Vocea Basarabiei

Vocea Basarabiei

Ion Tighinianu este cel singurul și cel mai potrivit candidat la șefia Academiei de Științe din Moldova. De această părere este Mitrofan Ciobanu, președintele comisiei care urmează să aleagă liderul instituției. Într-o conferință de presă, acesta a precizat că decizia va fi luată în data de 9 aprilie. 

Cea mai frecventă întrebare pe care curatorul Edward Bleiberg a primit-o de la vizitatorii galeriilor de artă egipteană ale Muzeului Brooklyn este una simplă, dar importantă: De ce nasurile statuilor sunt rupte?

La început, Bleiberg a fost surprins pentru că el considera că sculpturile s-au deteriorat din cauza vremii, însă studiile aprofundate în egiptologie i-au schimbat părerea. El a descoperit un model de distrugere deliberată a statuilor din motive politice și religioase. 

După un studiu complex al artefactelor egiptene din secolele 25 î. Ch. și secolul 1 d.Ch. el a constatat că, din coerența modelelor în care apar deteriorări ale sculpturilor, se poate trage concluzia că multe din distrugeri au fost intenționate. 

Egiptenii atribuiau puteri importante reprezentărilor formelor umane. Ei credeau că spiritul unei divinități se putea manifesta prin imaginea acelei divinități, iar în cazul simplilor muritori, sufletul acestuia supraviețuia într-o statuie a acelei persoane după moarte. Astfel, actele de vandalism aveau ca scop „dezactivarea puterii unei imagini”, a explicat Bleiberg, citat de CNN. 

„Statuile și sculpturile au fost un punct de întâlnire între lumea aceasta și cealaltă”, a adăugat el.

 

Dacă o parte a statuii era distrusă, egiptenii credeau că aceasta nu mai putea să-și îndeplinească scopul. Astfel, fără nas, spiritul nu mai putea să respire, crezându-se că acesta murea efectiv. Dacă urechile statuii unui zeu erau distruse, vechii egipteni credeau că zeul respectiv nu mai poate auzi rugăciunile. În cazul statuilor reprezentând oameni care aduc ofrande, frecvent a fost constat că a fost tăiată mâna stângă, cel mai frecvent folosită pentru a oferi daruri zeilor. Astfel funcția nu mai putea fi îndeplinită.

 

„În perioada faraonică, era foarte clar care era menirea unei statui”, a spus Bleiberg.


De exemplu, dacă un hoț jefuia un mormânt el distrugea și statuia decedatului, temându-se că acesta s-ar putea răzbuna ulterior. 

Practica distrugerii obiectelor reprezentând corpul uman a fost una cu adânci rădăcini în istoria egipteană. Mumiile deteriorate în mod intenționat, în perioada preistorică, relevă „foarte puternica credință că deteriorarea imaginii dăunează persoanei reprezentate”. 

Faraonii dădeau periodic decrete prin care introduceau pedepse groaznice pentru oricine ar îndrăzni să le distrugă statuile.

Mii de estoni au aprins luni lumânări în memoria victimelor deportărilor sovietice în masă spre Siberia, în 1949, în care mulţi şi-au găsit sfârşitul, relatează AFP.

Stalin a ordonat deportarea celor pe care i-a numit "duşmani ai poporului" din cele trei ţări baltice, Estonia, Letonia şi Lituania, după ce le-a ocupat în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Lansate la 25 martie 1949, aceste deportări au lovit circa 95.000 de baltici, dintre care aproximativ 32.000 de lituanieni, 42.000 de letoni şi 21.000 de estoni, trimişi în "gulaguri" sau lagăre de muncă sovietice din Siberia.

O mare parte erau femei şi copii.

Preşedinta Estoniei, Kersti Kaljulaid, a adus un omagiu celor care au murit în orientul îndepărtat al Rusiei.

"Numai împreună vom putea lupta împotriva revenirii gândirii totalitare şi acestui rău total şi apăra astfel lumea liberă şi societatea în care nimeni nu are de ce să se teamă", a declarat ea.

Deportaţii care au supravieţuit au primit autorizaţia să se întoarcă abia între 1958 şi 1965.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a recunoscut aceste deportări ca o crimă împotriva umanităţii.

"Mă aflu aici pentru că strămoşii mei au fost deportaţi: au fost duşi în Siberia şi au murit acolo", a declarat pentru AFP Katlin, 35 de ani, în cursul ceremoniilor organizate luni seară în Piaţa Libertăţii din Tallinn.

Surorile Elle şi Malle Viitamees erau copii când au fost deportate cu familia la Novosibirsk.

"Nici nu ştiam că ceva nu era în regulă. Faptul că nu aveam nimic de mâncat sau de băut era ceva normal - nimeni nu avea nimic", a declarat Elle, 72 de ani în prezent, depunând o lumânare în piaţă.

Familia lui Elle şi Malle a putut reveni în Estonia în 1958.

Mii de persoane s-au adunat, de asemenea, în satele şi oraşele Letoniei în memoria celor deportaţi.

"În această zi, reunim supravieţuitori ai deportărilor şi copii de astăzi pentru ca să audă de la sursă povestirile oribile ale supravieţuirii în Gulag", a declarat Andrejs Ancans, un activist implicat în organizarea ceremoniilor de la Riga.

Administraţia de la Ankara a criticat dur decizia Statelor Unite de a recunoaşte suveranitatea Israelului asupra Înălţimilor Golan, catalogând-o drept o încălcare gravă a legislaţiei internaţionale, a transmis luni Ministerul turc de Externe, relatează Euronews.

„Această decizie nefericită demonstrează că Administraţia Statelor Unite continuă să fie o parte din problemă, în loc să fie parte din soluţie în ceea ce priveşte Orientul Mijlociu”, se menţionează în comunicatul emis de Minister.

Preşedintele american Donald Trump a semnat luni o ordonanţă executivă prin care a decis recunoaşterea suveranităţii Israelului asupra Înălţimilor Golan, măsura fiind condamnată vehement de Administraţia din Siria. Donald Trump a semnat controversatul document la Casa Albă, alături de premierul Israelului, Benjamin Netanyahu.

Israelul a ocupat Platoul Golan în "Războiul de Şase Zile" din 1967, extinzând controlul asupra acestui teritoriu în 1981. Niciun alt stat nu recunoaşte suveranitatea Israelului asupra Înălţimilor Golan.

Turcia a făcut apel la comunitatea internaţională pentru respectarea principiilor fundamentale ale Organizaţiei Naţiunilor Unite.

„Decizia (Statelor Unite, n.red.) este nulă pentru Turcia”, se menţionează în comunicat.

 
© 2018 Vocea Basarabiei

Autentificare

Utilizator *
Parola *
Ține-mă minte

Please publish modules in offcanvas position.