La ultima conferință de presă oferită de președintele Dodon în 2018, șeful statului moldovean a declarat că este gata să își îndemne simpatizanții să iasă la revoluție. De aici.

Fruntașul Partidului Socialiștilor, politologul Bogdan Țârdea, într-o notă de blog atenționa că, după alegerile parlamentare, guvernul Filip s-ar putea confrunta cu proteste în masă. „Protestele vor izbucni momentan.Şi toate astea pe fondalul isteriei a circa 12 mii de ONG din Moldova, a câtorva zeci de televiziuni şi alte mijloace de informare în masă, care se hrănesc din granturi externe… Se vede că rezultatul va fi: sau victoria PSRM, sau alegeri anticipate”, concluzionează Bogdan Ţârdea. De aici.

În ultima conferință de presă a Partidului Socialiștilor din Republica Moldova, s-a declarat că doar această formațiune politică poate obține majoritatea în viitorul Parlament al Republicii Moldova. De aici.

Cu două săptămâni înaintea scrutinului parlamentar, instituțiile de presă din Republica Moldova publică o știre potrivit căreia un grup de circa 200 de militari și veterani ai forțelor armate din R. Moldova, loiali președintelui Igor Dodon, sunt gata, cu arma în mâini, să iasă în stradă, dacă socialiștii vor fi împiedicați să câștige alegerile parlamentare. Informația respectivă a apărut pe un portal al separatiștilor din Donbas. O persoană care s-a prezentat a fi ofițer al Brigăzii de infanterie din Bălți a declarat că cei circa 200, de actuali și foști militari, au format Uniunea „Salvați Moldova” și sunt gata să ia arma în mâini pentru a „nu admite falsificarea rezultatelor alegerilor”. De aici.

La rândul ei, Maia Sandu scrie pe rețelele de socializare că, dacă blocul electoral pe care îl conduce împreună cu Andrei Năstase nu va câștiga alegerile, înseamnă că alegerile au fost fraudate.

Observ apariția în societatea moldoveană a unui curent de opinie care încearcă să convingă că, în Republica Moldova, puterea trebuie obținută prin metode violente și nu în urma alegerilor.

Chiar dacă Federația Rusă prin vocea purtătoarei de cuvânt a Ministerului rus de Externe respinge acuzațiile potrivit cărora Moscova ar interfera procesul electoral moldovenesc încercând să influențeze rezultatele votului, interesul rusesc pentru Moldova a fost dovedit.

Știrea, că foști ori actuali ofițeri ai Armatei Naționale a Republicii Moldova sunt gata să participe la o insurgență armată confirmă ceea ce a apărut deja în presa moldoveană, că după alegerile parlamentare statul moldovean s-ar putea confrunta cu violențe. Acest lucru înseamnă că, la fel ca în toamna anului 2014, înaintea alegerilor parlamentare, serviciile secrete rusești vor încerca să arunce în aer precarul echilibru etnico-social existent între Prut și Nistru.

E logic: apariția unei crize de proporții la Chișinău ar însemna eșecul diplomației românești în timpul deținerii de către statul român a Președinției Consiliului Uniunii Europene.

Lansate de socialiști ori de blocul ACUM, toate aceste amenințări ar trebui să pună în gardă atât instituțiile statului moldovean cât și corpul diplomatic acreditat la Chișinău.

Probabil, aceste indirecte amenințări de securitate la adresa statului român ar trebui monitorizate și de către serviciile românești de intelligence.  O colaborare în acest sens între Serviciul de Securitate al Ucrainei, Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova și Serviciul Român de Informații ar trebui să existe – vorba veche, prietenul la nevoie se cunoaște.

În ziua de naștere a dramaturgului Ion Luca Caragiale, 30 ianuarie, Comisia Electorală Centrală din Republica Moldova a înregistrat  ultimele două formațiuni în calitate de concurenți electorali în circumscripția națională la alegerile parlamentare din 24 februarie. Partidul Verde Ecologist și Partidul Liberal vor fi în buletinul de vot la numerele 14 și respectiv 15. În buletinul de vot vor fi în total 15 formațiuni politice. De aici.

Nu l-am pomenit pe Caragiale întâmplător, veșnicia ironiei din piesele lui de teatru este valabilă și pentru scena politică moldovenească: 15 formațiuni politice vor concura pentru simpatia electoratului dar, potrivit datelor prezentate de sondajele de opinie, doar trei, maximum cinci, au șanse reale pentru a trege pragul electoral – despre celelate Caragiale ar spune că fac figurație.

Tot pe 30 ianuarie, compania Date Inteligente (IDATA) a datele ultimului lor sondaj sociologic – potrivit acestei cercetări, în urma competiției partidelor doar trei formațiuni politice ar ajunge în următorul Parlament: Partidul Socialiștilor, care ar acumula 32%, blocul electoral ACUM cu 20 la sută și Partidul Democrat cu 16 %. Potrivit Barometrul Electoral 2019, realizat de aceiași companie în fiecare săptămână, socialiștii ar avea în viitorul legislativ moldovean 46 de deputați, echipa blocului electoral ACUM (Maia Sandu/Andrei Năstase) ar avea  25 de aleși ai poporului, 22 de deputați ar controla  Partidului Democrat. Din partea Partidului Șor în Parlament ar ajunge  5 deputați, alți 2 ar fi din partea formațiunii conduse de Renato Usatâi și doar un singur candidat independent va ajunge deputat. Sondajul a fost realizat în perioada 18-26 ianuarie, la nivel național în 80 de localități din Republica Moldova. Marja de eroare este de 2,82 %. De aici.

Constat, că blocul electoral condus de Maia Sandu/Andrei Năstase ar obține doar 25 de deputați în viitorul Parlament. Destul de puțin. Ba chiar insuficient pentru a îl salva pe Gheorghe Petic, unul dintre cei mai înfocați susținători ai Partidului Platforma DA condus de Andrei Năstase. Petic a fost reținut fiind suspectat de viol. Dacă ar obține statutul de deputat, Petic își poate, teoretic, amâna sentința. Doar că, în ciuda activismului său agresiv, Petic a fost inclus pe lista blocului electoral ACUM pe locul 33, fără șanse de a trece pragul necesar obținerii imunității parlamentare. Alți membri ai Partidului Platforma DA, Arina Spătaru, Stela Macari ori Constatin Boeștean, despre care nu am auzit nimic în spațiul public moldovenesc, sunt plasați mai bine decât Petic – aceștia au șansa de a ajunge deputați.

O altă constatare din datele aceluiași sondaj: pentru Unirea cu România s-au pronunțat 10, 3 % dintre participanți. Ceea ce dă o speranță (redusă, ce e drept) candidaților unioniști din circumscripțiile uninominale. Apropo, doar 22% din participanții la această cercetare au pledat pentru vectorul de dezvoltare pro-rus, circa 25% sunt pentru vectorul pro-european iar 38,6 % dintre cei chestionați susțin că vectorul principal de dezvoltare ar trebui să fie Pro Moldova.

Dacă aceste date se vor menține, vom avea, probabil, o modificare a preferințelor electorale în circumscripțiile uninominale. Partidul Socialiștilor, în mod logic, nu ar acumula majoritatea parlamentară.

Cu câteva zile înaintea începerii campaniei electorale moldovenești, președintele Igor Dodon a anunțat, că va face o vizită la Moscova unde se va întâlni cu Vladimir Putin. „În cadrul vizitei în Federația Rusă voi avea o întrevedere cu Președintele Rusiei, Vladimir Putin, în cursul căreia voi aborda chestiuni ce țin de cooperarea comercial-economică și situația actuală privind tranzitarea mărfurilor moldovenești pe teritoriul Ucrainei”, a menționat președintele moldovean după întrevedrea cu ambasadorul rus la Chișinău, Oleg Vasneţov. Pe data de 24 ianuarie, data începerii campaniei pentru parlamentare, Igor Dodon a anunțat, pe Facebook, că va vizita, în luna februarie, toate raioanele din Republica Moldova.Președintele moldovean a scris că întâlnirile nu au legătură cu electorala 2019 și că este sigur că va avea discuții interesante și productive cu locuitorii Moldovei dintre Prut și Nistru. De aici.

Și Partidul Democrat din Moldova a dat startul campaniei electorale. În discursul de lansare, președintele PDM Vlad Plahotniuc a declarat, că „Partidul Democrat va ramâne la guvernare” și după ce poporul va alege deputații din viitorul Parlament. Declarația este bazată, probabil, pe rezultatele obținute de Cabinetul Filip în ultimi trei ani: stabilizarea financiară, stabilizarea sistemului bancar, reforma salarială și cea a pensiilor, diminuarea contribuţiilor pentru asigurările sociale ori proiectele „Drumuri bune pentru Moldova” ori „Prima Casă”. Proiecte concrete prin care democrații, în ciuda tuturor criticilor, au demonstrat că pot guverna.

Dacă luăm în considerare că programul electoral al democraților stă sub semnul mai vechiului îndemn: „fapte, nu vorbe” și are în față proiecte menite să îmbunătăţească viaţa tuturor locuitorilor dintre Prut și Nistru, convingerea liderului democrat, că formațiunea pe care o conduce va rămâne la guvernare, ar putea fi adevărată.

Partidul Democrat din Moldova ar putea, cu adevărat, să rămână la guvernare doar în condițiile în care vor avea suficiente voturi pentru ca, în viitorul Parlament, să ajungă o forță politică centripetă. Opinia aparține decanului Facultății Relații Internaționale, Științe Politice și Administrative a Universității de Stat din Moldova, Alexandru Solcan. „Cred că nu se va ajunge la alegeri anticipate. Cred că în urma alegerilor va fi formată o majoritate parlamentară, va fi constituit guvernul și cel mai probabil acest guvern va fi în jurul actualei guvernări, în jurul Partidului Democrat din Moldova”, a afirmat Solcan. De aici.

Liderii blocului electoral ACUM, Maia Sandu/Andrei Năstase, au preferat să își lanseze campania electorală la București, participând la dezbaterea organizată de Fundația Universitară a Mării Negre cu tema „De la furtul miliardului la furtul alegerilor”. În cadrul acestei conferințe cei doi politicieni moldoveni au sugerat că alegerile parlamentare moldovenești sunt deja fraudate. Principalul argument adus a fost că votul mixt ar avantaja doar Partidul Socialiştilor. „Partidul de la guvernare nu a avut nicio problemă să promoveze insistent un asemenea sistem electoral care avantajează forţele proruse”, a afirmat Maia Sandu. De aici.

Organizatorul acestei conferințe, președintele Fundaţiei Universitare a Mării Negre, Dan Dungaciu, a afirmat că alegerile parlamentare moldovenești sunt esenţiale și pentru România. „România își joacă prestigiul în alegerile parlamentare din Republica Moldova. (…) Ceea ce urmează să se întâmple la Chișinău este o sabie a lui Damocles, o responsabilitate pe care România nu a mai avut-o de multă vreme.”  

Constat, că genericul dezbaterii organizate de organizația neguvernamentală pe care o conduce Dungaciu, „De la furtul miliardului – la furtul alegerilor”, este în consonanță cu vocile care, la Chișinău, prevestesc iminența fraudării alegerilor parlamentare. Simpatiile lui Dungaciu pentru cuplul politic alcătuit de Maia Sandu/Andrei Năstase se văd cu ochiul liber. În calitate de cetățean al Republicii Moldova are dreptul la atare simpatii politice.

Mai îngrijorător este îndemnul pe care îl face într-un comentariu publicat recent pe site-ul jurnal.md : Dungaciu ne încurajează să  nu acordăm atenție mișcărilor politice pe care le face liderul neoficial al Partidului Socialiștilor. Potrivit lui, Dodon nu ar avea suficientă forță politică pentru a ajuta socialiștii moldoveni să câștige alegerile  parlamentare. „În ciuda faptului că este cel mai votat politician din stânga Prutului, (…) preşedintele Republicii Moldova nu trebuie crezut ca atare şi nici luat în serios până la capăt“. De aici.

Nu dau crezare tuturor afirmațiilor pe care le face Dungaciu și iau în serios toate acțiunile politice ale președintelui moldovean. Mișcările pe care le face liderul neoficial al socialiștilor trebuie analizate profund, ele nu sunt o perdea de fum ori o diversiune.

Dan Dungaciu are dreptate atunci când afirmă că alegerile parlamentare moldovenești sunt importante și pentru România. Explic: aceste alegeri au loc în timpul deținerii de către statul român a Președinției Consiliului Uniunii Europene. Apariția unei crize politice între Prut și Nistru ori a unei majorități parlamentare dominate de socialiștii moldoveni ar însemna eșecul diplomației românești nu numai în Republica Moldova.

Și Alexandru Solcan are dreptate: viitoarea guvernare pro-europeană va fi una de coaliție, ori adaug eu, Republica Moldova va avea parte de alegeri parlamentare anticipate în urma cărora va câștiga partida pro-rusească.

Vizita ministrului de externe al României, Teodor Meleșcanu, la Chișinău ascunde în ea îngrijorarea decidenților politici de la București față de declarațiile prin care Maia Sandu/Andrei Năstase resping o alianță post electorală cu Partidul Democrat din Moldova.

Vizita la București a liderilor blocului electoral ACUM este o încercare de a convinge politicienii români că ei pot reprezenta interesele statului român între Prut și Nistru.

Vrabia din mână nu se dă pentru cioara de pe gard. Bucureștiul cunoaște adevărul acestui proverb.

Un număr cât mai mare de observatori români la alegerile parlamentare din 2019 pot scoate orice dubiu de fraudare a procesului electoral.

A început perioada electorală, motiv suficient pentru ca unii dintre politicienii moldoveni să acuze delictele de opinie a celor care nu împărtășesc aceleași idei ca și ei. Această incapacitate de a accepta că altcineva poate avea o altă opinie vine din convingerea politicienilor că dețin adevărul absolut și duce de cele mai multe ori la apariția unui limbaj agresiv, la limită, mereu la un pas „de a trosni în moalele capului pe cineva”.

Deputatul PLDM, Maria Ciobanu, notează pe Facebook că la auzul editorialelor mele radiofonice își dorește să mă trăsnească în moalele capului.De aici.

Expresia folosită de deputatul Maria Ciobanu, “a trosni în moalele capului” este o instigare la omor. Explic – „a trosni pe cineva”, înseamnă a lovi cu putere, „moalele-capului” este mai vechea denumire a tâmplei. Deci “a trosni în moalele capului” s-ar traduce prin a lovi cu putere în tâmplă, adică a agresa fizic în scopul provocării  decesului. De aici.

Deputatul Maria Ciobanu, filolog de profesie, cunoaște semnificația cuvintelor și a expersiilor pe care le folosește. Nu poate invoca vreo scuză referitoare la necunoașterea expresiilor românești.

Probabil nu cunoaște că în Codul Penal există articole care pedepsesc instigarea, fie ea urmată și de neexecutare, la omor. De aici.

În calitatea sa de deputat al Parlamentului Republicii Moldova, Maria Ciobanu are, potrivit fișei postului pe care îl ocupă, o serie de obligații. Pe 25 noiembrie 2014, Maria Ciobanu a fost decorată de președintele Băsescu cu Ordinul Național „Serviciul Credincios” – în grad de Ofițer. Atât calitatea de deputat cît și cea de purtător al unei înalte decorații acordate de statul român ar trebui să aducă după ea un comportament ireproșabil atât în public, cât și pe rețelele de socializare.

Probabil deputatul Maria Ciobanu nu știe că pagina de Facebook este spațiu public, nu privat – așa arată o decizie irevocabila a Înaltei Curți de Justiție și Casație a României. De aici.

În calitate de jurnalist, cunosc, și aplic, prevederile articolelor din Constituția Republicii Moldova referitoare la libertatea de expresie, inclusiv aliniatele care vorbesc despre faptul că libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine. Amintesc deputatului Maria Ciobanu că în articolele care reglementează libertatea de expresie există o prevedere care interzice violența publică. Iar în alta se vorbește despre răspunderea civilă pentru informaţia adusă la cunoştinţa publică. De aici.

Calitatea de deputat al Parlamentului Republicii Moldova atrage după ea și imunitatea față de declarațiile politice făcute. Acest lucru exclude declarațiile care îndeamnă la ură pe criterii politice ori îndemnuri la agresivitate. Opiniile exprimate de jurnaliști, indiferent de siajul politic în care activează aceștia, nu sunt un motiv pentru apariția linsajelor publice. Atunci când un deputat moldovean își permite să amenințe cu agresare fizică un jurnalist pentru opiniile exprimate înseamnă că o limită a fost depășită iar organizațiile neguvernamentale care activează în câmpul mediatic moldovenesc ar trebui să se autosesizeze.

Campania electorală care începe nu constitue un motiv pentru apariția îndemnurilor la violență fizică la adresa ziariștilor!

O analiză a unei companii de securitate cibernetică la care au avut acces jurnaliștii de la publicația „The Times” spune că mai multe sute de conturi de pe Facebook, care au amplificat protestele de stradă, au avut legătură cu Rusia.

Analiza făcută de compania New Knowledge a arătat că aceste conturi au răspândit informații folosind fotografii cu protestatari răniți la alte evenimente, pentru a construi imaginea unei poliții franceze extrem de brutale.

Motiv suficient pentru ca Secretariatul general pentru apărare și siguranță națională, aflat în subordinea primului-ministru francez să lanseze o investigație privind influența Federației Ruse în protestele „vestelor galbene”De aici.

Desigur, influența rusă în transformarea protestelor în lupte de stradă  trebuie dată în vileag. E la mintea cocoșului că instituțiile speciale rusești lucrează cu materialul clientului, exploatând vulnerabilitățile unei societăți – în cazul de față societatea franceză. E știut că pe străzile Parisului au fost văzuți simpatizanți ai lui Putin.

Cred însă că ancheta serviciului special francez ar trebui să cerceteze și istoria recentă atunci când după invadarea Georgiei, în 2008, Federația Rusă a obținut promisiunea Franței pentru furnizarea unor nave de asalt Mistral care ar fi navigat în Marea Neagră.

Premierul francez Sarkozy a apărut, în august 2008, drept mediator al războiului cu Georgia, aterizând la Tbilisi, cu voia rușilor. Federația Rusă nu a ținut cont de promisiunile acordului care a dus la oprirea războiului. Drept urmare, un an mai târziu, Franța se angaja să execute pentru pentru Rusia două nave de asalt Mistral. Invadarea Ucrainei, sancțiunile ce au urmat și mai ales presiunea Statelor Unite au blocat în 2015 livrarea navelor Mistral către Federația Rusă.

La un an de la anexarea Crimeii fostul premier francez declara noșalant că „regiunea Crimeea a ales Rusia și asta nu i se poate reproșa”. De aici.

Concluzia este simplă: vulnerabilitățile liderilor unor state din Uniunea Europeană, care au susținut, pe față sau indirect, desfășurarea revoluțiilor colorate în vecinătatea frontierelor ei, duc la apariția unor scenarii similare în inima comunității europene. Scenariul protestelor de la Paris seamănă modelului de desfășurare a revoluțiilor portocalii. Doar că în sens invers.

Grigore Alexandrescu avea dreptate în fabula lui – unii vor egalitate dar nu pentru căței.

Recunosc nu am mai citit Evangheliile de multă vreme. Mi-am adus aminte zilele acestea de Sfantul Andrei dar și de cuvintele scrise în Evanghelia după Matei, unde se povesteșe că, după Învierea sa, Isus le-a vorbit oamenilor în trei rânduri – o dată pentru a le spune “bucurați-vă”, apoi “nu vă temeți” și în final, apostolilor, “cu voi sunt în toate zilele până la sfârșitul veacului”.

Mai auzim între Prut și Nistru aceste cuvinte de îmbărbătare? Bucuriile noastre, dacă sunt, par a fi resentimentare – ne bucurăm de eșecurile altora. De eșecurile vecinilor și ale inamicilor declarați. Ne bucurăm de eșecurile Opoziției, dacă suntem de partea Guvernului, și de cele ale Guvernului, dacă suntem de partea Opoziției. Am ajuns să ne bucurăm de vești proaste, ne place să distribuim vinovății și să catalogăm dezastre. Nu avem încredere decât în cei care ne aprobă, înlocuim amicițiile cu alianțele și nu mai iubim nimic în afara propriilor opinii.

Românii au ajuns temători și triști. Uităm să ne mai bucurăm de lucrurile bune și mici pe care le avem – vrem mai multe și mai mari. Ne temem de tot ceea ce nu știm, ne temem să vorbim despre răbdare și speranță.

Creștinismul românilor i se datorează Sfântului Apostol Andrei, el fiind cel care i-a creștinat pe locuitorii de pe malul Mării Negre – sărbătorit pe 30 noiembrie este considerat a fi și ocrotitorul României. Miturile românești despre Sfântului Andrei spun că el a fost cioban și că de turma lui nu s-a atins nici un lup, de asta i s-a spus și Apostolul Lupilor, o metaforă care a derivat din vechea denumire a dacilor – lupi, dar și de la animalul totem al acestora – lupul. Se spune că aceste animale au fost alaturi de daci la caderea Sarmizegetusei și că cel care le era capetenie l-ar fi vegheat pe Apostolul Andrei prin Dobrogea către peștera care i-a fost adapost și care acum îi poartă numele.

Cred că Sfântul Apostol Andrei le-a vorbit dacilor despre speranță. După războiul pierdut în fața romanilor, de asta aveau nevoie cel mai mult. Probabil asta a fost motivul pentru care lupii nu i-au atins turma.

De pierderea speranței nu poate fi învinovățit nimeni – e o chestie personală, care nu se reglează în stradă ori la tribuna electorală. Se reglează în singurătate ori în prezența unui duhovnic.

România, așa cum o știm noi, este produsul curajului, al unor bucurii venite în urma faptelor și al speranțelor împlinite.

Să nu ne temem să sperăm. La urma urmei Salvatorul Lumii și-a făcut apariția iarna, într-o iesle încălzită doar de răsuflarea vitelor.

La mulți ani România.

Comentatorii unioniști scriu în presa de la București că unica motivație a recentei ședințe comune a guvernelor României și Republicii Moldova a fost cea de a mai cerși niște bani de la statul român. Citez: “Premierul Republicii Moldova a venit împreună cu guvernul său şi tot alaiul pe la Bucureşti să mai cerşească ceva bani. Spun cerşească căci nu oferă nimic la schimb ci doar primeşte, iar dacă nu primeşte îţi bagă şi mâna în buzunar.” De aici.

Supărat pe evoluțiile politice de la Chișinău, de refuzul majorității parlamentare de la Chișinău de a introduce pe ordinea de zi schimbarea art.13 din Constituția moldoveană și de expulzarea activistului unionist George Simion de pe teritoriul Republicii Moldova, autorul se întreabă dacă nu cumva „s-a întâlnit hoţul cu prostul“? El argumentează că autoritățile române nu ar trebui să acorde finanțare Chișinăului pentru că, Republica Moldova nu este un stat românesc în care interesul românilor ar fi respectat, ci este  susținut doar interesul statului moldovean.

Concluzia autorului este simplă: România ar trebui să aibă ca interes recuperarea paşnică a teritoriului dintre Prut și Nistru.

Nu cred că în relațiile bilaterale dintre România și Republica Moldova s-ar fi întâlnit hoțul cu prostul.

La Chișinău, dar și la București se știe că obiectivul re-unirii nu poate fi realizat ușor. Formațiunile politice moldovenești care au în programul lor de activitate obiectivul unirii nu au deținut niciodată  pârghiile de putere necesare îndeplinirii lui; în România doctrina unionistă este împărtășită doar de Partidul Mișcarea Populară, formațiune politică periferică care se află în opoziție.

Proiectul de țară al statului român nu este cel al reîntregirii cu teritoriile pierdute în urma pactului Ribbentrop-Molotov – nici nu ar putea avea acest proiect, România este membră a Uniunii Europene, iar un asemenea obiectiv nu ar fi „politically correct”.

Este un motiv pentru care, după aderarea la Uniunea Europeană statul român nu a avut o politică fermă și de lungă durată dedicată Republicii Moldova. Mai degrabă s-a improvizat pe moment – de aici și bâlbele întâmplate.

Singurul proiect românesc care a avut continuitate și care a dat rezultate este cel al burselor de studii acordate elevilor moldoveni. Foarte mulți bursieri ai statului român au ocupat/ocupă funcții importante în statul moldovean. Unul dintre aceștia este actualul președinte al Parlamentului moldovean, Andrian Candu, care și-a început mandatul de șef al legislativului moldovean cu o vizită în România. Constat, că sfîrșitul acestui mandat este marcat de o altă vizită la București.

În ciuda apartenenței la același spațiu cultural și lingvistic, în ciuda existenței a peste 500 de mii de cetățenii românești (cetățenii, nu și cetățeni responsabili), Republica Moldova, din varii motive, nu a reușit să ajungă cel de al doilea stat românesc.

Putem vorbi despre o românizare completă a teritoriului dintre Prut și Nistru doar atunci când proiectele de interconectare ale infrastructurilor celor două state vor fi realizate în totalitate. Consider că cele zece înțelegeri bilaterale semnate pe 22 noiembrie 2018 conturează adevăratul proiect de țară al României dedicat Moldovei dintre Prut și Nistru.

Unirea strigată de unii se face încet și fără multă vorbă – prin proiecte concrete. Nimeni nu cerșește nimic.

 

În urmă cu doi ani, în timpul campaniei electorale pentru prezidențiale, candidatul socialiștilor moldoveni la funcția de președinte, Igor Dodon, a făcut o serie de promisiuni care, au ținut, sau nu, de atribuțiile funcției la care a candidat. Electoratul moldovean și-a făcut alegerea iar socialistul a devenit șef al statului. Jurnaliștii moldoveni au selectat cele mai importante promisiuni făcute de Igor Dodon în cadrul dezbaterilor electorale televizate, dar și în cadrul unor interviuri pe care le-a acordat în campania electorală.

Consider că o aducere aminte a acestora este necesară. Iată zece din cele mai importante obligații asumate de el și comentariile referitoare la îndeplinirea lor:

1.Referendum pentru anularea legislației referitoare la recuperarea miliardului. Președintele moldovean, chiar dacă are dreptul la inițiativă legislativă, nu a reușit să promoveze o lege care ar fi anulat-o pe cea adoptată. Un referendum consultativ la aceată temă nu a fost inițiat. Minus 1.

2.Deschiderea pieței ruse pentru produsele agricole moldovenești. Vizitele efectuate de președintele moldovean la Moscova nu au reușit să deblocheze, în totalitate, relațiile economice dintre Federația Rusă și Republica Moldova. În ultimii doi ani nu a avut loc nici o ședință interguvernamentală comună pentru a discuta aceste aceste aspecte. Minus 2.

3.Promisiunea de tragere la răspundere a celor care s-au aflat la guvernare în Republica Moldova :”Vor sări din ei surcele. Și din judecători, procurori, și din toți acei care au fost la guvernare”. Nu am auzit nimic despre îndeplinirea acestui obiectiv asumat în public de către Igor Dodon. Minus 3.

4.Anularea examenelor de bacalaureat. Potrivit lui Dodon examenul ar fi trebuit să fie opțional, iar admiterea în instituțiile de învățământ superior ar trebui să se facă în urma unor examene. Nici în acest domeniu președintele nu a fost consecvent. Minus 4.

5.Interzicerea, prin lege, a unionismului sub toate formele sale. Interdicția ar fi trebuit să vizeze partide politice, organizații obștești acțiuni și propagandă. Apelurile la lichidarea statalității moldovene ar fi trebuit sancționate. La fel, Igor Dodon a promis că nu va admite ca persoanele care ocupă funcții de conducere în statul moldovean să aibă cetățenie dublă. Nu am văzut ca instituția prezidențială să aibă inițiative în acest sens. Minus 5.

6.Președintele Dodon a promis că va obține garanții internaționale pentru neutralitatea statului moldovean. Ați auzit ceva despre așa ceva? Minus 6.

7.A promis inițierea unui referendum referitor la vectorul de politică externă al statului moldovean și revenirea la comerțul asimetric cu statele membre ale Uniunii Europene. Nu am auzit nimic despre inițierea unui asemenea referendum. Minus 7.

8.Potrivit legislației moldovene, preşedintele este obligat să renunţe la calitatea de membru de partid. Igor Dodon a îndeplinit această promisiune – Zinaida Greceanâi a fost aleasă în funcția de preşedinte al Partidului Socialiştilor. Plus 1.

9.Președintele Igor Dodon a declarat că va avea un parteneriat strâns cu Biserica Ortodoxă și că va proteja ortodoxia. Constat o existența acestui parteneriat. Plus 2.

10.Va respinge noul Cod al Audiovizualului care stipulează interzicerea propagandei ruse pe teritoriul Republicii Moldova. A îndeplinit această promisiune iar președintele a fost suspendat. Plus 3.

Din cele zece promisiuni electorale făcute, președintele Dodon a îndeplinit doar trei. Scorul este în defavoarea președintelui. Simpatizanții socialiști ai președintelui Dodon ar putea pleda în favoarea șefului statului moldovean afirmând că domnia sa nu dispune de pîrghiile necesare de putere. Este adevărat, replica mea este simplă – nu poți promite ceea ce nu poți face.

Din funcția de candidat la postul de președinte, președintele Dodon știa că nu va avea puterea necesară pentru îndeplinirea obligațiilor pe care le-a făcut.

De aici întrebarea: este sau nu domnul Dodon un președinte populist?

Răspunsul este la suprafață.

Într-o postare pe Facebook, fostul consilier prezidențial Iulian Fota sugerează că strategia patriotismului moldovenesc, Pro-Moldova, a Partidului Democrat din Moldova, va duce statul dintre Prut și Nistru alături de Federația Rusă. “Bravos națiune! I-am ajutat cu bani să treacă mai multe ierni, i-am protejat de faliment, ne-am riscat bruma de credibilitate europeană și internațională pentru ei, și la ce am ajuns? Pentru că răspunsul la întrebarea de mai jos este da! Să nu te enervezi? Is Moldova Moving Toward Russia Ahead of Parliamentary Elections?” De aici.

Întrebarea la care face trimitere Iulian Fota, în prezent director al Colegiului Național de Informații, ține de titlul unui articol apărut în Eurasian Daily Monitor, al Jamestown Foundation, semnat de vicepreședintele Partidului Acțiune și Solidaritate, Mihai Popșoi. Formațiunea politică din care face parte Popșoi se află în opoziție extra-parlamentară și are o voce critică la toate acțiunile politice ale Partidului Democrat din Moldova.

Constat, cu amărăciune, că orice strategie politică care pune accentul pe un patriotism local moldovenesc și care ar contribui la consolidarea relațiilor etnice din interiorul statului moldovean este criticată de reprezentanți ai elitelor de la București. Și nu numai.

Coordonatele patriotice lansate de Partidul Democrat din Moldova, potrivit cărora va acționa mai degrabă pentru rezolvarea problemelor cu care se confruntă moldovenii și abia mai apoi pentru îndeplinirea altor angajamente, au stârnit critici din partea oponenților lui politici, care susțin că partidul guvernamental a renunțat la “visul european al moldovenilor”.

Lansată imediat după apariția statului moldovean, ideologia patriotismului moldovenesc a fost promovată de către primul președinte al statului moldovean, Mircea Snegur, la Congresul „Casa noastră – Republica Moldova”. Această ideologie avea ca scop principal consolidarea noilor instituții ale tânarului stat și lansarea unui patriotism civic local. Presa de la București a considerat discursul lui Snegur ca fiind unul de esență moldovenistă, care trădează idealurile unioniste. De atunci, orice discurs care pune în centrul său interesele statului moldovean și patriotismul de esență moldovenească este considerat a fi unul anti-românesc.

Iulian Fota s-a enervat pentru că, în ciuda atenționărilor făcute de el, președintele Băsescu a creditat cabinetul Filat ca fiind unul pro-european și pro-românesc. Fota a atenționat în public că elitele politice moldovene nu sunt pro-românești și nici pro-europene. „S-au folosit de drapelul nostru tricolor ca de o etichetă pentru a se „căpătui”, ca să obțină funcții politice și administrative și să se îmbogățească”. De aici.

Au voie moldovenii să fie patrioți? Au voie locuitorii spațiului dintre Prut și Nistru să își tragă apă și canalizare în satele și comunele în care locuiesc? Au voie moldovenii să aibă drumuri asfaltate în satele lor? Pot ei să pună mai presus de interesele Bucureștiului ori ale Moscovei interesul lor local, cel din Bălăurești ori Cosăuți?

Politica Pro-Moldova nu se referă la geopolitică. Pro-Moldova se referă la patriotism. Banii pe care moldovenii îi câștigă în Federația Rusă, Israel ori Uniunea Europeană sunt investiți în localitățile moldovenești. În casele, automobilele și micile afaceri ale locuitorilor dintre Prut și Nistru: moldoveni/români, ucraineni, ruși ori bulgari. Cu toții sunt moldoveni.Ori ar trebui să fie.

În recentul său discurs la ONU, președintele Trump a adus un elogiu patriotismului și al “dreptului fiecărei națiuni de a-și urma propriile cutume, credințe și tradiții”. Trump a vorbit despre disponibilitatea Americii de a colabora cu alte state, respingând “guvernanța, controlul și dominația pe plan internațional”. “America e guvernată de americani. Respingem ideologia mondialismului” a spus el. Trump și-a încheiat discursul cu îndemnul: “Să alegem un viitor al patriotismului, prosperității și mândriei!”.

Știu. Îmi aduceți aminte de fabula lui Grigore Alexandrescu, aia care se termină cu vrem egalitate, dar nu pentru căței.

Știu. Strategia Pro-Moldova e văzută de către Uniunea Europeană – principalul finanțator al proiectelor de dezvoltare și reformă din Republica Moldova – ca fiind una nepotrivită pentru situația curentă. Că de fapt, Chișinăul ar fi trebuit să fie mai atent, mai respectuos și mai umil în fața finanțatorului de la Bruxelles.

Știu. Îmi aduceți aminte că lipsa de atenție și respect față de Uniunea Europeană este tot o formă de geopolitică.

Vă întreb doar, dacă canalizarea, apa potabilă și drumurile asfaltate în satele Moldovei sunt componente de geopolitică. Și care sunt liniile roșii pe care oficialii moldoveni le-au încălcat atunci când și-au permis să vorbească despre patriotismul moldovenesc?

Ori, poate, un asemenea patriotism nu ar trebui să existe? Că există patriotismul românesc.

Dar Moldova nu e România. Păcat.

Ca să fie, ar trebui ca unioniștii moldoveni să aibă o voce distinctă în viitorul Parlament de la Chișinău. Pentru a ajunge în Parlament ar trebui să se unească.

Dar nu o fac. Ăsta e motivul existenței patriotismului moldovenesc.

Ultima cercetare sociologică realizată între Prut și Nistru la comanda Institutului Republican Internațional din Statele Unite arată că doar patru formațiuni politice ar ajunge în viitorul Parlament al Republicii Moldova. Este vorba de Partidul Socialiștilor, cu 36% din cei chestionați, Partidul Acțiune și Solidaritate, susținut de 16%, Partidul Demnitate și Adevăr, cu 9 procente și Partidul Democrat, tot cu 9 procente.

Dacă tendința se păstrează, ea le-ar da posibilitate socialiștilor moldoveni să acumuleze suficiente puncte electorale pentru a avea o majoritate parlamentară.  Comentatorii politici moldoveni afirmă că sistemul electoral mixt, prin votul pe circumscripții uninominale,  poate salva Moldova de revenirea masivă a stângii antieuropene la guvernare. De aici.

Da, această șansă există. Votul în circumscripții uninominale poate înclina balanța electorală în favoarea partidelor pro-europene și formarea unei majorități pro-europene. Explic mai jos.

Voi aminti că unioniștii din municipiul Chișinău au votat în primul tur al alegerilor locale pentru doi candidați care și-au asumat Unirea cu România: Valeriu Munteanu (reprezentantul Partidului Liberal) și Constantin Codreanu (reprezentant al Partidului Unității Naționale). Împreună, cei doi au acumulat 18 mii de voturi. Aceste asumate voturi unioniste reprezintă un plus valoric care au înclinat balanța. Cei doi candidați unioniști și-au îndemnat susținătorii să voteze pentru Năstase. Iar aceștia, așa au făcut. De aici.

Dacă admitem că municipiul Chișinău a fost o circumscripție uninominală mai mare, vom observa că victoria lui Năstase a fost adusă de către unioniști. Andrei Năstase a câștigat alegerile din municipiul Chișinău cu o diferență de 13 mii de voturi în fața contracandidatului său socialist. Aceste voturi aparțin unioniștilor chișinăueni.

Rezultă că, în circumscripții uninominale bine determinate, unioniștii moldoveni pot schimba rezultatul alegerilor parlamentare din acest an.  

S-a spus că unioniștii ar fi a patra forţă din Republica Moldova. Argumentele aduse au fost că procentele electorale ar fi  peste 10% și că ele sunt împărţite între două forţe politice: PUN a lui Traian Băsescu şi PL a lui Mihai Ghimpu. Preşedintele Centrului pentru Cultură, Istorie şi Educaţie, Marius Dorin Lulea, afirmă că, “problema celor două partide este că la acest moment ambele se află în marja de eroare şi deşi împreună fac peste 10%, separat ar putea face fiecare sub 5% fapt care ar face ca cele două să nu ajungă în Parlament iar voturile să se piardă”. Activistul unionist consideră că cele două formațiuni politice ar trebui să poarte negocieri pentru formarea unui alianțe electorale unioniste la care să adere şi restul partidelor unioniste. De aici.

Cine este cel care ar trebui să dea semnalul acestei regrupări ale forțelor unioniste din Moldova? Eugen Tomac, președintele Partidului Mișcarea Populară ori Traian Băsescu? Dar, ex-președintele României a declarat pentru presă că se retrage din politica românească. În România, Traian Băsescu nu mai are foarte multe resurse politice. Formațiunea politică pe care a condus-o a trecut pragul electoral bazându-se în mare măsură pe votul persoanelor cu cetățenie româno-moldoveană care au apreciat/apreciază activitatea lui mai mult decât greșelile politice. Probabil acesta a fost motivul pentru care, în baza celor dezamăgiți de unionismul promovat de echipa lui Mihai Ghimpu, Băsescu a construit în Moldova o nouă formațiune politică, Partidul Unității Naționale.

Nimeni nu garantează succesul în alegerile parlamentare pentru această formațiune politică. Pentru crearea unui bloc electoral comun, ar trebui ca Mihai Ghimpu să treacă cu vederea destructurarea Partidului Liberal. Pentru participarea activă în politica moldavă instanța de judecată ar trebui să-i ofere câștig de cauză lui Băsescu pe chestiunea retragerii cetățeniei moldovenești.

Dar, în trecut, fostul președinte al României a trecut peste obstacole politice mai mari. Nimic nu îl împiedică, cel puțin, să încerce, mai ales că. în Moldova, este pe o curbă ascendentă. Băsescu a declarat că se retrage din politica românească, dar nimeni nu îl împiedică să susțină construirea unui bloc electoral unionist în Republica Moldova. Dacă-i reușește formarea unui bloc electoral, care să-l  aibă (în caz fericit) pe el în frunte, ar putea obține un rezultat bun la alegerile parlamentare din Republica Moldova.  

Oricum ar fi, unioniștii moldoveni ar trebui să negocieze între ei, dar și cu partidele pro-europene, pentru a nu se torpila electoral reciproc în circumscripțiile uninominale. Abia atunci, în circumscripții uninominale bine determinate, candidații unioniști pot lua apa electorală a socialiștilor și să obțină un rezultat care să permită crearea unei fracțiuni parlamentare unioniste în viitorul Parlament moldovean. De ce nu?

© 2018 Vocea Basarabiei

Autentificare

Utilizator *
Parola *
Ține-mă minte

Please publish modules in offcanvas position.