Chiar și pe timpul puterii sovietice, toți îi spuneau dom doctor Pavelcu. Cu mare respect și stimă deosebită, îi spuneau. Nu a lehamete ori, Doamne ferește, cu ironie. Nu. Îi spuneau pe bune și dânsul, pe bune le răspundea tuturor la fel de respectuos, apucând cu două degete poalele pălăriei și aplecând mai mult privirea decât capul, le dorea la rândui:
„Și dumitale multă sănătate” .Elita comunistă din sat, dar și din raion nu spuneau nimic la subiectul dat. Nu-i reproșau nici lui, dar nici oamenilor, chipurile ce caută românul ăsta printre cetățenii sovietici. Copiii se temeau de dom Pavelcu, așa cum pot să se teamă numai copiii de doctor. Dar mai ales le era teamă când se cocea poama. Vorba e că, în sat primii struguri se coceau taman în via domnului Pavelcu. Evident copiii, neavând răbdare, numaidecât, intrau în grădină, pentru a se înfrupta cu mult doritele bobițe de poamă. Cei doi butuci de șasla, din via domnului Pavelcu, se întindea pe jumate de grădină spre bucuria copiilor din sat. Or, tot satul știa, că primele bobițe se coc anume la Pavelcu, și anume pentru că el, chipurile, leagă vița-de-vie primăvara într-o anumită zi și cu anumite cordeluțe, care ele, cordeluțele, fiind de anumite culori și dimensiuni, contribuie miraculos la procesul de coacere mai devreme a strugurilor. Interesant era și faptul, că semnal că poama deja e dulce, îl dădea chiar el, dom Pavelcu, care, absolut „întâmplător” din partea hudiței, nu știu cum, în fiecare an, avea grijă ca să cadă câteva pietre din gard. Curios lucru acele pietre, după ce se desprindeau din gard aveau frumosul obicei a se așterne, una câte una, exact pe ambele părți ale gardului, numai bine pentru arhitectura unui pârlaz din două scări ca să poți păși mai ușor în vie.
În dimineața aceea, dom Pavelcu fu invitat la Primărie pentru explicații cu privire, n-o să vă vină a crede, la pârlaz. Vecina dânsului se plânse, că băiatul ei de atâta fură poamă din grădina lui Pavelcu, pentru că are posibilitate să sară ușor pârlazul. Mai scria dânsa că el, dom Pavelcu, intenționat a făcut pârlazul, ca să ademenească copiii la furat.
Doamnă Zinaida, v-am spus și repet și în prezența primarului, nu pot să-ți vând strugurii. Sunt pentru copiii din sat. Înțeleg că nimeni nu cumpără de la dumneata struguri, dar nu pot face nimic. Așteaptă când copiii vor „fura”, cum afirmi dumneata, toți strugurii de la mine din grădină, și după aceasta ieși la piață și vinde cât îți poftește inima. Până atunci, însă, nu cred să ai vreo șansă să câștigi vreun ban pe poamă. Și-apoi de unde ai luat-o că cineva fură struguri din grădina mea. Eu nu am observat și nici nu am prins pe nimeni furând.
- Da de ce ai întins dară placatul:„ Strict interzis! Struguri unioniști! ”? special ca să vrea copiii să fure. Domn primar, e un provocator acest Pavelcu. Nu ne trebuie nouă struguri unioniști.
- Zină, o opri primarul ,da tu scrie struguri antiunioniști. La noi e democrație doar. Mai știi poate că vor cumpăra strugurii tăi lumea.
- Pe dracu. Am scris. Nu vor să cumpere
Domnul Pavelcu, așezându-și pălăria și ieșind pe ușa primăriei zise. Apropo Zinaida, Unionismul nu se cumpără ca de alt fel nici nu se vinde.
