A fost o noapte lungă, lungă, lungă. Mai lungă decât cea mai lungă noapte de decembrie, fiind de fapt mijlocul verii. Noapte grea. Noapte amară. Noapte încărcată de gânduri negre. Noapte de chin groaznic. Noapte scăldată în lacrimi. Lacrimi secate de noapte. Și iarăși gânduri, gânduri, unul mai de durere ca altul. Nu închisese un ochi. O întrebare nu-i cruța deloc bătrânețile, alungându-i mai întâi, apoi furându-i cu nepăsare și definitiv somnul. De ce te-ai îndurat, Doamne, atunci, ajutându-mă să supraviețuiesc, ca acum să mă îngropi de vie? Apoi alte și alte întrebări, tot mai negre și mai negre. Ei, cum de a fost cu putință să se întâmple? Oare cum ea, mamă trecută prin calvarul deportărilor, supraviețuind, copilă fiind, viscolul Siberiei, nu a putut să-și păzească unicul copil de cea mai gravă boală, boala de a iubi călăul propriei mame. Toată noaptea se tot întreba, oare când n-a observat clipa îmbolnăvirii copilului? Când a irosit acea clipă care ar fi putut îndrepta băiatul ei pe alt drum? Când și cum oare a fost posibil ca unicul ei băiat să pupe mâna călăului care i-a deportat buneii, propria mamă și, cine știe, poate că pe viitor, și propriei săi copii. Blestematul microb al deportărilor. Doamne, de ce mă pedepsești atât de crâncen cu atâta neîndurare. Mai bine mă lăsai să îngheț încă pe-atunci, când pe drumul de la școală mă prinsese viscolul și, dacă nu m-ar fi adulmecat câinele nostru, aș fi adormit pe veci sub zăpada Siberiei. De ce te-ai îndurat atunci, ajutându-mă să supraviețuiesc, ca acum să mă îngropi de vie?
Gânduri, gânduri, gânduri. Mai negre decât cele mai negre nopți. Mai grele decât cele mai grele păcate. Doamne, oare când am greșit? Când și unde am uitat cele câteva, poate cele mai simple, cuvinte împletite în cântec de leagăn. Le-am uitat eu. Le-a uitat băiatul, deși nu trebuia să le uite. Le-a uitat. Cu ele au fost uitate și celelalte cuvinte sfinte: Mama, Casa, Neamul. A uitat de sfântă sfintelor, de Rădăcină. Fără Rădăcină orice ființă se transformă în neființă, iar omul se transformă-n Mancurt.