Natalia Hadarca

Natalia Hadarca

Luarea de ostatici civili, fie că acest lucru se întâmplă într-o zonă măcinată de război, fie că are loc cu scopul de a obține răscumpărare, este tratată la fel, ca un act de terorism, drept crimă împotriva umanității. Cum poate fi însă calificată fapta de deținere a unor ostatici deja eliberați, predați de către cei care i-au făcut prizonieri inițial? E ceva nou în jurisprudența internațională, mai ales că luarea de ostatici e o crimă internațională.

Sperăm că Procuratura Generală a Republicii Moldova se va lămuri în acest ghem aparent încâlcit, dar extrem de simplu. Dacă e adevărat că așa-zisul prezident Igor Dodon a procedat ca sirianul Omar Hayssam, așa să fie! Vă mai amintiți cum, în 2005, omul de afaceri sirian a organizat răpirea a trei jurnaliști români în Irak, ca apoi să-i salveze, ca să devină „erou național” și să scape de pușcărie. Nu a scăpat. Ba mai mult, la infracțiunile anterioare i s-a mai adăugat crima de răpire și luare de ostatici. La fel și „eroul nostru național” Dodon a procedat cu piloții moldoveni luați prizonieri în Afganistan, care au fost eliberați și ținuți ostatici la Moscova, la rugămintea lui Dodon, ca să fie aduși de acesta cu surle și trâmbițe, acumulând capital electoral. Numai că Dodon va acumula noi infracțiuni la cele comise până acum.

Să se facă dreptate cu orice preț! Fiindcă una e să speculezi cu moaștele de la sfântul Munte Athos pentru cei naivi și alta e să te joci cu destinele unor oameni care și așa au suferit destul, stând mai bine de trei ani în prizonierat la talibani. Geanta fluturată de Șor, multiplele suspendări din funcție pentru încălcarea Constituției îi vor părea floare la ureche lui Dodon, având în vedere perspectiva de a înfunda pușcăria pentru crimă împotriva umanității.

Iar această perspectivă este cât se poate de reală. „Ca persoană care prin natura funcției deținute, am fost ținut la curent cu negocierile de eliberare a lor, pot să vă spun că ostaticii moldoveni urmau să ajungă acasă încă acum patru luni, când autoritățile moldovene au finalizat negocierile, însă, în ultimul moment, s-a blocat totul. Cineva le-a zis răpitorilor să-i mai țină puțin și să-i trimită acasă prin Moscova. Autoritățile noastre încearcă de patru luni să afle cine a generat această situație de blocaj și cu ce scop. Astăzi este foarte clar cine. Este vorba de Igor Dodon, care a dorit ca ei să revină acasă doar în timpul campaniei electorale și să se folosească de acest lucru în mod cinic”, a scris pe Facebook președintele Parlamentului, Andrian Candu, care a adăugat că gestul este unul criminal.

Liderul „Partidului Nostru”, Renato Usatîi, a făcut anterior declarații despre cei doi piloți moldoveni ținuți ostatici în Afganistan, cu care, chipurile, ar fi stat de vorbă, însă nimeni nu a dat importanță declarațiilor sale, fiind catalogate drept fanfaronadă. Iată însă că se confirmă unele lucruri anunțate de el mai înainte, ceea ce denotă faptul fie că a existat o scurgere de informație voită de la Moscova, fie că Dodon a fost lucrat pe la spate chiar de cei pe care îi considera protectorii săi. Dar ce mai contează pentru cel care va sta pe banca acuzaților cine l-a trădat sau cine l-a folosit. Iar Renato Usatîi a fost folosit aici ca o curea de transmisie, ca un pion în jocul politic.

Oricum, trebuie să se facă dreptate în cazul celor doi piloti, dacă au suferit din cauza unor reprezentanți ai statului nostru. Fiat justitia, pereat mundus! (Să se facă dreptate, de-ar fi să piară lumea!)

 

 

 

Campania electorală capătă turații și devine tot mai interesantă, dezvăluind aspecte urâte ale unor indivizi certați nu numai cu bunul simț, ci și cu legea. Primarul penal Ilan Șor, care nu are răbdare să ocupe fotoliul de parlamentar, nădăjduind că acesta îl va salva de „mititica” a făcut show într-o conferință de presă.

Ilan Șor l-a denunțat pe Filat în birourile „ospitaliere” ale Centrului Național Anticorupție, încercând să-și ușureze situația de inculpat. Acum, iată, a lansat un nou gen de acuzare: el a făcut un denunț public, fluturând și „corpul delict”: o geantă care a conținut „ceva” și care i-a fost adusă în repetate rânduri drept peșcheș prezidentului Igor Dodon, care, zice „pârâciosul”, s-a plimbat de mai multe ori pe gratis cu avioanele sale pe la Moscova, pe la băi… Straniu totuși că cel care primea geanta plină i-o returna goală lui Șor. O fi criză de genți sau Șor îl ruga să i-o dea înapoi ca să nu cumpere altă geantă data viitoare.

De unde s-a pornit tot bâlciul acesta, reglarea de conturi în public? Dodon i-ar fi sugerat lui Șor să se retragă din cursa electorală, fiindcă, deși nu prea are șanse să ajungă în parlament în circumscripția națională, pe lista de partid, Șor „fură” voturile socialiștilor. Supărat, Șor a ieșit la atac, șantajându-l deschis pe fostul său tovarăș. Bineînțeles, Dodon a negat actul de corupție.
Dacă Șor, care a avut un rol crucial în devalizarea băncilor, îl avea la mână pe Filat cu filmulețe compromițătoare sub aspect moral, ba și cu convorbiri telefonice care arătau aspecte deloc măgulitoare ale chipului ex-premierului, s-ar putea crede că primarul de Orhei are dovezi irefutabile și despre coruperea lui Dodon. Așa sau altfel, Șor a ușurat nespus de mult munca procurorilor, care ar trebui să se autosesizeze din oficiu.

Hotărârea de Guvern nr. 134 din 22.02.2013 stabileşte că, în calitate de valoare admisă a cadourilor simbolice, a celor oferite din politeţe sau cu prilejul anumitor acţiuni de protocol, suma maximă este de 1000 lei. Totodată, există un Regulament cu privire la evidenţa, evaluarea, păstrarea, utilizarea şi răscumpărarea cadourilor simbolice, a celor oferite din politeţe sau cu prilejul anumitor acţiuni de protocol.

Ce cadouri a primit Dodon de la Șor și ce valoare aveau acestea? Au fost înregistrate acestea de secția protocol a președinției sau nu? La acestea și la alte întrebări urmează să răspundă Dodon. Și dacă se va dovedi că „atențiile” oferite au costat mai mult de 1000 de lei, să răspundă și cel care a mituit, și cel care a acceptat șpaga. Fiindcă dacă niște persoane care au devalizat bănci, au dat sau au luat mită de milioane au ajuns sau vor să ne conducă, ce fel de stat de drept avem și cum să ne mai trateze lumea civilizată. Sau locul nostru e în lumea asiatică, unde vor să ne ducă acești indivizi perverși și lipsiți de scrupule?

 

 

Preocupați de campania electorală, care prinde turații încă înainte de a se da startul oficial, principali actori politici au lăsat să le treacă pe lângă urechi o știre la care ar fi trebuit să reacționeze imediat, iar autorul inepției, al demagogiei, al unei diversiuni, să fie taxat imediat.

Cel care se crede Alesul Nației, dar pentru care se pare că interesele Rusiei primează față de interesele Republicii Moldova, pe care pretinde că o conduce cu onoare și înțelepciune, vrea să pună datoria Tiraspolului la gaz pe spatele Chișinăului: cică peste 6,5 mlrd. de dolari sunt datoria Moldovei.

Precum v-ați dat seama, despre Igor Dodon este vorba: acesta a recunoscut datoriile Transnistriei pentru gazul natural drept „datoria totală a Moldovei” faţă de compania rusă „Gazprom”, în valoare de $6,5 mlrd. Dodon a făcut declarații în acest sens în timpul întrevederii la Moscova cu conducerea concernului rus.

Plin de idei și cu intenții electorale cât se poate de străvezii pentru votanții din Transnistria și pentru rusofili, Dodon își dă cu părerea într-o problemă care ține exclusiv de competența Guvernului și a Parlamentului.

„Avem anumite idei cum să ieşim din această situaţie. Datoria din dreapta Nistrului este de circa $500 mln., iar din stânga Nistrului – de circa $6 mlrd. Trebuie să înţelegem că toată această datorie – de peste $6,5 mlrd. – este datoria totală a Moldovei”, a spus Dodon. Potrivit lui, concernul „Gazprom” nu împarte datoria în cea a Transnistriei şi cea a Moldovei. El a mai vorbit despre patrimoniul companiei „Moldovagaz” cu care s-ar putea face un troc cu „Gazprom”.

Apare întrebarea firească: de când șeful statului are în competență probleme economice de care se ocupă Guvernul și Parlamentul? Mai ales când e vorba de obiective strategice!

În alt context, pe care Igor Dodon a ținut să-l sublinieze că nu miroase deloc a colivă electorală, el a lansat așa-zisa Mișcare populară patriotică în sprijinul președintelui țării, chiar în fața Președinției. Niște oameni chinuiți, care nu înțelegeau pentru ce se află în capitală, unii dintre care crezând că Dodon e președintele Parlamentului, au fost aduși de la locul de muncă de către șefii lor din raioane, susținători ai socialiștilor. În discursul său ținut în frig de pe scările președinției, Dodon a subliniat că „a susține astăzi Președinția înseamnă a susține valorile fundamentale, precum statalitatea și neutralitatea Republicii Moldova” și că „Mișcarea populară patriotică din Republica Moldova va deveni un instrument social eficient întru protejarea valorilor menționate”.

Dodon nu se mai poate bizui pe Partidul Socialiștilor și și-a încropit încă o „gardă”? De cine și de ce vrea să se protejeze Dodon? De o nouă suspendare pentru o nouă „iminentă” încălcare a Constituției de către șeful statului? Pregătește o răzmeriță pentru cazul în care nu îi vor conveni rezultatele alegerilor? Vom primi răspuns la aceste întrebări cât de curând.

 

Precum se spune, diavolul se ascunde în detalii. În ultimele zile pe rețelele de socializare toata lumea a discutat despre polițistul care i-a cerut unui șofer (găgăuz, probabil) actele la control în limba română, limba de stat, și șoferul care, în loc să se conformeze omului legii și să-i prezinte documentele, pornește camera video de pe telefonul mobil și face spectacol cerându-i acestuia să-i vorbească în limba rusă. Straniu, de ce nu i-a cerut să vorbească în turcă? În realitate, e un fapt banal, umflat până la (Doamne ferește!) „discriminare a unui minoritar etnic” din partea unui polițist. Pe când acesta din urmă doar și-a făcut datoria onest și cu demnitate. Acest caz scoate la iveală niște resentimente mocnite.

Să le luăm pe îndelete. În cazul șoferului buclucaș, e una din două. Ori trezesc suspiciuni capacitățile sale intelectuale, care a absolvit o școală. Limba română nu o aude pentru prima oară, a susținut niște examene, inclusiv pentru obținerea carnetului de conducere. Ori e vorba de un afront adus polițistului sau de disprețul față de limba română, față de acest neam care a dat numele țării în care trăiește?

 Fără intenția de a generaliza și a arunca cu pietre în toți locuitorii așa-zisei Găgăuzii de-a valma, nu putem să nu pomenim câteva lucruri pentru luare aminte, dacă tot s-au burzuluit și cei din administrația de la Comrat.

 Găgăuzii (care au fost aduși aici din Bulgaria după anexarea Basarabiei de Imperiul Rus, fiind confundați adesea de băștinași cu bulgarii) au fost una din cele mai integrate etnii în statul român în perioada interbelică. Găgăuzii în etate și acum vorbesc bine românește. Imperiul sovietic însă a decis să-i folosească pe găgăuzi rusificându-i, ceea ce le-a reușit de minune. Din cele vreo 30 de localități locuite preponderent de găgăuzi, doar în una singură, Găvănoasa, a existat școală moldovenească, restul găgăuzilor fiind nevoiți să învețe rusește. Respectiv, doar locuitorii din comuna Găvănoasa vorbesc și simt românește, restul găgăuzilor sunt complet rusificați.

 Să vorbim puțin și de așa-numita discriminare a minorităților etnice. Nu au avut la dispoziție acestea aproape 30 de ani de la adoptarea legii cu privire la funcționarea limbilor ca să învețe româna? Așa se comportă găgăuzii în România, Italia, Polonia sau chiar și în Ucraina vecină? Cu pretenții să li se vorbească în rusă? Sau poate ei nu recunosc acest stat, Republica Moldova, limba oficială a statului?

 Cei care sunt discriminați cel mai des sunt, de fapt, băștinașii. Fiecăruia dintre noi i s-a întâmplat să i se vorbească la magazin, la bancă, la policlinică în limba rusă. Chiar dacă unii s-au revoltat, într-un final au început să vorbească în rusă ca să se poată înțelege cu vânzătorul sau doctorul. Nimeni nu a filmat astfel de momente și cu atât mai mult să le distribuie pe rețelele de socializare. Șoferul cu pricina însă, dotat cu mijloace video, pe care le are la dispoziție mai oricine, a crezut că face o gaură în cer, vrând să arate că e mare erou, pe când, de fapt, a demonstrat că e doar un mitocan.

În campania electorală este important orice gest, orice faptă care aduce dividende politice. Loviturile de imagine pot însă avea un impact devastator dublu. Este și cazul lui Dodon, care a luat țeapă de unde se aștepta mai puțin: de la Moscova.

Deși de la 1 ianuarie 2019 au fost anulate taxele vamale la exportul către Rusia a legumelor, fructelor, conservelor de fructe și legume, dar și al produselor vitivinicole, în urma unei înțelegeri dintre președintele Igor Dodon și omologul său rus, Vladimir Putin, producătorii din R. Moldova au canalele de export blocate. Premierul Federației Ruse, Dmitri Medvedev, a semnat o dispoziție privind interzicerea mărfurilor din Ucraina sau care tranzitează teritoriul Ucrainei.

Noua decizie a Guvernului Federației Ruse, privind tranzitul producției moldovenești și transnistrene prin Ucraina, este calificată de unii experți drept „sabotarea deschisă” de către Executivul rus a indicațiilor date de președintele Putin”, scrie o agenție de presă rusească. Fals: premierul Medvedev nu e capabil să ia vreo decizie care ar contraveni intereselor sau politicii lui Putin.

În disperare de cauză, Dodon se roagă de premierul Rusiei, Dmitri Medvedev, să revadă, „în măsura posibilităților”, decizia prin care Guvernul de la Moscova interzice importul mărfurilor ucrainene în Rusia, precum și al mărfurilor din alte țări, care sunt introduse pe teritoriul Federației Ruse prin tranzitarea teritoriului Ucrainei. El a expediat o scrisoare oficială în acest sens premierului Dmitri Medvedev.

Potrivit șefului statului, hotărârea lui Medvedev „a creat riscuri pentru anumite categorii de mărfuri moldovenești”, inclusiv pentru produsele vinicole și conserve. „Noile reguli prevăd că aceste mărfuri trebuie livrate pe teritoriul Rusiei evitând Ucraina, ceea ce sporește semnificativ cheltuielile de transport”, îi explică Igor Dodon lui Dmitri Medvedev.

Dacă merele moldovenești ar ajunge totuși în Rusia, pe căi ocolitoare, ar trebui să aibă prețul merelor de aur, numai bune de consumat de ruși după o sută de grame.

Așadar, Dodon primește o lovitură drept în moalele capului de la stăpânul său de la Kremlin. Nu de aceea că Putin iubește trădarea, dar urăște pe trădători. În politica sa umilitoare de vasal al Moscovei, Dodon a fost prins la mijloc în războiul total dintre Rusia și Ucraina, iar un pion precum este „prezidentul de la Sadova” este o pierdere nesemnificativă pentru Kremlin. Chit că țarul o fi înțeles deja că șansele socialiștilor de a ajunge la guvernare sunt tot mai mici.

Prima pierdere pe plan intern pentru PSRM a fost renunțarea lui Dodon de a candida la parlamentare, în urma interdicției exprese a Constituției și a presiunilor din partea societății civile. Lovitura din exterior vine ca o confirmare că Putin nu mai are încredere că Dodon poate înclina balanța în favoarea intereselor rusești. Apoi, socialiștilor le suflă în ceafă omuleții lui Șor. Chiar dacă partidul lui Șor nu va accede în Parlament, va rupe suficiente voturi de pe stânga. În plus, pe acest eșichier vor acumula destule voturi comuniștii și partidul lui Usatâi, chiar dacă acestea au șanse minime să ajungă în Legislativ. Astfel încât PSRM are puține șanse să ajungă să formeze o majoritate parlamentară, chit că unii reprezentanți ai acestui partid ar putea trece în tabăra câștigătoare, așa cum au făcut-o cândva fruntașii formațiunii în cauză, părăsind barca lui Voronin.

Se pare că Dodon, după ce s-a îmbătat de putere, s-ar putea să se trezească într-o bună zi și fără ortaci, și fără scaun, mai ales că liderii partidului de guvernământ și-au expus în câteva rânduri intențiile de a organiza un referendum privind demiterea președintelui, după ce acesta a încălcat în repetate rânduri Constituția. Despre trădarea intereselor naționale încă nu s-a vorbit la nivel oficial, dar cred că toată lumea așteaptă alegerile ca să se lămurească și această situație, legată de un președinte credincios unei țări străine și străin de interesele poporului său.

 

 

E vremea cadourilor electorale. Săptămâna aceasta a fost mare tam-tam pe una din străzile din capitală. Partidul lui Șor și-a lansat candidații în campania electorală în Palatul Republicii. Sute de susținători l-au aclamat pe viteazul primar penal. Imediat după lansare, susținătorii s-au aranjat în coloane și așteptau cuminți să-și ia cadoul - o șampanie! dar Dumnezeu cu ei!

Ne interesează altceva: în ce hal și în ce grad de degradare au ajuns moldovenii noștri și cât de ieftin poți să-i corupi. Mi-au povestit persoane de la Sângerei, cum oamenii veneau din sate, de la mulți kilometri, ca să ia o șampanie de la Șor. Deși banii cheltuiți pe transport făceau mai mulți bani decât o șampanie.

În timp ce pușcăria „plânge” după Șor, zeci de bătrâni înghețați la mâini și la picoare scânceau pe scările Casei de Cultură din Sângerei, în fața unei uși încuiate, așteptând cadou de la primarul penal. Valeții lui Șor lăsau să intre la spectacol exact atâți cetățeni câți aveau locuri pe scaune, apoi încuiau ușile. Deși i-au chemat fără număr...

Înainte de a se înscrie în campania electorală, Șor a obținut certificatul de Integritate de la ANI. Agenția Naționala de Integritate ne-a dovedit că certificatul de integritate e o simplă fițuică, pe care o poate obține oricine, chiar și un hoț de miliard condamnat de prima instanță la ani grei de pușcărie. Care principii? Care valori? Care moralitate?

Întrebarea e cui convine ca Șor să participe la alegeri și să nu fie condamnat definitiv cât mai curând? Nu teama de a fi mutată capitala în Orhei sau de a ajunge legiuitor un individ lipsit de scrupule și brutal, care a aruncat vorbe grele și urâte la adresa jurnaliștilor, a politicienilor din opoziție, ne pune pe gânduri. Din câte știm, coruperea alegătorilor, pomenile electorale sunt interzise expres prin lege. Apoi, de unde ia Șor bani pentru aceste pomeni? S-ar putea să fie din miliardul furat? Sau din evaziune fiscală? Lui Șor i s-ar mai putea adăuga încă vreo câteva capete de acuzare la cele deja instrumentate.

Numai că justiția, la noi, chiar e cu ochii legați, atunci când convine cuiva. Sau se știe că Șor nu va ajunge în Parlament și menirea lui e de a rupe voturi de la partida rusofilă? Atunci, da, Șor e binevenit ca unealtă pentru cineva. Fiindcă sunt trei forțe politice care râvnesc să guverneze de unele singure, lucru prea puțin probabil. Cel puțin unul dintre cei trei concurenți electorali a anunțat în repetate rânduri că nu va face coaliție cu ceilalți doi. În fine, rezultă că cel mai puternic, cel care va putea încropi o majoritate parlamentară ca să poată forma Executivul, va fi condamnat să guverneze de unul singur. Dacă nu, vom avea de a face în următorii patru ani cu o struțo-cămilă politică greu de suferit…

Igor Dodon iarăși s-a dat în spectacol. Într-un interviu televizat, el se lăuda ce vinuri bune de la Sadova le va trimite țarului Putin și lui batika Lukașenko, ce gospodar mișto este el, prezidentul, care spală butoaiele și face singur vin…

De, a început perioada electorală și liderul informal al socialiștilor se zbate să acumuleze cât mai mult capital electoral. Vizitele lui în Rusia și planul izgonirii moldovenilor acasă, ca să participe la alegeri, promițându-le iertarea încălcărilor privind șederea în Rusia sunt elocvente în acest sens. Chiar dacă unii comentatori susțin că Dodon nu-și dorește în realitate ca formațiunea sa să obțină majoritatea după scrutin, chipurile, acest lucru l-ar forța să formeze guvernarea și să facă față poverii guvernării. Eu cred că Dodon, care a fost umilit de atâtea ori și de Parlament, și de Curtea Constituțională, suspendându-l și trimițându-l „să plimbe ursul”, dimpotrivă, tânjește tare după putere. El râvnește cu toate fibrele sale să fie stăpân pe tot și pe toate în țara asta, așa cum a fost cândva bătrânul general Voronin. Iar pentru asta are nevoie de o majoritate parlamentară, pe care, însă, nu o va avea niciodată.

Dar să revenim la vin, căci în el s-ar putea să se afle adevărul, cum spuneau strămoșii noștri latini. Dacă vă amintiți, și Vladimir Voronin, pe când era președinte, se lăuda că i-a rezervat lui Vladimir Putin o întreagă hrubă la Cricova, pe care acesta din urmă e liber oricând să vină și să-și ia cadoul. Generalul șef de stat i-a făcut cadou un lot de vinuri și președintelui român de atunci, Traian Băsescu. Este adevărat că valeții lui Voronin glumeau că vinul dăruit lui Băsescu era oțetit, de aceea nu s-a legat mare prietenie între Chișinău și București în acea perioadă.

Lingușirea lui Dodon însă nu se limitează la stocuri de vin din „podgoriile patriei” dăruite cu generozitate stăpânului de la Kremlin. Fiind într-o vizită în Rusia, Igor Dodon a ţinut un discurs în faţa studenţilor şi a profesorilor de la Universitatea „M.V. Lomonosov” din Moscova.

Igor Dodon nu o dată s-a umilit în fața rușilor, fie că era în Duma de Stat, fie că stătea ca un lacheu în fața lui Putin, care își bătea joc de el în public. El s-a mai așternut încă o dată preș în fața rușilor, de astă dată în fața studenților, cărora le-a spus că oponenţii săi adesea îi reproşează că dânsul vorbeşte doar de bine despre Rusia. „Eu voi spune şi ceva de rău. Rusia s-a grăbit în 1812 şi a semnat Pacea şi a divizat Moldova, iar Moldova istorică e şi jumătate din România. Au împărţit-o în două pe Prut, jumătate a luat-o Rusia, iar jumătate a rămas în Imperiul Otoman. Dacă atunci rușii nu se grăbeau, Moldova era să fie mai mare”, a declarat Dodon.

Am mai scris, cu alte ocazii, că tratatul din 1812, semnat de comandantul rus Mihail Kutuzov, a fost ratificat de către Alexandru I al Rusiei cu doar o zi înainte de invazia lui Napoleon în Rusia. Sultanul Mahmud nu voia să ratifice Tratatul de la București, însă a fost determinat de sfetnici să facă acest lucru. Mahmud, mâniat de faptul că Dumitru Moruzi nu știuse să tergiverseze încă o zi până la această ofensivă, s-a răzbunat pe prințul fanariot condamnându-l să fie decapitat pentru trădare, sultanul bănuindu-l că ar fi fost, ca ortodox, favorabil intereselor rusești. În locul lui Moruzi, însă, pe eșafod ar fi trebuit să fie Manuc bey. Acesta îi mituise pe turci și i-a îndemnat să semneze tratatul de pace, ascunzându-le faptul că Franța va ataca Rusia, deși Napoleon îi transmisese prin oamenii săi să-l anunțe pe sultan. Dacă nu ar fi fost trădarea lui Manuc bey, într-adevăr, Moldova ar fi fost întreagă și azi, însă nu în componența imperiului rus, așa cum ar fi vrut Dodon. Rusia nu ar mai fi pupat Basarabia, ci ar fi rămas la Nistru…

În fine, dacă Dodon se pricepe tot atât de bine în vinificație precum cunoaște istoria, atunci halal de clienții săi sus-puși, care vor primi darul…

Cu siguranță, nu așa au visat românii să întâmpine împlinirea unui secol de la Marea Unire. Mulți români vor protesta, în București și în alte orașe ale Țării, în timp ce alți români se vor aduna la Alba Iulia ca să serbeze Centenarul Unirii. Iar mulți români, poate cei mai triști, din Republica Moldova, din Bucovina de Nord și din sudul Basarabiei, câți au mai rămas în cele două regiuni încorporate de URSS și „prinse” în Ucraina, vor asista cu inima frântă la aniversarea care nu i-a apropiat, ci dimpotrivă, i-a lăsat tot mai departe de realizarea visului, de a fi împreună cu toată familia.

Știam că Vladimir Voronin a avut un unchi care a fost primar la Cornova și s-a refugiat în România. Mai știam că Petru Lucinschi a avut o mătușă la Sibiu. Și totuși, cei doi au fost niște oameni cu inimă de piatră, cu un „plămân rusesc”, și nu au mișcat un deget pentru a se face dreptate cel puțin în lucruri și relații elementare, ba mai mult, au susținut minciuna stalinistă privind „poporul moldovenesc” și limba moldovenească”, inclusiv în Constituție.

Iată că aflăm, la ceas centenar, că și premierul Pavel Filip a avut un unchi la București și a simțit pe propria piele (dar mai mult părinții săi) ce înseamnă să fie frații despărțiți de un râu… Pavel Filip ne mai spune că trecerea căii ferate la ecartament european ar costa, la fel ca și interconexiunea energetică sau la gaze naturale, în jur de 200 de milioane de euro.  

De ce s-a tergiversat atât de mult interconexiunea Republicii Moldova la sistemul românesc de gaze și electricitate, care ne-ar asigura independența energetică? Nu cumva de aceea că cineva dintre băieții deștepți de la Chișinău încasau comisioane grase doar ca să cumpărăm energie electrică de la Cuciurgan și din Ucraina, să fim dependenți de acestea?

Interconexiunea rețelelor de electricitate și a sistemelor de gaze constituie condiție primordială pentru reunificarea celor două state românești! Ambasadorul României la Chișinău, Daniel Ioniță, ne aduce vești bune: gazoductul Iași-Chișinău va fi funcțional la sfârșitul anului 2019, iar interconexiunea energetică va fi efectuată în 2020-2022, la care se va adăuga autostrada Târgu Mureș – Iași – Ungheni plus un pod la Ungheni, plus o conductă care va subtraversa Prutul și va alimenta cu apă potabilă trei raioane limitrofe. Nu mai vorbim de miile de burse de studii acordate de București basarabenilor, de aproape o mie de grădinițe renovate cu bani românești… Sunt lucruri minunate, care sper să apropie mai rapid Unirea, fiindcă nu mai putem să mai așteptăm încă 50 sau 100 de ani ca să fim ceea ce am fost.

Tristețea celor de dincoace de Prut e din cauza minciunii menținute în art. 13 din Constituție, din cauza lașității celor peste 60 de deputați cu pașapoarte românești care au refuzat să înlăture această minciună stalinistă. Tristețea noastră e și deoarece copiii românilor din Bucovina de Nord și din sudul Basarabiei riscă să-și piardă dreptul de a studia în limba maternă.

Tristețea noastră e că timpul trece, iar mulți moldoveni de-ai noștri nu mai prind la mintea cea de pe urmă.

Să nu vorbim despre Unire, să facem Unirea, acum, pas cu pas, fără a mai aștepta o altă aniversare.

 

 

Lideri și oficiali din mai multe țări au participat, sâmbătă, la evenimentele de comemorare a victimelor Holodomorului, organizate la Kiev. Holodomorul este considerat o tragedie a secolului XX – foametea organizată de regimul stalinist în anii 1932-1933 a luat în jur de 7 milioane de vieți doar pe teritoriul Ucrainei. Anual, din 1998 și până acum, în a patra sâmbătă din noiembrie, ucrainenii comemorează victimele care au murit în urma Holodomorului. În Canada, din 2008, se ține chiar o săptămână specială de comemorare a victimelor tragediei.

La 28 noiembrie 2006, Parlamentul Ucrainei a aprobat o rezoluție care afirmă că foametea organizată din perioada sovietică a fost un act de genocid împotriva poporului ucrainean. Mai multe țări au recunoscut între timp Holodomorul ca genocid. Rusia, ca succesoare a statului sovietic, nu a recunoscut încă acest fenomen. Moscova  susține că ucrainenii care au pierit în anii 1932-1933 au murit „de moarte naturală”. „Normal” că Rusia nu va recunoaște, ca succesoare a URSS, genocidul împotriva poporului ucrainean, fiindcă în acest caz va trebui să plătească urmașilor victimelor genocidului compensații, așa cum plătește Germania urmașilor victimelor Holocaustului.

Moldovenii din Transnistria au trecut prin foametea organizată odată cu ucrainenii. Cei din Basarabia au fost supuși acestui experiment criminal în anii 1946-1947, când au pierit de foame, potrivit unor surse, între 115.000 și 250.000–300.000, cam fiecare al zecelea din populația din acea vreme. Alte câteva sute de mii de oameni, care au supraviețuit, au avut grave probleme de sănătate din cauza subnutriției…

Premierul Pavel Filip a menționat, la mitingul organizat la Kiev, că ,,astăzi noi toți suntem datori să ne amintim de tragediile trecutului, ca să putem aprecia prezentul și ca să putem privi în viitor. Și noi, în Republica Moldova, înțelegem durerea pe care o purtați, pentru că și noi am trecut prin tragedii similare la sfârșitul anilor ’40 ai secolului trecut - sute de mii de oameni au murit atunci din cauza foametei organizate. Acestea sunt încă răni deschise, dar sunt rănile noastre și fac parte din ceea ce suntem noi astăzi”.

La Chișinău au apărut câteva cărți răvășitoare despre tragedia prin care au trecut basarabenii – foametea organizată din 1946-1947. Adică nu putem spune că oficialii nu sunt la curent cu acele pagini dureroase din istoria neamului, urmare a politicii staliniste în ținut. Întrebați-l însă pe Dodon de asta și, cu siguranță, va răspunde ceea ce au scris istorici retrograzi, că vinovate au fost cadrele de pe loc, iar Moscova, de îndată ce a aflat despre amploarea tragediei, a trimis vagoane cu pâine în ajutorul moldovenilor…

La noi, sunt comemorate, în ultimii ani, victimele Holocaustului, victimele Holodomorului și victimele deportărilor. Premierul Pavel Filip are dreptul de inițiativă legislativă și ar putea propune, în al doisprezecelea ceas, dacă a fost sincer în afirmațiile sale, o rezoluție prin care să se declare sus și tare, printr-o decizie a Parlamentului, că și foametea organizată în RSSM a fost un act de genocid organizat de statul sovietic împotriva moldovenilor. Aceasta ne-o cer sutele de mii de oameni nevinovați care au murit, urmare a ocupației și a politicii de genocid…

 

    

 

Acum un secol, în data de 11.11.1918, la ora 11.00 dimineaţa, tunurile au tăcut pe toate fronturile Primului Război Mondial, după cinci ani de lupte sângeroase, odată cu intrarea în vigoare a Armistiţiului semnat de Germania şi reprezentanţii Antantei într-un vagon de tren la Compiegne, în Franţa. Tratatul privind încetarea definitivă a ostilităţilor a fost semnat în mod formal la Versailles în 1919.

Duminică, Parisul a organizat solemnități prilejuite de centenarul încheierii primei conflagrații mondiale și de comemorarea tuturor victimelor primului război mondial. Cele mai importante televiziuni din întreaga lume au transmis în direct evenimentul. Într-o tribună improvizată, peste 70 de șefi de stat și de guvern așteptau începerea ceremoniei. Iată că au apărut, în sfârșit, și Donald cu Melania Trump. Liderul de la Casa Albă a strâns mâna gazdei, Emmanuel Macron, Angelei Merkel și altor câțiva lideri, neajungând, nu se știe de ce, până la premierul Canadei, Justin Trudeau, care era la distanța de o mână întinsă. Oficialii din primul rând s-au înghesuit nițel pentru a-i face loc liderului mondial. Ultimul a apărut (se putea oare altfel?) Vladimir Putin, el lăsându-se așteptat minute bune. La un moment dat, am avut senzația că acesta va fi urmat de valetul său, Igor Dodon. Însă protocolul prevedea pentru fiecare invitat locul său exact în tribuna oficială.

Premierul britanic Theresa May și regina Elisabeta au strălucit prin absență la ceremonia de la Paris și au participat la un eveniment separat la Londra.

Ceremonia de duminică, chiar dacă în Paris a plouat ciobănește, a fost una fascinantă. Francezii, buni războinici, buni diplomați, se pricep și la serbări fastuoase.

Sâmbătă, liderii mondiali au fost invitaţi la muzeul D'Orsay, unde a avut loc un dineu. Agențiile de presă străine, când scriu „lideri mondiali”, te duc cu gândul la oameni care mișcă lucrurile pe această planetă. Nici nu am fi știut, poate că și prezidentul nostru se numără printre cei mai puternici oameni ai planetei, de nu am fi fost atenți la rețelele de socializare.

Dacă am judeca după postările lui Dodon pe Facebook, liderii mondiali stăteau la coadă să se fotografieze cu „vulturul de la Sadova”. Îl vedem, iată, stând la taifas cu Donald Trump, cu Emmanuel Macron, Angela Merkel, cu Recep Erdogan, zâmbind cu gura până la urechi… Putin lipsește din colecția de fotografii comandate de Dodon fotografului de serviciu (țarul, sătul de el până în gât, l-o fi trimis să plimbe ursul sau era prea ocupat cu liderii mondiali ca să mai pozeze și cu Dodon.  

În realitate, nici unul dintre șefii de stat sau de guvern prezenți la ceremoniile de la Paris nu a postat nici pe site-urile oficiale, nici pe cele individuale, măcar o poză cu prezidentul nostru extrem de fotogenic. Acesta a insistat cu tot dinadinsul să se fotografieze și cu președintele Petro Poroșenko (șoptindu-i, probabil, la ureche, că Crimeea, de fapt, e a Ucrainei, dar știi, hlopeț, bratok, politica e politică, țarul mi-a zis să zic ce am zis), și cu președintele Klaus Iohannis, deși este cunoscută poziția sa antiromânească, decretul dodonist de retragere a cetățeniei RM ex-președintelui Traian Băsescu fiind culmea ticăloșiei!

Bună campanie electorală pentru PSRM a făcut Dodon la Paris, pe banii contribuabililor. Poate că administratorul Facebook-ului ar trebui să-i închidă pagina până la alegeri? Nu de alta, dar lumea chiar ar crede că planeta se învârte în jurul lui Dodon și noi nici nu știam ce titan politic a crescut într-o mahala celebră de la Sadova?

 

 

Pagina 1 din 3
© 2018 Vocea Basarabiei

Autentificare

Utilizator *
Parola *
Ține-mă minte

Please publish modules in offcanvas position.