VOCEA CARE NE UNEȘTE.

Ooops ! You forgot to enter a stream url ! Please check Radio Player configuration

LIVE

Dumitru Acriș: Piesa trebuie să fie foarte profundă, să existe un șir de conflicte și, cel mai important, să nu-mi dea pace să dorm, să nu pot să nu montez

Vocea Basarabiei: Mă grăbesc să vi-l prezint pe Dumitru Acriș, actor, regizor, un nume bine-cunoscut în mai multe capitale ale lumii, pentru că a avut o ședere lungă în Federația Rusă, dar deseori a trecut Prutul, a ajuns și la Londra, și în Scoția, și în alte capitale ale țărilor, acolo unde se pune accent pe cultură. De atâta a și ales aceste capitale Dumitru, ca să aibă și spectatori, și consumatori de cultură. Mulțumim mult că ai găsit timp să vii la Vocea Basarabiei! Eu am rămas plăcut impresionată după spectacolul „Mama”, care s-a jucat la „Luceafărul” și se va mai juca. Hai să pornim de la biografia actorului și regizorului Dumitru Acriș, care s-a născut în Republica Moldova, dar a avut o ședere mai lungă în Federația Rusă.

Dumitru Acriș: Eu am plecat în 2012 din Chișinău, am fost admis la GHITIS, Facultatea Regie, clasa profesorului Leonid Efimovici Heifeț, care a decedat ceva timp în urmă. El mi-a fost ca un tată, după moartea tatălui meu. Leonid Efimovici Heifeț este (nu pot să zic a fost) fost student al Mariei Osipovna Knebel, Knebel fiind studenta directă a lui Stanislavski.

Vocea Basarabiei: Și ai avut o ședere de aproape 10 ani acolo?

Dumitru Acriș: Cinci ani de facultate, plus cinci ani după facultate am activat în Rusia în calitate de regizor.

Vocea Basarabiei: Și putem considera că anume de acolo a pornit cariera spectaculoasă a lui Dumitru Acriș?

Dumitru Acriș: Nu știu, eu nu obișnuiesc să mă observ, să mă controlez, să mă verific, eu doar sunt aici, acum și repet de dimineață până în noapte, întrucât suprasarcina este una – de a face un spectacol bun. Mai departe cred că spectatorii sunt cei care dau notă spectacolului și muncii mele.

Vocea Basarabiei: Dar cum se alege piesa care trebuie să fie jucată în scenă?

Dumitru Acriș: Eu aici am mari probleme, pentru că niciodată n-am acceptat o piesă pe care mi-a propus-o teatrul, întotdeauna am venit cu materialul meu. Asta după ce văd trupa, după ce văd repertoriul și după ce văd spectacolele care le joacă. În primul rând, piesa trebuie să fie foarte profundă, trebuie să existe un șir de evenimente foarte importante care se întâmplă, să existe un șir de conflicte și, cel mai important, să nu-mi dea pace, să nu pot dormi, să nu pot să nu montez. 

Vocea Basarabiei: De ce trebuie să fie conflict neapărat?

Dumitru Acriș: Pentru că tot ce este în afara conflictului nu are dreptul să existe în scenă.

Vocea Basarabiei: Apropo, spectacolul „Mama” mie, cel puțin, mi-a lăsat impresia că el a lăsat să se înțeleagă că în societatea mai există și un conflict între generații, chiar dacă nu e atât de vizibil, dar oricum există – bunei, părinți, copii.

Dumitru Acriș: Absolut corect. În dramaturgia clasică bună, vorbesc de Shakespeare, Brecht, trecem la Cehov, Dostoievski, întotdeauna o să găsiți conflicte foarte serioase între generații și teme general-umane despre oameni.

Vocea Basarabiei: Dar care sunt temele care duc până la acest conflict?

Dumitru Acriș: În primul rând, eu cred că foarte multe lucruri dureroase se întâmplă în copilărie, mai departe se răsfrâng în relația ta cu persoana iubită, mai târziu în relația ta cu copilul care apare în familia voastră și tot așa mai departe. Mai târziu, copilul are probleme dacă multe din ele n-au fost rezolvate în familie sau el a fost martor la niște situații de conflict. Eu văd că totul vine din copilărie.

Vocea Basarabiei: De fapt, asta ar însemna și niște lecții de viață, nu doar drame trebuie să trăiești, da?

Dumitru Acriș: Spectatorului nu-i place când îl înveți cum să trăiască, lui trebuie să-i dai întotdeauna posibilitatea de a alege. Când se începe morala în teatru, mai ales eu vorbesc despre generația nouă de spectatori, lor nu e bine să le spui cum trebuie să trăiască. Eu cred că e cel mai important să existe dialog viu între actori și spectatori și cel mai important să-i provoci azi, aici, acum în spectacolul tău la dialog, și dialog viu, ceea ce nu mai face biserica de mult. Există o problemă în societate și în Rusia, și în România, și în Europa, bine în Europa mai este și o chestie foarte serioasă legată de Biserica Catolică, dar eu vorbesc de noi, creștinii ortodocși, există o problemă, pentru că atunci când ai schimbat geamurile termopan sau ai pus în biserică podea caldă, asta nu schimbă lucrurile. În esență, biserica…

Vocea Basarabiei: …sau cupola este aurită, pentru că omul merge acolo pentru pocăință, pentru relația lui cu Cel de Sus.

Dumitru Acriș: Biserica se află într-un conflict foarte serios cu noua generație de oameni care vine, pentru că ei sunt conectați la gadgeturi și la tot felul de chestii firești, omenești și ele trebuie să se întâmple. Vedeți cum și cinematografia se mișcă cu o viteză colosală înainte, teatrul se mișcă cu o viteză nebună înainte, teatrul la nivel de știință. Biserica tot trebuie să facă un pas foarte serios de transformare pe interior, ea trebuie să se transforme, altfel nimeni nu crede și nu funcționează. Cel mai mare conflict l-am avut la MHAT, în Moscova, când un student de la anul III m-a întrebat: „Tu l-ai văzut vreodată pe Dumnezeu?” Și eu am rămas tablou, nu știam ce să-i răspund. Cred că sunt două lucruri pe care noi nu le putem explica: ce înseamnă iubire și ce înseamnă Dumnezeu. Eu nu pot să le explic.

Vocea Basarabiei: Aici probabil contează foarte mult că biserica are subiecte tabu despre care aproape că nu vrea să vorbească cu enoriașii, pe când în scenă se întâmplă altceva, tocmai subiectele tabu din societate sunt aduse în scenă.

Dumitru Acriș: Biserica a fost în conflict întotdeauna cu teatrul și e o chestie normală, e un lucru firesc. Când biserica o să aibă curaj, deși eu nu prea cred, să se desprindă de politic și să facă doar lucruri…

Vocea Basarabiei: Deci, biserica a lăsat ușile deschise să pătrundă politicul în locașul sfânt și, invers, cei care reprezintă fețele bisericești sunt uneori mână în mână cu politicul?

Dumitru Acriș: Absolut.

Vocea Basarabiei: Dar asta se observă deseori și de mulți ani?

Dumitru Acriș: Ei sunt susținuți, sunt finanțați ș.a.m.d. ani de-a rândul, dar nu sunt eu în drept să critic toată istoria asta, eu vă zic doar un singur lucru – majoritatea actorilor cu care am lucrat cred în Dumnezeu. Deci este un lucru foarte profund.

Vocea Basarabiei: Dar un erou-preot într-un spectacol cum l-ar vedea Dumitru Acriș?

Dumitru Acriș: Păi îl am în spectacolul „Casa”, mergeți și vedeți ce se întâmplă, pentru că eu așa l-am simțit, eu care de mic copil cântam în strană și mergeam la toate bisericile și la toate slujbele. Mai târziu cred că s-a produs trecerea asta, eu n-o numesc dezamăgire, cred că începi să înțelegi un pic și alte lucruri.

Vocea Basarabiei: Și până la urmă e mai bine să fii ateu sau e mai bine să crezi în Dumnezeu?

Dumitru Acriș: E mai bine să fii cu tine.

Vocea Basarabiei: Și a fi cu tine înseamnă?

Dumitru Acriș: A fi cu Dumnezeu.

Vocea Basarabiei: Frumos!… Ziceam că Rusia e o țară mare, această activitate pe parcursul a 5 ani în Federația Rusă a făcut ca să mergi în multe regiuni ale acestei țări. Este o diferență între felul cum percepe spectatorul teatrul cu care a ajuns Dumitru Acriș în localitatea lui?

Dumitru Acriș: E diferență, și e diferență mare, contează foarte mult cu ce respiră publicul. Eu am montat în Norilsk. Este punctul cel mai nordic al lumii. Acolo când ieși în stradă nu poți respira din cauza cuprului și din cauza la tot ce se întâmplă. Publicul spectator respiră altfel, are un singur teatru în oraș, sălile sunt pline. Sunt orașe unde există mai multe teatre și este o concurență nebună și slavă Domnului că este. De la caz la caz, contează foarte mult materialul pe care îl propui și contează foarte mult problemele cu care se confruntă publicul spectator din acel oraș și din acea regiune și mai contează foarte mult câtă populație are orașul sau regiunea respectivă.

Vocea Basarabiei: Adică, același spectacol nu neapărat vrei să-l joci și la o extremă a Rusiei, și la altă extremă?

Dumitru Acriș: Ba da, oricum același spectacol poate fi jucat, pentru că el merge deseori la festivaluri, în turnee în diferite regiuni. Până la conflictul acesta cu Ucraina, ieșeau și în afară și jucau, numai că eu cred un singur lucru: sufletul este unul și percepția spectatorului, același spectacol dacă este corect construit, el poate fi perceput foarte bine și în Londra, și în orice oraș din Europa, și în Federația Rusă.

Vocea Basarabiei: Iată, ce reacții a adunat spectacolul pe care l-ai montat, „Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal” de Vișniec?

Dumitru Acriș: Ei au fost foarte rezervați, istoria asta a avut loc în Sankt Petersburg, Teatrul „Masterskaya”, au fost foarte rezervați și foarte atenți.

Vocea Basarabiei: De ce?

Dumitru Acriș: Pentru că foarte mulți critici de teatru care erau implicați în acel festival, în acea prezentare erau foarte deschiși, adică mulți au vorbit despre tot ce se întâmplă, că suntem o țară bolnavă, vorbesc de Federația Rusă, mulți din ei s-au abținut. Cred că din frică, din ce altceva?

Vocea Basarabiei: Dar mai există frică multă și de ce există?

Dumitru Acriș: Eu cred că frică există mult mai multă în Federația Rusă acum. În primul rând, nu ai dreptul, nu ai voie să vorbești, să rostești în voce cuvântul „război”. Toți sunt foarte atenți acum când alcătuiesc repertoriul, sunt foarte atenți ce regizori invită în teatru. Este periculos să vorbești din scenă, pentru că ei primesc dotații de la stat, sunt granturi federale, e vorba de foarte mulți bani și atunci dacă vrei să distrugi un teatru îi tai dotațiile, actorii se împrăștie și aici închizi teatrul.

Vocea Basarabiei: Unii spun că-i mai bine cu Vestul, alții spun că-i mai bine cu Estul și multă lume, totuși, rămâne a fi rătăcită. Cine îl scoate din întuneric pe cetățeanul rătăcit?

Dumitru Acriș: Eu cred că noile posibilități care se acordă sau el însuși alegând să plece sau dacă rămâne iarăși există factorul acesta: categoric da și categoric nu, pentru că atunci când se începe chestia aceasta între, în momentul acesta ei și sunt manipulați.

Vocea Basarabiei: Dar dacă să punem altfel întrebarea – cine are mai mult nevoie de Republica Moldova: Uniunea Europeană sau Federația Rusă, care ar fi răspunsul?

Dumitru Acriș: După cum înțeleg eu lucrurile, Federația Rusă are nevoie de Republica Moldova pentru a face un poligon, după Ucraina, aici, de a-și măsura mușchii și de a experimenta diferite bombe ș.a.m.d., dar Uniunea Europeană cred că, mulți spun că la ce i-ar mai trebui Uniunii Europene o țară săracă precum e Moldova, și acolo sunt interese. Eu cred că cea mai mare nevoie avem noi, nu ei, ca să nimerim în familia europeană

Vocea Basarabiei: Dumitru Acriș are pașaport rusesc?

Dumitru Acriș: Eu am pașaport rusesc, pentru că am absolvit universitatea în Rusia.

Vocea Basarabiei: Și o să renunți vreodată la el?

Dumitru Acriș: La cetățenia rusească?

Vocea Basarabiei: Da.

Dumitru Acriș: Eu cred că Putin nu este veșnic și lucrurile se vor schimba în bine, sper din tot sufletul, cel puțin asta aud în fiecare zi și eu încă n-am auzit niciodată în viață să se roage atâta lume ca el să moară. N-are cum un singur om să dicteze toată situația politică din lume. Eu nu cred, toate lucrurile acestea sunt vremelnice, ele au să treacă foarte curând, ele sunt la limită deja aduse, lumea în Rusia cred că dacă n-au să se trezească, ei deja sunt cu vreo 30 de ani în urmă, au să ajungă cu încă vreo 50. Ei își revin, se trezesc numai din cauză că vin sicrie acasă cu copii și soți morți și atunci eu cred că factorul acesta încet-încet o să contribuie, până n-au să iasă în stradă mamele, surorile, fiicele, soțiile, eu cred că situația n-o să se schimbe.

Vocea Basarabiei: Și alături de pașaportul rusesc îl ai și pe cel românesc?

Dumitru Acriș: Da, îl am mult mai înainte, sigur că da.

Vocea Basarabiei: Cel românesc înaintea celui rusesc?

Dumitru Acriș: Da.

Vocea Basarabiei: În general, ce înseamnă să fii cetățean cu mai multe pașapoarte?

Dumitru Acriș: Nu înseamnă nimic, înseamnă un singur lucru – în Rusia să ai posibilitatea să montezi, în România e o chestie și de demnitate cred că, deci este aproape de suflet. În rest, contează cum te simți tu în suflet, să nu te pierzi tu pe sine. Cum să vă zic? În lume se întâmplă foarte multe evenimente, foarte tragice și foarte dureroase și atunci eu și știrile când le ascult, ascult știri europene, ascult știri din Rusia, ce se întâmplă în Ucraina, știri de la Chișinău, de acasă. Și e foarte important să începi procesul acesta de filtrare a știrilor și a evenimentelor.

Vocea Basarabiei: Dar în situații destul de critice, iată acum ținând cont că peste puține zile vor fi 9 luni de la declanșarea invaziei ruse în Ucraina, ce apar la suprafață – defectele sau calitățile oamenilor?

Dumitru Acriș: În Rusia?

Vocea Basarabiei: În general, și în Rusia, și în Republica Moldova, și în Ucraina, și în România și peste tot.

Dumitru Acriș: Nu cred că apar defectele, pentru că dacă vorbesc de Federația Rusă, Rusia întotdeauna a fost cocoțată cumva mai sus, că „totu-i foarte bine, noi apăsăm pe butonul roșu și se rezolvă totul”. În Rusia râd toți și zic: „Toate bombele voastre sunt ruginite. Calmați-vă, nimic nu funcționează!” În Europa, eu cred că apar defectele și fisurile, fiindcă ei demult trebuiau să renunțe la dependența de gazul rusesc și asta tot este o problemă.

Vocea Basarabiei: Solidaritatea acum pe timp de război s-a arătat…

Dumitru Acriș: Există! Și slavă Domnului că ea este și e importantă.

Vocea Basarabiei: Și în Republica Moldova?

Dumitru Acriș: În Republica Moldova există solidaritate, sincer vă spun.

Vocea Basarabiei: Dar despre calități și defecte…

Dumitru Acriș: Apar și calități foarte bune, fiindcă e vorba de cei care emigrează din Ucraina și ai noștri…

Vocea Basarabiei: Și generozitatea asta de a deschide ușile și a-i primi pe cei care fug din calea războiului…

Dumitru Acriș: Ucrainenii nu știu dacă au să mai întâlnească undeva în alte țări o primire atât de caldă ca în Republica Moldova. Eu am lucrat cu foarte mulți ucraineni, aflându-mă la Chișinău, bine, Moldova este o țară de tranzit, ei merg mai departe…

Vocea Basarabiei: Nu, au și rămas. Vreo 70.000 de refugiați din Ucraina sunt aici.

 Dumitru Acriș: Sunt primiți foarte bine și statul face tot posibilul ca să-i primească, nemaivorbind de populația băștinașă, care sunt foarte deschiși, le acordă tot suportul, toată dragostea și toată compasiunea. Dacă apar și alte calități, eu n-aș vrea să vorbesc despre lucruri urâte, orice țară are lucruri frumoase și lucruri mai puțin frumoase, noi trebuie să luptăm să apară lucruri cât mai pozitive. Eu am zis și până astăzi, în Moldova există foarte mulți actori buni, de calitate. În afara de unele calități mai puțin plăcute, pe care nu vreau să le nominalizez acum, există deschidere, sunt oameni foarte capabili și asta o demonstrează și cei care pleacă în afară, și cei care sunt pe loc. Există oameni talentați și deschiși pentru a face lucruri frumoase și a schimba țara în bine.

Vocea Basarabiei: Dar cultura mai rămâne a fi o cenușăreasă aici, în Republica Moldova?

Dumitru Acriș: Eu cred că o să fie schimbări, a fost și dl ministru la premieră, Ministerul Culturii vine cu ceva politici, proiecte, există Institutul Cultural Român la Chișinău, există deschidere din partea teatrelor și ele vor, își doresc, ceva se întâmplă și lucrurile se vor schimba spre bine și, cel puțin, teatrele încep și ele cumva să se miște. Nu vorbesc pe cont propriu, dar vorbesc despre selecția materialelor, selecția regizorilor, pentru că ei înțeleg că, dacă nu vinzi bilete, n-ai din ce trăi.

Vocea Basarabiei: Așa este. Cine decide viitorul Republicii Moldova și cum trebuie să fie viitorul Republicii Moldova peste vreo 5, 10 ani?

Dumitru Acriș: Îmi vine foarte greu să vorbesc la această temă, pentru că țările mici nu sunt întrebate, pentru țările mici se decide, dar există factorul uman în fiecare țară oricum. Eu cred că trebuie ținut cont de fiecare om și atunci dacă noi avem puterea de a ne uni împreună și de a ne decide soarta, și a decide împreună unde vrem să ne aflăm ca și țară, ca și popor, atunci este foarte important.

Vocea Basarabiei: Dar ce idee ar putea consolida o societate atât de dezbinată?

Dumitru Acriș: Ideea în sine presupune deja schimbare, trebuie să existe o idee. Pe parcursul istoriei, noi am avut o groază de partide, politicieni, adică fiecare se agățau de gâtul electoratului până la urmă. Eu nu știu ce idee ar trebui să spun acum, în prag de alegeri.

Vocea Basarabiei: Dezideratul integrării europene poate să ajungă o idee națională care ar consolida societatea scindată?

Dumitru Acriș: Ei zic că da. În pofida la ceea ce se întâmplă în Găgăuzia, în Transnistria, în nordul Moldovei, în câteva regiuni, eu cred că de data asta, eu înțeleg că data trecută, sincer vorbind, diaspora a hotărât foarte mult și cei din interior…

Vocea Basarabiei: Deopotrivă, și cei rămași, și cei plecați au decis.

Dumitru Acriș: Da, dar eu cred că data viitoare trebuie de spus ferm prin vot unde își doresc cetățenii ca Republica Moldova să se găsească. Eu cred că oamenii se deschid deja la minte și încearcă să înțeleagă lucruri foarte importante. N-ai cum să umbli cu mâna întinsă toată viața și cu capul plecat că sabia nu-l taie, trebuie să avem demnitate. Noi am avut dintotdeauna demnitate, nu știu cum dracu’ s-a pierdut, dar eu fiind în Rusia și auzind de-ai noștri pe unde sunt și ce fac îmi crește cumva inima și sufletul și tresari și-ți zici: „Ai noștri, uite, sunt buni!”.

Vocea Basarabiei: Că sunt descurcăreți, că se integrează, că pot și acolo să promoveze o imagine bună a țărilor lor?

Dumitru Acriș: Și foarte repede, absolut.Da, și acasă. Eu am plecat de 10 ani de aici și n-am dreptul moral să comentez ce se întâmplă aici, la Chișinău, n-am cum, nu pot, dar eu îmi doresc din tot sufletul ca lucrurile să se stabilizeze și tot ce se întâmplă pe piață, toată nebunia asta să ia sfârșit și lumea să înțeleagă niște lucruri firești, naturale, normale.

Vocea Basarabiei: Dar ce înseamnă pentru Dumitru Acriș acasă?

Dumitru Acriș: Acasă pentru mine înseamnă tata în mormânt, înseamnă amintirile frumoase, plăcute, lăsate la Chișinău, străzile, oamenii cu care mă mai văd; acasă înseamnă Chișinăul verde…

Vocea Basarabiei: Dar de ce ți se scaldă ochii în lacrimi?

Dumitru Acriș: Pentru că eu am revenit acasă și atunci când am montat prima oară, și a doua oară, eu cred că prin spectacole vorbesc despre lucruri care mă dor și după asta în proces de repetiție am înțeles că ele sunt comune, îi dor și pe actori, și prin spectacole ei au posibilitatea să vorbească și dacă durerea asta a noastră comună se transmite spectatorului, atunci noi suntem în dialog viu. Eu evit să vorbesc despre durerile mele, despre acasă, acasă eu cred că trebuie să vorbesc prin spectacole.

Vocea Basarabiei: Invităm oamenii să vină la teatru?

Dumitru Acriș: Cu mare drag! Eu nu pot să vă redau ce simt actorii când o sală este plină cu spectatori și nu pot să vă redau ce simte fiecare actor când spectatorii pleacă mulțumiți după spectacol. Ei înțeleg că ceea ce fac devine util, devine necesar și ei sunt necesari ca oameni.

Vocea Basarabiei: Mulțumesc tare mult pentru această prezență la Vocea Basarabiei, Vocea care ne unește! A fost Dumitru Acriș, actor, regizor, un om de mare omenie, un om de mare valoare. Eu continui să sugerez că trebuie să mergem la teatru, uneori aceste spectacole sunt și autobiografice, mulți dintre noi ne regăsim în ceea ce se joacă pe scenă și am vrea ca lucrurile rele să se joace doar pe scenă, iar cele bune să fie răspândite în întreaga societate.

Dumitru Acriș: Și eu vă mulțumesc!

Autor

  • Ursu Valentina

    Moderatoarea emisiunii „Puncte de Reflecție”, dar și autoarea emisiunii „La firul ierbii”. A activat la Radio Europa Liberă din 2004 până în 2022. Anterior a muncit 17 ani la Radio Moldova. I s-a conferit Ordinul Republicii în 2009. Deținătoare a Medaliei „Om Emerit" din 1994. A scris în 1993 cartea „Râul de sânge", în care a inclus reportajele pe care le-a realizat în timpul conflictului armat de la Nistru (1992). Se regăsește printre cele 99 de femei ale Moldovei 2013. Omul Anului (2014) și (2021). Iar în 2014, președintele României i-a acordat Ordinul Național „Pentru Merit” - în grad de Comandor. A fost desemnată de cinci ori câștigătoarea Topului Jurnaliștii Anului.

Articole similare

spot_img
spot_img

cele mai populare

Preluarea textelor de pe pagina www.voceabasarabiei.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.voceabasarabiei.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite și cele electronice vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia Vocea Basarabiei.