VOCEA CARE NE UNEȘTE.

Ooops ! You forgot to enter a stream url ! Please check Radio Player configuration

LIVE

Dincolo de aparențe….

Am obosit. Nu numai eu și nu numai tu. Noi am obosit. Toți  cei 8 miliarde. Indiferent de culoarea pielii, forma ochilor și forma nasului. Adică indiferent de chip. Pentru 8 miliarde nu mai contează esența. Nu-i mai interesează lăuntricul. 8 miliarde nu mai doresc să privească, să asculte, să simtă ce se întâmplă dincolo. Dincolo de ei. Dincolo de noi. Păcat. Pentru că dincolo și doar dincolo mai putem descoperi Marele Adevăr. Dincoace, toate sunt aparențe. Chiar oare să nu ne pese de adevărul cel mare? Chiar oare să ne vrem atât de micuți ca să acceptăm doar aparențele? Judecând după tot ce se întâmplă, se vede că da. De aici pornesc și toate nenorocirile  noastre. De aceea suntem loviți din an în an de Secete, apoi înecați de viitură. Dacă se întâmplă să fim cruțați de incendii, atunci  neapărat declanșăm războaie, ca oricum să ne pârjolească pădurile, casele, ogoarele. Nu sunt aparențe. Sunt realități. Crude și nedrepte, vorba clasicului.

Legendarul și voinicul nostru Nuc de la poartă îl sădim doar pentru umbră. Nici fructele lui nu ne mai interesează. În cel mai bun caz, privindu-i coroana putem constata că ”da, cam puține nuci a rodit!” Nu ne mâhnim. Coroana doar a rămas aceeași. Tot atât de rotată. Umbra ”nucului bătrân” ne interesează. Aparența. Altceva nu mai contează. Că dincolo de umbra coroanei, undeva în  trupul tulpinii  carii hulpavi macină și macină cu necruțare pe dinăuntru puterea seculară a nucului. Nu vrem să știm  că anume de asta și nu rodește pomul.  Că pomul mai are și rădăcini, care dincolo de puterea lor de a înfrunta vânturile, ele, rădăcinile mai  au și nobila misiune de a hrăni și vlăgui cu seva pământului–humă exact acea coroană pe care noi o prețuim cel mai mult.

Calculatorul. Atotputernicul calculator și acesta, până la urmă, e doar o aparență. Copiii noștri nu mai știu ce-i aceea Bibliotecă. Evident că nici nu-i calcă pragul. Nici n-au nevoie. Biblioteca lor e acest calculator  cu  internet în loc de rafturi pentru cărți. Dar suntem prea obosiți pentru a recunoaște că dincolo de internet au fost, sunt și vor fi cărțile scrise milenii și milenii de neobosiții noștri cărturari.

Doamne. Până și Sfânta sfintelor – iubirea, și ea a devenit o aparență. Cele două picături de lut care puteau să se întâlnească și să se  împreuneze doar în evlavia văpăii unei mari și adevărate iubirii, astăzi  le poți găsi ușor în  două eprubete banale numite în glumă „foișor de nebunii”. Iar dragostea… dragostea a rămas un banal subiect de poezie. Proza vieții azi e Războiul.

Războiul a cucerit mințile miliardelor. Luptăm, luptăm parcă împotriva lui, dar de fapt mimăm, doar ne prefacem că luptăm. Efortul e doar o  aparență. Realitatea e dincolo. Acolo unde zi de zi, oră de oră, clipă de clipă mor, arși de vii, în focul rachetelor zeci și sute de mii de oameni. În așa fel încorporând însăși viața în lumea aparențelor . Astfel, dincolo de aparența vieții ne pomenim că nu mai există viață. Ne trezim într-o bună zi că dincolo de aparență să existe  tot aparență. Astfel „Dincolo„ se poate întâmpla ca  pur și simplu să nu mai existe.

Autor: Leonid Smolnițchi

Autor

Articole similare

spot_img
spot_img

cele mai populare

Preluarea textelor de pe pagina www.voceabasarabiei.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.voceabasarabiei.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite și cele electronice vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia Vocea Basarabiei.