui, în genere, să se debaraseze de ambasadorii ruși, că nu e niciun sens să ai ambasadori ruși pe teritoriul tău, pentru că ei, de fapt, sunt niște pârghii ale propagandei ruse. Noi avem nevoie de Ambasada Federației Ruse?
Dumitru Crudu: În actualul context acum, când în Ucraina are loc un război și când membrii misiunii diplomatice ruse susțin acest război, am impresia că rolul lor este altul decât al unor diplomați obișnuiți. De multe ori ei spionează pentru Federația Rusă sau fac alte lucruri, acțiuni de sabotaj ș.a.m.d., orchestrează proteste, adică sunt și ei un fel de soldați și se află în tranșeele diplomatice. Ba chiar mai mult decât atât, au ieșit din aceste tranșee diplomatice și au săpat alte tranșee, adică ei se comportă contrar unui diplomat obișnuit, contrar misiunii pe care ar trebui s-o aibă un diplomat obișnuit. Și atunci, după părerea mea, sunt de acord cu dl respectiv din Lituania, cu ministrul de externe lituanian, nici noi nu cred că în acest context am avea nevoie de o ambasadă plină de spioni, o ambasadă care nu face nimic altceva decât să distrugă și să saboteze toate încercările noastre de a ne apropia de Uniunea Europeană sau de România.
Vocea Basarabiei: Mai am o întrebare. Uite, tu ești un scriitor care lasă scrisul de o parte și se duce să protesteze la ambasadă, sunt scriitori și alți oameni de cultură, alți artiști, care nu fac lucrul acesta, ei, mă rog, se ocupă de proiectele lor culturale, literare, nu știu, pictează, tu ai avea ce să le reproșezi colegilor de breaslă care nu găsesc timp să vină să protesteze alături de tine? Sau totuși n-ai ce să le reproșezi? Deci, cum îi vezi?
Dumitru Crudu: Mai întâi de toate, cred că ar trebui să mai răspund la o întrebare, Iulian. Și întrebarea ar fi: „Dar cum se uită nevastă-ta la faptul că tu te duci la aceste proteste?”
Vocea Basarabiei: Exact, cum se uită nevastă-ta la asta, ea fiind, din câte știu, vorbitoare de limbă rusă?
Dumitru Crudu: Da, ea este de naționalitate rusă, dar cunoscătoare de română. A fost și ea oripilată și este și ea stânjenită și, până la urmă, șocată de invazia rusă în Ucraina, nu aprobă, dezaprobă acțiunile dictatorului rus, îl consideră un tiran și consideră că acest război este un genocid contra umanității.
Vocea Basarabiei: A ajuns la concluzia asta fără să fie influențată de tine?
Dumitru Crudu: Da, fără să fie influențată de mine și a ajuns la concluzia asta pe căi proprii. Eu când merg la proteste o anunț, adică nu fac ceva incognito, ea știe, și într-o perioadă chiar îmi pregătea buterbroade sau sandvișuri și le luam cu mine, pentru că nu stăteam o oră sau două, petreceam mult timp acolo, sau chiar mă ajuta să scriu sloganele de pe pancarte. Adică participa și ea alături de mine la aceste proteste, pentru că și ea condamnă acest război din Ucraina. Apropo de ea, în curând urmează să-i apară o antologie de dramaturgie românească, în rusă, o piesă de teatru unde sunt denunțate crimele comuniste, neocomuniste, postcomuniste, totalitare. Și cartea asta ar fi iarăși un aport al ei la victoria pe care cred că o vom repurta, o vom avea și noi.
Vocea Basarabiei: Și colegii de breaslă care nu găsesc timp să vină?
Dumitru Crudu: Da, colegii de breaslă, nu vreau să condamn pe nimeni, fiecare cu alegerea sa, firește, poate că unii în perioada asta, în răstimpul acesta…
Vocea Basarabiei: Fac și ei ceva important, da?
Dumitru Crudu: Fac ceva important sau poate își scriu propriile opere literare în timp ce noi protestăm și poate că aceste opere literare vor rămâne în timp, adică poate că fac ceva mai important, dar după părerea mea este important și ce facem noi, este chiar mai important sau ce face Diana Mazurova, pentru că vrem să contribuim în felul acesta la victoria în acest război. Eu, de exemplu, n-aș putea să plec acum în Ucraina și să mă alătur soldaților ucraineni, pentru că n-am ținut niciodată o armă în mână, nu știu unde e trăgaciul, cum se împușcă și nu îmi imaginez că aș putea trage în vreun om, împușca vreun om, adică asta nu-mi intră în minte, însă pot să ajut iată în felul acesta și probabil și alți oameni la fel. De ce e important, tu mai m-ai întrebat, e important pentru ca să demonstrăm, în primul rând, că nu ne este frică. Frica – acesta e sentimentul pe care ei vor să ni-l inducă, să ni-l bage în minte și să ne facă să tremurăm de frică în propriile case și sigur că va fi foarte ușor pentru ei să ne învingă, dacă nouă o să ne fie frică.
Vocea Basarabiei: Dumitru, vreau, uite, să trecem puțin, cumva să ne mișcăm dinspre război spre soluționarea problemei transnistrene. Nicu Popescu, ministrul nostru de externe, a spus că retragerea trupelor ruse ar fi posibilă pe cale pașnică, a zis așa el: „Așteptăm să învingă Ucraina, care ne va permite să reglementăm pașnic conflictul”, iar Mihai Poiată, precedentul meu invitat aici la „Radiografia Săptămânii”, scriitor și cineast, vorbea despre un soi de acumulare a unei experiențe de comunicare între Tiraspol și Chișinău. Eu îl întrebasem, zic: „E bine, uite, că noi le dăm gaze, iar ei nouă ne dau energie electrică?”. „Este foarte bine”, mi-a spus Mihai Poiată. „Oamenii se așază la o masă, încep a discuta, a dialoga, se acumulează o experiență de comunicare, încet-încet așa Tiraspolul și Chișinăul vor constata că au nevoie unul de celălalt și poate că la un moment dat se vor uni”. Deci, tu cum vezi, e posibilă retragerea pe cale pașnică a trupelor ruse? Și această experiență de comunicare, despre care vorbea Mihai Poiată, cum ți se pare?
Dumitru Crudu: După părerea mea, nu este posibilă și mi-a atras atenția un cuvânt pe care l-a folosit ministrul nostru de externe, Nicu Popescu, cuvântul „așteptăm”, „așteptăm ca Ucraina să învingă în acest război”. Mi se pare un cuvânt…
Vocea Basarabiei: Bine, între timp au mai făcut niște gesturi, niște ajutoare au trimis.
Dumitru Crudu: Da, de asta poate l-aș înlocui cu „ajutăm ca Ucraina să câștige acest război”, de la „a aștepta” la „a ajuta” este o cale lungă și este o mare diferență. Eu pledez pentru a ajuta, adică trebuie să…
Vocea Basarabiei: Adică un rol mai activ decât unul pasiv, nu stai așa, în expectativă, și aștepți să câștige Ucraina?
Dumitru Crudu: Da, exact.
Vocea Basarabiei: Poate că a spus-o așa, fără să-și dea seama ministrul Popescu, poate că avea în vedere tocmai faptul acesta – ajutăm, așteptăm și ajutăm, în același timp.
Dumitru Crudu: Da, ajutăm așteptând, dar nu, nu mi se pare real, e ceva utopic să crezi că soldații ruși singuri într-o bună zi își vor da seama că locul lor nu e acolo și se vor căi, și se vor întoarce acasă.
Vocea Basarabiei: Deci ți se pare utopică ideea asta?
Dumitru Crudu: Da, da, da, adică, nu știu, nu cred că e posibilă.
