Au înnebunit nebunii de la casa de nebuni,
Când au prins semnal că-n lume sunt nebuni și mai nebuni.
Chiar și-așa, scrintiți la minte, și-au dat seama ,nu-i exclus
Ca-n saloane să le pună încă câte-un pat în plus.
Cu prilejul densității pe cap de alienat,
În ospiciu stabiliră pe un termin limitat
Stare de război. La poartă mai trăgând încă-un zăvor
Toți mintioșii hotărâră să se - adune într-un for.
Astfel, sala de ședință, plină ochi de biofond,
Adunat cu mare grijă de pe-ntregul mapamond,
Deveni buricul lumii, unde neîntârziat,
Trebuia ca să decidă pun ori nu încă un pat.
Pitagora vorbi primul, amintind că „A” pătrat,
Chiar și cu ipotenuza ,cum ai da, nu fac un pat.
Lenin, Stalin împreună cu Adolf și cu Hussein,
L-au luat la trei parale pe naivul de Einstein.
Insistând că orice spațiu, relativ fiind și mic,
Dacă-i ocupat de paturi, necesită nimicit.
„Cu rachete nucleare”, spuse-un proaspăt pacient,
Aruncând vreo trei grenade peste publicul dement.
